7,971 matches
-
nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la mișcarea largă, lentă și circulară din Sărmanii flăcăi. Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi apoi isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
postume ce mi-au fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea de la Snagov și care intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului. Vă vedeam ca pe un ecran, Dacia roșie aluneca prudent, fără grabă, toropită parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu o instalație rudimentară, construită din lemn, cu o roată mare, pe care erau înșiruite cupe de tablă. Doi cai trăgeau în ham de un proțap cu care învârteau roata. Cupele pline se deșertau automat într-un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte dintre cele mai murdare. În toamna anului 1940, un vecin (Nicu Mirea) o făcea pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe un prag de pământ de sub apă și m-am dus la fund. M-am și văzut înecat. În apă am deschis ochii, am văzut pragul de pe care alunecasem, m-am prins cu ghiarele de el și am ajuns
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe un prag de pământ de sub apă și m-am dus la fund. M-am și văzut înecat. În apă am deschis ochii, am văzut pragul de pe care alunecasem, m-am prins cu ghiarele de el și am ajuns la mal. Ce frică am tras ! Mă temeam grozav de câini. Pentru ca să mă încurajeze, mămica mă învăța ca atunci când văd un câine de care mi-e frică, să nu mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spuse unchiului: «Ești mort de frică, vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
actriță Anita Björk a citit la radio capitolul despre preotul Eliakim, din romanul meu Regina străzii. M-am „auzit” prin vocea ei, muzica vocii atât de personale, încât atinge toate vocile scriitorilor din cărțile cărora citește. Telefon de la Lionel: a alunecat pe covor, s-a lovit la cap de un obiect de argint. A crezut că și-a pierdut ochiul și a început să se lamenteze. Atunci a auzit o voce din interior: deschide ochii! I-a deschis. Vedea! Dar mâna
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
voi încerca, în amintirea lui Josua, să fac să stea timpul, deoarece știu din propria mea viață că iubirea poate să facă timpul să stea cât o clipită, trăind într-un fel de netimp, intens ca iubirea. Am visat că alunecam pe gheață cu Andrei (Bart)! Era plin de zăpadă în jurul nostru, eram mai tineri amândoi și puși pe joacă. E ziua în care am remarcat în curtea Bisericii „Adolf Fredrik”, care e de fapt un cimitir vechi, printre teii mari
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sărbătorit. Mă întreb dacă nu cumva cadourile vor ajunge în magazii și apoi la gunoi. Dar regele le-a văzut măcar în treacăt sau la televiziune! Mă dor din nou mâinile, asta când mănânc mult, cu prietenii, mă las să alunec uitând legile bătrâneții: a mânca mai puțin, a citi și a desena mult, singurele lucruri care mă „vindecă” și liniștesc cu adevărat. Ileana (Mălăncioiu) mi-a scris că Mircea Ciobanu a murit brusc, de un atac de cord. Pe lista
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin prezentarea într-un limbaj sec și academic. Și aici, ca și în alte vremuri, observația lui Nicolae Iorga rămâne valabilă: pe lângă material și metodă, important e stilul în care e scrisă istoria. Din această perspectivă, pana doamnei Dorina Stoica alunecă cu o deosebită grație peste epoca domniei sale. Portrete creionate impecabil, fie numai și dintr-o trăsătură, viața satului redată în amănunte contrastante (de la „rezervele” din cămara primăriței și până la serile artistice de la căminul cultural), moralitatea celor din conducerea de partid
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Așa începe urgia. Sensurile venirii și plecării păsărilor au devenit funeste, planurile lumii par a se inversa, dar zburătoarele nu aud decât imperiosul destin al vieții. Aici, jos, pe pământ, se organizează o tragedie unică în istoria vieții, dar ele alunecă implacabile să-și îndeplinească destinul. Niciodată, ca acum, păsările și oamenii nu au devenit inamici, dușmani pe viață și pe moarte. Nu știu ce ar fi simțit Icar, da Vinci, frații Wreight, de-ar fi trăit astăzi, când se proclamă uciderea generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
setea de senzațional, fantezia activă a lui Jung le vor ajuta din plin. Favorizate de cadrul imaginativ al preromantismului și romantismului, eposurile piraterești occidentale au folosit cadrele legendare furnizate de Exquemelin și Johnson și au generat nuanțe noi ale poveștilor, alunecând în primul rând spre eroizare și eufemizarea violențelor. În epoca bunului sălbatic, a primitivității sacrului, a frumuseții lumii basmelor, a geniului revoluționar și a salvatorului providențial, poveștile cu și despre pirați s-au adaptat și ele apercepției dominante, îndulcind fantast
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a maselor populare care doreau să scape de tirania bancară liberală și credeau în dreptatea cauzei național-țărăniste. Îndepărtați ani de-a rândul de la putere, înfeudați treptat dar tot mai mult finanței evreiești - Blank & Co. -, înstrăinați astfel de aspirațiile naționale și alunecând pe panta unui partid de revendicări exclusiv sociale, așa încât elementul țărănist de „stânga” a câștigat o preponderență tot mai accentuată asupra celui național ardelean, mai de „dreapta” - când, în cele din urmă, în 1928 [45] la câțiva ani după „fuziune
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
țevile curg, lifturile sunt devastate și transformate în toalete publice, oamenii cred că statul trebuie să le plătească întreținerea și să le repare geamurile, clanțele la uși, Hâncu dă interviuri, patronii și asociațiile de locatari se amuză când le mai alunecă o victimă în fața proprietății. Nu ne mai rămâne decât să speculăm despre următoarea catastrofă de sezon și să ne continuăm dialogul cu lipsa de civilizație. Text publicat în Revista 22, 25-31 ianuarie 2000 Partea a III-a Cetățenii și guvernanții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
deveni cetățeni ai Europei, aceste două modele de politiciene vor tinde spre „banalizare”. Dacă vom fi amânați, ele vor fi supuse strategiei „mioritice” de distrugere a termenului deranjant de comparație. Text publicat în 22, decembrie 2005 România senzuală Atracția libidinală, alunecând spre atracție libidinoasă este o caracteristică ascunsă și transpartinică a unor politicieni români. Dacă s-ar mulțumi cu manifestarea privată a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindcă nu ar fi de interes public. O astfel de atracție poate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
din seminarul Veronei s-a ivit această splendidă înflorire de sfinți și de opere de caritate ea se datorează, fără îndoială, zelului și muncii acestor păstori ai diecezei. În timpul Revoluției franceze și a predominării filozofiei iluministe, cultura teologică a seminarului alunecase în forme și tendințe janseniste și antiromane sau, mai bine zis, antipapale. Prin slujirea episcopală a monseniorului Andrea Avogadro (1790), la Verona a început un schimb radical de orientare pastorală și teologică. Când se adresa preoților îi stimula la studiu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
într-adevăr, după primele încercări de a-și bate joc de acel bun tânăr, serviabil și evlavios, camarazii săi au început să-l îndrăgească și să-l respecte. Ajungea prezența sa pentru a da un ton diferit conversației. Dacă discursul aluneca spre subiecte tendențioase ori hazlii, la apariția sa, auzea șoptindu-se o pasare de cuvinte: «Să schimbăm vorba, că vine Calabria». Apoi, cu bolnavii, se găsea în mediul său. Părea că ar fi făcut meseria aceea dintotdeauna. A pus atâta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-și calea dreaptă. Legătura sa cu don Calabria a devenit și mai strânsă când amicul preot a fost numit preot la Santo Stefano. Activitatea coșarilor a realizat-o împreună cu el. Și câte alte mici sau mari ajutoare a lăsat să alunece direct în mâinile lui don Calabria ca să reducă situațiile dramatice ale familiilor sărace ori pentru a stabili copiii săraci și abandonați, pe lângă anumite Instituții sau întreprinderi! Când mai apoi don Calabria a fost numit paroh la San Benedetto al Monte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
biserici neparohiale, institute și convente. În 1930 în urma fluxului migrator populația depășea milionul de locuitori. Noii «romani» s-au revărsat în afara zidurilor, creând cartiere noi, târgulețe, aglomerate de barăci. Situația spirituală în aceste aglomerate umane era dramatică și se agrava alunecând spre abandonare și degradare socială. Suveranul pontif Pius XI (1922-1939) s-a gândit să-i aducă o rezolvare, creând «Opera Pontificală pentru prezervarea credinței și construirea unor noi biserici în Roma». Conducerea acesteia a fost hotărâtă cardinalului Francesco Marchetti-Selvaggiani. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
publicate în 1927 cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a Operei Buoni Fanciulli (Copiii Buni). Faptele care repurtate în acel fascicul se bucură de sigiliul veridicității absolute. Erau prea mulți martori în viață, pentru a tinde să se alunece în exemple edificatoare, fără o bază de autenticitate. Și, mai ales, era vigilent și don Calabria, care ar fi sărit ca un catâr în fața anecdotelor imaginare. Exemplele au parfumul inocenței franciscane. E frumos să le reamintim în aceste pagini păstrând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dintre Ghencea și Cotroceni se numește Cosmin Olăroiu. Dimineața la FC Național, după-amiaza la Steaua; de ce n-ar fi posibil ca, alături de o derivă a continentelor, să asistăm și la o derivă a cartierelor Capitalei, în care vilele din centru alunecă amețitor spre maidanele periferiei? în fine, fiindcă tot tindem să ne îndreptăm spre o lume fără frontiere, Petrolul fuzionează cu Astra. S-a reunificat Germania, există un singur Vietnam, probabil că, într-o zi, se vor reuni și cele două
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]