7,673 matches
-
socială mai puțin favorabilă. Însă, datorită faptului că În cadrul unui contract social există două părți cu obligații și cu beneficii, populația oferea și ea „În schimb” ceva, și anume renunțarea la consum (În afara celui agreat și permis de putere), nivelarea ambițiilor personale și individuale, precum și subordonarea totală față de redistributorii atotștiutori ai partidului-stat. Anul 1978 este cel care marchează Începutul apariției elementelor unei economii de piață și, implicit, semnarea unui contract social bazat pe principiile pieței. Puterea, Încă socialistă, renunță, de data
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pieței. Puterea, Încă socialistă, renunță, de data aceasta, la unele dintre principiile pe care Își fundamentase Înainte politica: egalitarismul de tip colectivist, garantarea locurilor de muncă și a securității sociale. În schimb, membrilor societății le erau permise dezvoltarea și manifestarea ambițiilor și scopurilor individuale, având o libertate sporită de acțiune și de decizie asupra propriului traiect de viață, permițându-se chiar și un nivel crescut de consum, acesta din urmă fiind facilitat și de către contactele sporite cu Occidentul. Aceste două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ci științe ale omului, care cercetează religiile ex parte humana. Le interesează ce fac omul și societățile cu credința lor, cum o concep, cum o practică, cum o folosesc, ce modele de om, de lume și de cunoaștere singure discipline, ambiția unei explicații totale, unificate, înglobante rămîne orizontul (sau fantasma), mereu respins și mereu renăscînd, al unui demers [științific] de elucidare ce nu poate accepta, pentru a rămîne el însuși, autolimitarea (op. cit., pp. 28-29). rezultă din credință, ce funcții primește ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fișă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar Cezar Mărcuș, individ fără însușiri, identificabil prin drama pe care o trăiește în cuplu, este rezolvată de autor prin forțarea unei simbolistici așa-zis freudiene. Ambiția lui M. de a da în Champs-Elysées (1998) un roman cu decor și personaje franțuzești nu își găsește un corespondent în realizarea propriu-zisă a cărții. Poveste de dragoste desfășurată într-un mediu de narcomani intelectualizați, scrierea respiră aerul unui senzaționalism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații aduse de fiecare capitol. Vom încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe scurt, acest capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el a organizat un "Marș pentru democrație" pe ruta Tabasco-Mexico City, solicitând guvernului național să anuleze rezultatele scrutinului. Și în acest caz López Obrador a refuzat să negocieze. Așa cum avea să declare: "Ei cred că lupta noastră se bazează pe ambiții personale, că este suficient să ne arunce niște ciolane ca să ne potolim (...) Se înșeală. Lupta noastră este pentru legalitate și democrație, pentru organizarea de noi alegeri" (Grayson, 2007: 85). Marșul pentru democrație i-a adus lui López Obrador o mediatizare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au fost folosite pentru a-și face continuu campanie. Prin semnăturile colectate, parlamentarii FPÖ, de exemplu, au dat tonul a șase din treisprezece inițiative populare (Volksbegehren), în perioada 1986-1999. La începutul anilor 1990, FPÖ a intrat în a doua etapă. Ambiția de înnoire a sistemului politic a fost înlocuită cu o opoziție mai radicală la adresa acestuia, iar partidul a încercat să se adreseze, cu precădere, așa-numiților perdanți ai modernizării. Imigrația, cunoscută în mod obișnuit în Austria sub denumirea de "chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se condiționează lent și cu dificultate, rezistă greu la monotonie și stingerea răspunsului se instalează la acesta mai repede decât la introvertit Eysenck își completează ulterior modelul, introducând o a treia dimensiune bipolară: psihoticism/normalitate. Dacă n-a răspuns tuturor ambițiilor sale, tipologia lui Eysenck rămâne, totuși, o încercare interesantă care se impune a fi continuată, așa cum a încercat Gray în lumina descoperirilor biologice în ceea ce privește funcționarea unor structuri centrale. Incubarea anxietății Legate tot de influența eredității asupra condiționării, și alte enigme
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
exagerat, povestirile intime ale Daitei, Arielei și ale tatălui Arielei nu își găsesc o structură fericită de dispunere (luate separat sunt captivante, dar în ansamblu se dovedesc dezordonate, sincopând prin dezarticulare lectura). Scriitoarea nu își maschează nici ezitările stilistice, nici ambițiile. În fond, este urmărită folosirea unei tehnici cât mai moderne (polifonice), doar că se încearcă prea mult (cartea tinde să fie deopotrivă roman de dragoste, autobiografie, descriere a vieții „Tatălui”, jurnal și frescă), obținându-se prea puțin (asociere de registre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
că pacea nu poate fi obținută sau menținută dacă aspectul cultural este ignorat. Schimburile culturale permit o mai bună cunoaștere reciprocă a popoarelor planetei, de la care se poate astfel aștepta un mai mare respect mutual și deci diminuarea conflictelor. Această ambiție există la nivel multilateral, dar ea poate exista și la nivel bilateral. Căutarea păcii prin cooperare culturală a fost reținută în cadrul organizațiilor internaționale regionale. "Interesul Consiliului Europei pentru cooperarea culturală europeană se bazează în mare parte pe dorința statelor membre
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
aspecte precum abilitățile, educația, performanța și experiența, nu sexul angajaților. Studii care au analizat, de exemplu, carierele profesionale ale bărbaților și femeilor care au absolvit aceleași cursuri de perfecționare (MBA) au arătat că, în ciuda faptului că au aceeași calificare, aceleași ambiții profesionale, aceeași dedicare față de locul de muncă și profesie, iar la începutul carierei au avut statut profesional și salarii similare, carierele femeilor și ale bărbaților s-au dezvoltat diferit. Bărbații au fost promovați mai repede, la nivele ierarhice mai înalte
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
variațiilor din proporția persoanelor de sex feminin în cadrul acestui grup.Studii care au analizat, de exemplu, carierele profesionale ale bărbaților și femeilor care au absolvit aceleași cursuri de perfecționare (MBA) au arătat că, în ciuda faptului că au aceeași calificare, aceleași ambiții profesionale, aceeași dedicare față de locul de muncă și profesie, iar la începutul carierei au avut statut profesional și salarii similare, carierele femeilor și ale bărbaților s-au dezvoltat diferit. Bărbații au fost promovați mai repede, la nivele ierarhice mai înalte
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
care ne-am obișnuit să le ignorăm. Vechile naționalisme au uitat zgomotul și violența din epoca lor de tinerețe, pe care o reneagă, și nu mai tolerează acum zarva pe care o fac acestea din ur-mă. După 1990 sau 1991, ambiția popoarelor de-a fi conduse de guverne naționale nu mai este privită ca un antrenament tipic deși ambiguu al istoriei europene, ci ca resortul inacceptabil al unei violențe instinctive ce-i transformă pe foștii concetățeni în dușmani. Iată teama supremă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
astfel de ipoteză este imaginabilă, chiar dacă nu și verificabilă, întrucît ascendența persoanei sacralizate a monarhului era adesea mai puternică asupra oamenilor simpli decît asupra marilor seniori. Supunerea cestora din urmă, deseori, era contrabalansată de sentimentul solidarității de castă și de ambițiile politice. În plus, lipsa unor dovezi care să susțină aceste prezumții lasă loc dezvoltării unei alte teorii: aceea a "resentimentului" unui popor față de un altul, generat de un traumatism istoric evident 88. Cu siguranță că astfel au simțit spaniolii confrun-tîndu-se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de bazileus, urmînd ca Alphonse VI să definitiveze mai explicit concepțiile politicii iberice declarîndu-se "împărat al întregii Spanii" și mutînd capitala la Toledo spre sfîrșitul secolului al XI-lea. El se autointitulează, de asemenea, "rege al celor două religii". Această ambiție exprimă tocmai concepția sa unificatoare raportată la un popor diversificat, unit sub egida sceptrului creștin și a cărui populație dominantă împărtășește aceeași credință. Se întrevede aici prefigurarea unui soi de federalism combinat cu logica medievală a suzeranității. În cazul spaniolilor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și apropierea culturală dintre aristocrație și burghezie în lupta lor contra puterii regale: mai întîi, din cauza îngustimii Marii Britanii ce permitea consolidarea controlului exersat de către monarhul centralizator asupra nobilimii; pe urmă, slăbirea rolului militar al acesteia datorită renunțării regilor Angliei la ambițiile lor teritoriale pe continent, ceea ce a condus pe nobili să se consacre de nevoie la activități negustorești; în sfîrșit, convergența interesului economic între aristocrație și burghezie, care a crescut mai ales după revoluția agrocomercială din secole-le XVII-XVIII. Toate aceste
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că naționalismul a fost tovarășul de tinerețe al elanului democratic și că înainte de aceasta, principiul suveranității naționale a dat naștere atît unuia cît și altuia, ar în-semna să depășim măsura. Acest principiu inaugurează "noul regim". El este perfct explicit în ambiția sa de a constitui națiu-nea modernă în sensul său politic. Are o istorie veche ce se prefigurează mai întîi în Anglia și în Franța de dinainte de 1789. Turnura definitivă se imprimă o dată cu Revoluția franceză înainte de a concepe în discursurile integratoare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
școala devine startul de inculcare a conceptului de libertate autolimitată cerută de noul regim, în Franța procedîndu-se la crearea unui sistem de opoziție față de valorile vechi, sau de reinterpretare parțială a acestora. În Franța, artizanii învățămîntului public nu-și ascund ambiția de a-l folosi ca instrument cultural de integrare politică. În anii 1790, însuși cuvîntul institutor simbolizează o astfel de intenție, pentru că i se atribuie înțelesul de "cel care instituie Națiunea". Mai tîrziu, pedagogii celui de-al Doilea Imperiu nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exprimă cu precizie, are o cultură mai reală decît politicianul sau savantul care, cu oarbă indiferență se reazemă de un magnific teatru construit de alte mîini 213". La prima lectură, această declarație seamănă cu o insultă la adresa filozofiei Luminilor și ambiției sale de a guverna un univers în raport cu care nu are nici un fel de experiență practi-că. Însă ea ascunde alte subînțelesuri. Pe de-o parte, Herder afectează o stimă fără de margini față de toate popoarele și toate națiunile; el condamnă ierarhia stabilită
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a acestuia. "Numai gloria națiunii germane, observă el cu complezență, a servit de drum al libertății întregii Europe creștine 216, chiar și în cele mai diferite circumstanțe". În fapt însă nu este vorba aici decît de o legitimare abilă a ambițiilor sale politice. Pînă ca acestea să se poată realiza într-un mod tangibil, îi va reveni lui Johann Gottlieb Fichte (1762-1814) calitatea de a introduce mai multă rigoare în acestă concepție etnoculturală concepută în primul rînd în avantajul Germaniei. Acesta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
conotația de spirit revoluționar, pentru francezi; mai tîrziu, pe la 1836, Lamartine îi va atribui sensul de atașament patriotic, iar Proudhon îi va conferi fie o nuanță peiorativă, atunci cînd condamnă agresivitatea națiuni-lor edificate (1849), fie una pozitivă, atunci cînd aprobă ambiția celor care vor să se constituie ca atare (1865); în perioada 1870-1914 înțelesul său se va fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
logica socială a naționalității în fa-voarea logicii de Stat. S-ar putea însă că a vorbi de imprevizibilitate în cazul germanilor să fie o exagerare, de vreme ce elanul național al societății civile de la început s-a arătat slab și dezarmat în fața ambiției mai curînd expansioniste decît unificatoare a puterii prusace. Visul de unitate este cu siguranță al germanilor. Și mai mare încă este resentimentul acestora, resentiment a cărui sursă este dublă. De multă vreme, clasa mijlocie educată Bildungbürgertum era nemulțumită de faptul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Zollverein creată în 1825, în 1836 atrăsese deja cea mai mare parte a statelor vecine. Către 1850, jocurile sînt făcute; mai rămîne doar să fie determinate momentul și condițiile unei întreprinderi hegemonice căreia nu-i mai stă în cale decît ambiția rivală a Austriei. Acest moment se va ivi atunci cînd Guillaume I, succesorul lui Frédérich-Guillaume IV, îl cheamă, în septembrie 1862, pe Otto von Bismarck în funcția de cancelar al regatului, după ce veleitățile de independență ale Dietei l-au determinat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
austriacă. Ea vizează chiar Dalmația în majoritate italienizată, în virtutea unui ilirism idealizat care își are originea în epoca napoleoniană. Chiar dacă precanii slavii de cealaltă parte a frontierei sîrbe sînt refractari față de acest proiect, reticențele lor nu au nici o valoare în comparație cu ambiția exilaților. Serbia îi sprijină. Din primăvara lui 1915 îi va ajuta pe aceștia să creeze la Londra un Comitet iugoslav în fruntea căruia se află Ante Trumbic și Franjo Subilo. Acesta va fi întărit în marie 1917 prin crearea la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
teritoriu proprii acesteia, el va instaura cele două apartenențe naționale, iugoslavă și musulmană, prima în beneficiul celor care repudiază vechile particularisme, a doua în favoarea credincioșilor islamici repartizați între Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Macedonia și restul federației. În sfîrșit, tot în spiritul acestei ambiții, el va obliga Croația și Slovenia să suporte o parte considerabilă a investițiilor necesare dezvoltării republicilor sărace, asigurîn-du-le în compensație o cvasilibertate de gestiune față de guvernul de la Belgrad. Extinsă la ansamblul tuturor republicilor, acestă descentralizare n-a făcut altceva decît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]