9,641 matches
-
strice. Spuse deci: - Cum, din cauza luptelor care continuă,... acolo - făcu vag un semn cu mâna în direcția navei Dzan aflată la distanță de ani-lumină - vom sta aici o vreme, cred că e cazul să-ți spun că ceea ce vezi este anotimpul iarnă pe această planetă și aceasta este o zonă sălbatică. De aici nu se vede nici un semn de civilizație. - Este ceva acolo, spuse băiatul. Arătă cu degetul și continuă: Sunt aici înaintea ta cu douăzeci de minute și atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în mine. Bunicu’ Vitalian luptase la 23 august împotriva hitleriștilor (cam tot pe vremea aia, bunică-mea le sabota instalațiile petrolifere, turnând zahăr cu lingurița în rezervoarele mașinilor); pe maică-mea o chema când Ecaterina Teodoroiu, când Mama Maria, în funcție de anotimp, lecție și dispoziția tovarășei învățătoare; părinții bunicilor mei erau Decebal și Traian (pe vremea aia nu mi se părea nimic curios); și, mai presus de toate, tovarășul și tovarășa Ceaușescu aveau grijă de noi toți, și de mine, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai fericit ca el. Îi iubeam pe toți, erau prietenii mei (făcuserăm și „Revoluția“ împreună, întâi la „Romană“, apoi la Televiziune), dar i-aș fi așezat fără să clipesc alături de mamina în maiou și chiloți, care, indiferent de oră sau anotimp, deraia prin Herăstrău cu-o pungă de la Billa într-o mână și mingea de baschet în ailaltă. Eu mă ocupam de lucruri serioase. Când nu luptam cu-o emisferă împotriva somnului, plonjam direct pe calculator. Mă lăudam cu-o râșniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noaptea, la lumina lanternei; la mare căutare erau cele din 1928, cu belciug și patru găuri de-aerisire. Dacă ieșeai din București, le găseai pe la Glina sau Voluntari, prin curțile oamenilor. Asfaltarea arăta ca un sezon de tranziție, cu două anotimpuri: Mica și Marea Asfaltare. Nu trecea un an în care cele două anotimpuri să lipsească. Mica asfaltare începea la 15 martie și ținea câteva zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și patru găuri de-aerisire. Dacă ieșeai din București, le găseai pe la Glina sau Voluntari, prin curțile oamenilor. Asfaltarea arăta ca un sezon de tranziție, cu două anotimpuri: Mica și Marea Asfaltare. Nu trecea un an în care cele două anotimpuri să lipsească. Mica asfaltare începea la 15 martie și ținea câteva zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te uitai la oraș cum poate să și tacă. Atunci era bine, frumos, ca duminică seara, când apărea Ceaușescu la televizor și anunța că nu se mai iese cu mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Bismarck, sub buricul lui deocheat), exersam din ce în ce mai rar schimbul de haine și identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor, pantalonilor și puloverelor, pe culori, materiale și anotimpuri. Contemplam rafturile cu lucruri și stări comune, cu mult înainte să deschid dulapul sau uneori chiar ochii. Replicile se repetau blând, nimeni nu le mai ținea socoteala. Când alunecam primăvara în câte-un magazin de pe Calea Victoriei și răscoleam împreună prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
muți în altă parte. Până și ciocănelul de spart geamurile atârna la locul lui, în teaca de plastic roșu. Dincolo de geam, nu mai știai nimic. Viena părea încremenită, nimeni nu-și dădea osteneala să mimeze deplasarea. Decorul înțepenise într-un anotimp de bucătărie, calm și fabricat: clădirile crem caramel, zăpada crocantă, cu glazura de țurțuri la streșini. Era o iarnă tăioasă, fractală, ca mintea unui schizofrenic prin care umbli cu-o lamă de cuțit: imaginile se multiplicau pe două orbite, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calea ferată reprezintă unul, dintre cele mai economice mijloace de transport (din punctul de vedere al costurilor) pentru expedierea unor cantități mari dintr-un anumit produs, pe distanțe lungi. Acest tip de transport are următoarele particularități: regularitatea circulației în toate anotimpurile, ziua și noaptea, și aproape în orice condiții meteorologice; capacitatea de transport foarte mare și efectuarea transporturilor pe distanțe lungi și foarte lungi; viteza de transport este mai redusă, dar înregistrează o tendință de creștere continuă sub incidența progresului tehnic
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
amplasarea magazinului, un comerciant poate alege o zonă comercială, sau un centru comercial regional sau unul de cartier. Timpul potrivit The Right time Pentru determinarea timpului potrivit, comercianții trebuie să țină cont de: timpul calendaristic ( ora, zi, săptămâna, lună, an); anotimp; anumite evenimente din viața consumatorului: zile de naștere, nunți, absolviri ș.a.; timpul de lucru. De asemenea este important timpul scurs de la ultima achiziție, mai ales in cazul cumpărări bunurilor de larg consum și a celor de folosință îndelungată. 7.2
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
crunt de vreo două ori cu Lizaveta Prokofievna, îi declarase că e un despot feminin și că nu-i va mai călca piciorul în casa ei. Prima dată cearta se iscase pe marginea „problemei femeii“, iar a doua oară în privința anotimpului când e mai bine să prinzi cintezoi. Oricât ar părea de incredibil, a treia zi după ceartă, Lizaveta Prokofievna îl trimisese la el pe lacheu cu o scrisoare, rugându-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Șestilavocinaia, m-a ajuns din urmă și m-a depășit unul «dintre cei distinși», nu l-am văzut prea bine; ducea în mână ceva învelit în hârtie și era îmbrăcat într-un paltonaș prea scurt și urât, prea subțire pentru anotimpurile acelea. Când a ajuns în dreptul felinarului, la vreo zece pași înaintea mea, am băgat de seamă că i-a căzut ceva din buzunar. M-am grăbit să ridic obiectul- tocmai la timp, pentru că se și repezise un ins cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o prea adesea din nefericire. Ce Înseamnă venirea unui copil pe lume? este dacă vreți acea rază a soarelui de dimineață aducătoare de speranță pentru o zi senină și cu Împliniri, este acea adiere de primăvară În curgerea neîntreruptă a anotimpurilor, În care natura reînvie la viață În fiecare fibră a ei, aducând cu sine acea undă de vigoare, dătătoare de speranță și Încredere. În fața acestui dat natural nu este lipsit de importanță să coborâm puțin În sfera biologicului, de aici
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
manifestă sentimentele prin ceea ce T.S. Eliot numeste corelativ obiectiv. "Ora sconcșilor" are două secțiuni. Prima începe cu o descriere a țărmului din Maine unde locuia în acel moment Lowell, într-o atmosferă dezolantă, de decădere fizică, în care până și anotimpul este bolnav, iar vocea narativă este cinică și ironică. Apoi, în partea a doua, vocea devine personaj, care urcă "tigva unui deal" mai rău famat, unde, ca un voyeur, urmărește "mașinile dragostei" parcate acolo, zăcând, ca și ocupanții și ocupantele
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
două secțiuni, white și blue, este semnificativă, dar a le plasa în clase diferite este probabil nedrept. Tennessee Williams a fost un white collar worker în perioada interbelică, lucrând ca funcționar la un depozit de încălțăminte, interval denumit de el "anotimpul meu petrecut în iad" (Smith-Howard și Heintzelman: 6). WILLIAMS, HANK Hank Williams nu este doar ... Hank Williams I (1923 1953), care, deși nu a atins vârsta de treizeci de ani, este considerat unul dintre cei mai mari interpreți de country
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
perfectă există În permanență un echilibru Între cerere și ofertă, dar În realitate acestea sunt rareori egale. Sezonalitatea. Sezonalitatea este o particularitate a activităților desfășurate de organizații, care se prezintă sub forma unor oscilații ce se repetă ritmic (datorită succesiunii anotimpurilor), cu o periodicitate constantă de un an, și a cărei manifestare este sesizabilă numai În cazul seriilor cronologice ai căror termeni se referă la unități de timp mai scurte decât anul (ziua, luna, trimestrul, semestrul). În cazul unor proprietăți imobiliare
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
mai înalt, în etapa colaborării la unu: „Poemul sparge ferestrele poemului” - citim în comentariul liric la cartea lui Stephan Roll, iar în altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire temerară, o trecere din odaie în oglindă, din grădină în anotimp” - și: „Un risc, o aventură totală”. Intră, însă, acum în joc „partea revelatoare a hazardului”, „acele armonii deșteptate de întâmplare” (în A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atâtor distanțe stând alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele închise ca păsări în odaie? C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar în altă parte, nu în alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori de „poemele ca niște vase comunicante” (O fantomă de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere generoasă și împărtășire din marea respirație a începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului în infern, el se obișnuiește, într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzând „o moschee în locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon în fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
putea fi o formulă sintetică a acestei căutări permanente. Mișcarea de deschidere, numită fie prin verbul generic, fie prin echivalențe, devine obsedantă: „La câțiva pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
șantiere cu lacuri”, „se deschid parcurile ca oglinzi de răcoare”, „oceanele țările se ating în sălile de concerte”, „se deplasează pe cer timbrele avioanelor”, „sondele de petrol trec din mână în mână ca pălăriile de paie”, „fiecare cuvânt aduce un anotimp, un climat” etc. etc. Îndeosebi în Ulise și în Brățara nopților, obsesia deschiderii atât de marcată la nivelul construcției imaginilor, apare fortificată și prin structurarea ansamblului textual în secvențe având ca obiect mereu alte spații și momente (strada, „ora ceaiului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apelurile neliniștite din Petre Schlemihl sau din Patmos. Ea își găsește din loc în loc formulări cvasiprogramatice care sintetizează într-un fel, „concluziile” unei practici a creației ce înțelege să avanseze în solidaritate cu reflecția asupra ei. „Fiecare cuvânt aduce un anotimp un climat”, „ochii mei se umplu de ceața evenimentelor”, „ochiul ca un disc de fonograf înregistrează” - citim, bunăoară, în Ulise; iar în Brățara nopților dăm peste variante ale aceleiași năzuințe de însumare a tuturor înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pene și măști de groază ale Congoului Primiți în auz evantaiul languros al vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc în privirea noastră”, - iar în Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecând în același timp prin toate punctele cardinale”, în vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]