9,188 matches
-
Momentul ritual surprins în colindă este al iluminării: anterioritatea învățăturilor împlinite este redată de perfectul compus, iar prezentul atemporal al condiției nedomesticite apare drept efect al acestora. Imperativul adresării cerbilor este în acord cu statutul lor superior, îndreptățit să își alunge tatăl din sfera consacrată a noilor inițiați. Magia contactului cu urma omului sau a animalului reprezintă o credință universală, considerându-se că marca pe care o lasă trecerea pe pământ asigură atât o acțiune mediată prin talpă/copită, cât și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă?/ 'N cel noreț de ploaie./ Dar și un' le-închide?/ În cel cearcăn de lună” (Peceneaga - Tulcea). Lauda ciobanului introduce aici motivul berbecului miraculos, capabil să alunge Dulful și să aducă faima ce consacră marital flăcăul. În basme, mândria eroului este atribuită în mod fals de cei care vor să-l piardă, și astfel sunt provocate probele inițiatice ale ctitoririi sau căutării: „Ionel îți faci di pi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este anticipată încă de la naștere, frisonul fiind cauzat de întruparea cifrei 13, considerată o „putere generatoare, bună sau rea”, „cheie a unui ansamblu parțial și relativ”. Sursa ghinionului este identificată prin poziția nefirească a somnului și astfel mezina va fi alungată din mundan: „Toți dormeau ca lumea, dar când ajunse la fata a mai mică se minună: dormea cu genunchii la gură și stârcită să ferească Dumnezeu”. Poziția fetală, chinuitoare pentru un adult, caracterizează starea de regresus ad utterum, necesară pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
constituie un pericol. Amestecul celor două dimensiuni are conotații nefaste, și locul destinat neofitului nu poate fi decât printre morții altfel. Natura străină de profan a fetei neofit este sugerată limpede într-un basm din Păuleasca, Argeș, în care fata alungată de tatăl cu porniri incestuoase umblă prin lume în chip de mort viu: „un diavol, strigoi ce-o fi, un vampir, că merge mereu c-un coșciug în cap”. Cererea fetei însăși este la fel de bizară ca premoniția morții din basmele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fetele dobândesc, așadar, puteri modelatoare excepționale manifeste în hărnicia lor întemeietoare și în puterea de a crea un fir nesfârșit. Puterile creatoare ale femeii au totodată și o valoare apotropaică, vizibilă în practica țeserii pe timp de epidemie; cămașa ciumei alungă boala nimicitoare de la hotarul comunității în schimbul pânzei cusute, ce înglobează energii magice complete, date de numărul de țesătoare și de timpul ritual specific. Grădina emblematică a fetei de măritat are un agresor care va fi supus prin abilitatea implicită meșteșugului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lup, prin capacitatea sa de a se metamorfoza în orice formă, indiferent de specie; el se face pe rând grădină cu flori, fata împăratului și cal, pentru a asigura reușita flăcăului. Fiara are puteri de exorcist, amenințările sale repetate alungă șapte draci din fata Împăratului Galben și îi purifică astfel mireasa eroului. Portretul maestrului este desăvârșit în momentul reînvierii lui Ivan cu „apî-nvietoari și-ntrupătoari”. Readucându-l la viață din moartea inițiatică, lupul îi consfințește statutul superior și își încheie rolul ritual
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana lui Vasile C.Maftei, cu casa peste drum de școală, vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca asta o alungă la Boboești de unde îi ea". Ce avea nătărauca cu soția mea și cu băiețelul meu de 1 an și 10 luni? Vasile a ei era acasă că n-a făcut armată că avea gușă. Și m-a luat în Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sau plop, utilizată de pescari; 34 rindea specială pentru piesele mari; 35 corect bariș, broboadă de lână foarte subțire și ușoară; 36 probabil bătăuș; 37 molcăuț fin; 38 ciucuri; 39 soi de ceapă cu cozi subțiri; 40 a tiohăi-a alunga un animal cu strigătul; 41 diminutiv, fluier scurt de lemn de paltin, trestie sau soc, având la capăt o deschizătura lunguiață; 42 bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; 43 boală cu o umflătură la gât datorată apei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vârfurile de munte, sclipesc intermitent luminile albe ale morilor de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de restul Europei și vreme de 106 ani, nici o carte, nici un ziar, nici o publicație în limba română n-au putut trece Prutul. După 1812, autorizarea de a tipări în românește a fost sistematic respinsă în Basarabia, limba română fiind nemilos alungată din biserică și din școală, iar în fondul de 15.000 de volume al Bibliotecii din Chișinău nu a existat, până de curând, nici măcar o carte în limba română. A-i transforma, prin statistici, pe români în ruși, a susține
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din volumul “Nebănuitele trepte”. Tot aici, l-am ascultat povestindu-ne pe Prințul Știrbei, venit la vânătoare, În rezervația regală de pe dealul apusean al satului, Dealul Roambeș, și am petrecut momente de neuitat, chiar dacă schimbările sociale de după război i-a alungat din sat ca fiind moșieri. Atât lui Tudor (plecat mai târziu În Israel și de aici În SUA) cât și lui Anca, devenită prin căsătorie Giurchescu,, le păstrez cele mai frumoase amintiri. Întrunirile zilnice de la butuci, cititul toată noaptea la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știi lebădă între atâtea gâște gălăgioase și să nu te umpli de rușinea de a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele paginilor tot mai numeroase. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am luat câteva și ne-am culcat. La vreo 20-30 minute au venit câțiva beduini și ne-au cerut bani (dolariă pentru că le foloseam păturile. N-au ajuns la Înțelegere cu părintele Irineu, cât să le ofere, și ne-au alungat. Eram cu toții obosiți și fără să ne odihnim a trebuit să plecăm. Vă imaginați ce supărați puteam fi, era singurul loc din lume de unde se poate vedea Răsăritul Soarelui la 430 dimineața. Unicul loc În lume! După efortul nostru făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tu ești călător N-aude nimeni Când pornesc Sub Crucea grea mă prăbușesc Acolo te aștept creștine Vino, Vino azi la Mine! La Cruce Lui Iisus! (Acestea le-am Învățat de la Tatăl meuă Străinul Străin am fost odată Străin și alungat Nici frați n-avem, nici tată Nici Mamă-ndurerată Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat Dar Te-am aflat pe Tine Iisuse prea iubit! În chinuri și suspine La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine Tu singur ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de la voievodul Ștefan cel Mare permisiunea de a se stabili acolo. Acolo au construit acest loc și i-au dat acest nume în semn de venerație (Johann Huss). Dar cum după un timp, o mare parte dintre ei au fost alungați și din acest teritoriu, husiții rămași au trecut la religia catolică, dar nu au schimbat numele acestui târg, care și-a păstrat numele (după pronunția maghiară) de H u ș.” „Tot ceea ce am putut afla în anul 1781 de la episcopul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
apoi, în secolul al XX-lea, C. C. Giurescu, vor face și ei dese referiri la cartea doctorului Wolf. Episcopul Melchisedec a preluat cu fidelitate informațiile lui Wolf: „Numele Huși îl are acest loc de la Husiți, care în anul 1460, fiind alungați din Ungaria, au venit în Moldova și au căpătat permisiune de la voievodul Ștefan cel Mare a se așeza acolo. Atunci ei au fondat acest loc, și în amintirea stimabilului lor de atunci, Ioan Husul, i-au dat acest nume. Dară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cel Mare a se așeza acolo. Atunci ei au fondat acest loc, și în amintirea stimabilului lor de atunci, Ioan Husul, i-au dat acest nume. Dară fiind că după câtva timp cea mai mare parte din ei au fost alungați și din această țară, apoi restul Ungurilor husiți a trecut la religiunea catolică; dară numele acestui din nou fundat târgușor nu l-au schimbat, încât el până în timpul nostru se numește Huși (după pronunția ungară)”. Se știe că cea mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1665-1666, 1668-1672) i-a înfrânt pe răsculații din Orhei și din Lăpușna, conduși de boierul Hâncu. De atunci s-a păstrat expresia „Vodă da și Hâncu ba !”. În 1673, Dumitrașco Cantacuzino (1673, 1674-1675) venise cu turcii și tătarii ca să-l alunge pe Ștefan Petriceicu (1673-1674), care ocupase Iașii cu oștile polone. Vrând să se mențină în domnie, cu ajutor străin, s-a oprit la Huși, unde timp de trei luni turcii și tătarii au prădat și au jefuit satele din jurul târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
polone au intrat în Moldova, intenționând să ajungă la Dunăre, pentru a face joncțiunea cu armata austriacă, ce urma să coboare prin Ungaria și Banat, pentru a elibera creștinii din Peninsula Balcanică, aflați sub stăpânire otomană, turcii urmând să fie alungați din Europa. Cu privire la expediția deloc glorioasă a polonilor în Moldova și trecerea lor prin zona Hușilor, la sfârșitul secolului al XVII-lea, avem detalii semnificative în Jurnalul principelui Iacob Sobieski, fiul regelui polon Jan (Ioan) Sobieski. Vom urmări deplasarea armatelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cumplit (1572-1574), învingător în 1574, în luptele cu tătarii și turcii, vorbind despre faptul că târgul Huși devenise loc de adunare, de odihnă și de pregătire a evenimentelor, B. P. Hasdeu menționează faptul că „acest orășel”, fusese întemeiat de husiții alungați din Boemia și din Ungaria. Ei și-au ales „un cuib” (Huși, n.a.), care să le amintească de patria pierdută. Impresionat de frumusețile acestor plaiuri, cărturarul le compara cu cele ale celebrei stațiuni cehe Karlsbad (Karlovy-Vary): „Dealurile și pădurile Hușului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a stat aici, tradiția orală cu privire la venirea husiților în zona Hușilor: Matei Corvin, regele Ungariei (1458-1490), în 1460, a poruncit ca predicatorii husiți de origine maghiară și germană să fie îngropați de vii, iar schismaticii de la hotarele Ungariei să fie alungați. O parte din ei, unguri, s-au stabilit în Moldova și în amintirea lui Jan Hus, au numit Huși satul în care s-au așezat. Ei au păstrat limba maghiară ca limbă de cult, căci hușenii („Hussiani”) - scrie misionarul catolic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
partea de răsărit a Moldovei, la râul Prut în însemnatul târg Huși” (subl. ns.). Ori a citit în alte cărți de călătorie, ori a preluat informația orală, conform căreia locuitorii erau „unguri”, „urmașii acelor husiți unguri pe care i-a alungat regele Matei Corvinul din Ungaria și Ardeal”, așezați aici cu învoirea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Aceștia au întemeiat târgul Huși în amintirea „patriarhului lor”, Jan Hus, iar în memoria Sf. Hyeronimus din Praga (apostol al învățăturii husite, n.a.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a satelor de pe malul Prutului s-a acentuat în anii 1840-1841. Unii locuitori erau izgoniți, deoarece încurajau răzvrătirea în sate sau amenințau viața proprietarilor. Răzeși, ale căror pământuri fuseseră luate de proprietari, s-au stabilit în târguri, dar au fost alungați. Pichetele de soldați din miliție, așezate la distanțe mari, nu puteau asigura un control permanent și eficace. De aceea, cel puțin în perioadele critice, paza era întărită cu mazili, obligați să facă cu schimbul, câte 15 zile de serviciu pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i vadă, nici să-i audă pe venetici. Cu deosebire doreau să-i alunge pe creștini din țară și să-i scoată morți din această lume" (op.cit., p.262). Pentru pedepsirea nesupușilor și răzvrătiților, Amiralul va organiza, la 25 martie 1495, o expediție de "pacificare", la care mobiliză "200 din cei mai sănătoși ostași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]