24,313 matches
-
conducere a activității și relațiilor sociale, proprii comunităților globale, de instruire și menținere prin intermediul puterii politice a unei ordini interne sau internaționale ce garantează securitatea internă și ordinea socială dintr-un stat sau ordinea politică internațională în condițiile unor posibile amenințări sau imixtiuni ale unor state în politica internă a altor state". Vezi și Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 10. Sau următoarea definiție a puterii: "Prin putere
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
susținerii celei mai importante tipologii de putere planetară și anume puterea economică (economic power). Iată ce spune și Keneth Boulding, care a desprins trei tipuri de putere și trei de resurse care-i asigură supremația: a) o putere bazată pe amenințări distructive sau de pedepsire a celor care i-au provocat dauna (THRET POWER); b) o putere fundamentată pe capacitatea sa de a produce și de a schimba bunuri în relație cu afirmarea dreptului de proprietate (ECONOMIC POWER); c) o putere
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sortit decăderii și disoluției nu se poate dispensa de acele semnale de alarmă reprezentate de durere și angoasă. Din partea lumii exterioare care dispune de forțe invincibile și inexorabile pentru a se înverșuna împotrivă-ne și a ne nimicii. A treia amenințare, în fine, provine din raporturile noastre cu ceilalți oameni. Suferința provocată de această sursă este, poate, cea mai dureroasă decât oricare alta". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 302. 1220 Sigmund Freud
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
prin procedee de analiză diferite de cele specifice strategiilor. Metoda SWOT<footnote Analiza SWOT - reprezintă acel tip de analiză care elaborează diagnoze din patru puncte de vedere: 1) „puncte tari” (strengths); 2) „puncte slabe” (weaknesses); 3) oportunități (opportunities); 4) riscuri, amenințări (threats). footnote> ne ajută să parcurgem cea mai importantă etapă în elaborarea și implementarea politicilor, și anume cea a problematizărilor. Problematizarea reprezintă procesul prin care managementul resurselor umane „transformă” mediul (și contextul) organizației în cerințe de stadiu, acțiune și schimbare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e) sacrificiile Împotriva amenințărilor: actele sacrificiale efectuate pentru a preveni molimele, catastrofele, războaiele, pentru a apăra de blesteme și vrăji; f) sacrificiile religioase: exprimă idei, credințe și valori fundamentale pentru un individ sau pentru o colectivitate. O perspectivă mai subtilă este oferită de J.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și hrănirea copiiilor (1983, pp. 16-17). Deoarece uneltele și abilitățile tehnice create de oamenii primitivi sunt legate de sporirea eficienței În vânătoare, omul va perpetua astfel instinctele agresive de tip animalic: „Drept urmare, chiar de la primele Începuturi, autodistrugerea a fost o amenințare pentru rasa umană” (W. Burkert, 1983, p. 18). Această amenințare este rezolvată cu ajutorul unui sistem biologic - redirecționarea -, dezvoltat apoi prin mijloace culturale. Burkert preia ideea de ritualizare elaborată de etologi și interpretează ritualul și mitul drept sisteme de comunicare Întemeiate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tehnice create de oamenii primitivi sunt legate de sporirea eficienței În vânătoare, omul va perpetua astfel instinctele agresive de tip animalic: „Drept urmare, chiar de la primele Începuturi, autodistrugerea a fost o amenințare pentru rasa umană” (W. Burkert, 1983, p. 18). Această amenințare este rezolvată cu ajutorul unui sistem biologic - redirecționarea -, dezvoltat apoi prin mijloace culturale. Burkert preia ideea de ritualizare elaborată de etologi și interpretează ritualul și mitul drept sisteme de comunicare Întemeiate pe repetarea și deplasarea (prin gest sau cuvânt) a unor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Riggio, 2004, pp. 20-21; P. Stallybrass, A. White, 1993, pp. 280-290). Carnavalul este alcătuit din numeroase manifestări, integral sau parțial ritualizate. Lista componentelor ritualice esențiale variază Însă de la un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiune este obligat să ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Abélès, H.-P. Jeudi, 1997; G. Balandier, 1998; D. Kurtz, 2001; M. Swartz et alii, 1966; J. Vincent, 1990). În slujba Puteriitc " În slujba Puterii" Puterea Întemeiată numai pe folosirea forței sau pe violența necontrolată deschide calea unei existențe supuse amenințării permanente. Puterea Întemeiată numai pe luminile rațiunii nu se va bucura de credibilitate. Puterea nu se menține nici prin dominația brutală, nici prin justificarea exclusiv rațională. Puterea se face și se menține prin transpunerea În sau prin producerea de imagini
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gărzii de onoare (D. Kertzer, 2002, p. 159). Deoarece Indira Gandhi fusese asasinată de un militar sikh și din cauza conflictului religios (În care asaltul armatei asupra Templului de Aur fusese doar unul dintre episoadele sângeroase), prezența etnicilor sikh era o amenințare și o necesitate: amenințare deoarece ea putea declanșa confruntări violente, care ar fi umbrit serenitatea ceremonialului, și necesitate deoarece liderii politici trebuiau să afirme unitatea națională și capacitatea lor de a asigura reconcilierea În jurul unui partid și a unui nou
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Kertzer, 2002, p. 159). Deoarece Indira Gandhi fusese asasinată de un militar sikh și din cauza conflictului religios (În care asaltul armatei asupra Templului de Aur fusese doar unul dintre episoadele sângeroase), prezența etnicilor sikh era o amenințare și o necesitate: amenințare deoarece ea putea declanșa confruntări violente, care ar fi umbrit serenitatea ceremonialului, și necesitate deoarece liderii politici trebuiau să afirme unitatea națională și capacitatea lor de a asigura reconcilierea În jurul unui partid și a unui nou conducător. De aceea ei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
V. Turner, 1974, p. 99). Nicholas Dirks, un antropolog care a consacrat studii extensive acestei probleme, propune formula „rituri ale conflictului”, referindu-se la „sărbători, carnavaluri, saturnalia, ceremonii religioase și politice și alte festivități anuale care conțin episoade de ridiculizare, amenințare, atacuri, confruntări sau alte conflicte ce pot fi performate Într-o atmosferă solemnă sau Într-una de divertisment ori care nu sunt prescrise (În scenariul ritual - n. M.C.), așteptate sau considerate adecvate acelei ceremonii” (1988, p. 857). O altă variantă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 206), aceste rituri ...sunt expresia conflictelor subterane, În mod normal suprimate, dintr-o societate. În consecință, ele reprezintă mecanismul prin care presiunile generate de conflictele sociale pot să fie eliberate, fără a lăsa conflictele să se transforme Într-o amenințare pentru supraviețuirea societății. Cu alte cuvinte, aceste rituri apar ca o barieră În calea conflictelor, permițând exprimarea lor Într-un mod simbolic, Încapsulat și, prin aceasta, neutralizat. În aceleași cadre teoretice, antropologii și istoricii au interpretat diverse manifestări de contestare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pulsiunile violente, sângeroase ale mulțimilor dezlănțuite și tendința de a ritualiza acțiunile violente și de a le Înlocui cu substitute simbolice: În esență, nu există nicio scenă de răzmeriță fără aspecte sărbătorești și nu există nicio festivitate colectivă fără o amenințare surdă de violență. ș...ț Căci revendicările sunt Îndreptate asupra semnelor: girueta, cocarda, rugul În flăcări. Violența Însăși este adesea doar simbolică: ea se exercită asupra giruetelor, stranelor din biserică, armoariilor (pe care adesea nu le distruge, ci doar le
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
malul stâng al fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena menționează ca "duce al Paradunavonului" pe Leon Nikerites, general bizantin destoinic. După înlăturarea amenințării pecenege, împăratul Alexie a fost confruntat cu atacurile cumanilor la sud de Dunăre. În 1094, cumanii, susținând un pretendent la tronul Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context, Anna Comnena amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XI-lea, pecenegii au migrat dincolo de Dunăre, în sud, și s-au instalat în provinciile nordice ale Imperiului. Motivul real al migrației lor a fost șocul provocat de atacurile uzilor, care primejduiau sălașele lor. Pentru o populație nomadă de stepă, amenințarea cea mai puternică nu venea din partea comunităților sedentare pașnice, ci de la alte populații nomade, cu același mod de viață, care le râvneau pășunile și turmele. Numărul pecenegilor migrați (transferați) în sudul Dunării nu-l cunoaștem, izvoarele bizantine vorbesc de 800
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Moldovei, iar statul bulgar, la începutul secolului al XIV-lea, continua să fie tributar mongolilor. Și, de fapt, cete mongole continuau să sălășluiască în dreapta Dunării (Dobrogea), fiind menționate, prin 1320-1321, sub numele de "sciți paristrieni", ce reprezentau o permanentă amenințare pentru teritoriile bizantine de la sud de Haemus. Prezența acestor cete era menită să asigure controlul militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și centrul Olteniei, în zona Vâlcei, în triunghiul Curtea de Argeș-Câmpulung-Pitești, în zona Bucureștilor, apoi Slatina, Ploiești, Târgoviște, Buzău, Râmnicul Sărat, Turnu Severin, Craiova, Enisala, Păcuiul lui Soare. În secolul al XIV-lea, creșterea demografică se accentuează. După stingerea ultimei amenințări nomade (mongolii), potențialul uman subcarpatic s-a refăcut, perioada de liniște și stabilitate care a urmat după 1241 a dus la o sensibilă creștere demografică. Conform istoricilor, numărul satelor la sud de Carpați era, la începutul secolului al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajutat cu oști pe voievodul român, care asigura securitatea căilor comerciale, și l-a protejat, l-a luat sub ocrotirea sa, de-unde a rezultat impunerea suzeranității ungurești la sud de Carpați. Țara Românească, aflată la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiunea statală în fruntea căreia fusese instalat Dragoș servea drept "marcă" (militară) de apărare, "avanpost", împotriva tătarilor, nu este irefutabilă ! Mai ales că, după mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur, afectată de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acțiunea politico-militară inițiată de Bogdan, după 1359, cu sprijinul susținătorilor săi maramureșeni și moldoveni a avut loc într-un context extern favorabil, când regele Ludovic era antrenat în acțiuni militare în sudul Dunării. La răsărit, Moldova nu era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români”, „Ethos”, „Agora”, „Limite” ș.a.), urmărind pasionat evoluția situației politice din România. O serie de articole vor apărea în revista „Lumea liberă românească” din New York. Poziția critică exprimată fără menajamente stârnind, pe de o parte, proteste, pe de altă parte, amenințări directe adresate lui, colaborarea începută la sfârșitul lui 1989 se va încheia un an mai târziu. Între ultimele texte apărute este și amplul eseu Bilanțul unei ere-lumină, redactat în 1982, dar publicat abia în 1991, în revista „Agora”. Eseul a
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]