8,321 matches
-
poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență se produce extrem de subtila trecere a poetului, jocul său magic de-a râsul/plânsul. Acest mecanism, această indefinire și osmoză a stărilor născându-se și murind una dintr-alta se regăsesc în Povestea foamei, poem publicat la Madrid, în 1965
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
artistică, planul secund, pe ale cărui volute estetice evoluează o vreme poetul. Creația sa reține în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influențe argheziene sau blagiene, repede depășite. Versul cu tente expresioniste și tonalitate de incantație arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
Ciocanu. A absolvit, la Chișinău, Universitatea de Stat (1965). A debutat editorial cu volumul de proză pentru copii Băiețelul din geamul albastru (1970), în care se prefigurează trăsăturile distincte ale întregii sale creații pentru cei mici: spontaneitatea discursului, simplu în aparență, dar sugestiv și antrenant. Și celelalte cărți destinate copiilor - Corăbioare (1972), Pălăria lui Cipolino (1981), Unchiul meu Păcală (1982) și, în chip deosebit, La târgul din Prostănaci (1987) - denotă capacitatea lui C. de a se copilări frumos, de a capta
CIOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
vechiculează o alegorie univocă, nu se sprijină și nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. Se desfășoară pe coordonate specific postmoderniste, urmând motivul complex și caracteristic al complotului ocult, cu dezvoltare în scenariu apocaliptic. Coordonatele pe care e construit sunt parodierea ori „reciclarea”, recuperarea mitului cristic (un tânăr a
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
auxiliari ameliorativi” pe care îi considera unanim (chiar universal) acceptabili: „interesul pentru muncă” (interest in the work), „interes pentru perfecționare” (interest in improvement), „importanță personală” (significance), „probleme atitudinale” (problem attitude) și „curiozitatea/atenția” (attentioness) (Thorndike, 1913, pp. 23-31). După toate aparențele, Thorndike a încercat să evoce câteva doctrine pedagogice clasice și să le susțină temeinicia în termenii conexionismului, renunțând la „limbajul speculativ” originar al acestora. A rezultat o bolboroseală care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
puerilă ar fi fost uitată. El a concluzionat sentențios: „Asocierile limbii copilăriei cu limbajul ar fi distrus celelalte fraze”2. Teoria guthriană a uitării este șocantă și foarte încurajatoare pentru practica educației. Fundamentarea ei este însă neclară și, după toate aparențele, insuficientă. Guthrie nu a organizat un experimentum crucis în sprijinul ei. Dar teoria nu a fost încă infirmată printr-un experiment similar. 2.5. Teoria motivațieitc "2.5. Teoria motivației" „Când un om se lovește la degetul mare de la picior
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din cercul interior urmând să discute materialul pe care l-a primit fiecare, iar cei din cercul exterior primind sarcina de a-i observa pe primii. În ceea ce privește pregătirea cadrului didactic pentru o astfel de activitate, aceasta este relativ simplă în aparență: ea include două momente importante - alegerea texului și imaginarea/proiectarea unor întrebări cu răspuns deschis. Spunem că acest rol al profesorului este simplu doar în aparență, deoarece de modul cum este ales textul și de tipul de întrebări depinde, într-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
În ceea ce privește pregătirea cadrului didactic pentru o astfel de activitate, aceasta este relativ simplă în aparență: ea include două momente importante - alegerea texului și imaginarea/proiectarea unor întrebări cu răspuns deschis. Spunem că acest rol al profesorului este simplu doar în aparență, deoarece de modul cum este ales textul și de tipul de întrebări depinde, într-o bună măsură, startul metodei (subliniem, încă o dată, că discuția din cercul interior este una necompetitivă, deci maniera prin care putem implica optim elevii/studenții participanți
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu manifestări de opacitate și intoleranță față de anumite valori, față de structuri artistice tradiționale îndeosebi, dar și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se creației beletristice, G. a abandonat în cele din urmă critica. Proza sa narativă e de aparență autenticistă, dar, spre deosebire de autenticismul așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă chiar ostentativ. Prozatorul, care debutează cu volumul Vârstele tinereții (1967), nu
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
sub 40 ani „oscilează” la același item 28. „Încrederea” nu este o calitate împărtășită de tilișcani: cei mai mulți dintre cei intervievați socotesc că nu se pot confesa cu problemele lor (32). Femeile arată introvertire acolo unde bărbații optează pentru spontaneitate (34). Aparențele le pot convinge pe femei, dar bărbații pretind o probă a timpului (35). Opțiunile „tinerilor” sunt mai echilibrate la itemii 32 și 34, însă clar „rezervate” la itemul 35. „Răbdarea” este o virtute acceptată în primul rând de femei (33
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de două decenii, la „Săteanca”. Prima ei carte, romanul Racul, apare târziu, în 1970. Temele prozei semnate de A. - solitudinea, bătrânețea, culpa morală, spațiul închis, feminitatea ratată social, dar împlinită din unghiul unei trăiri meditative - conferă acestui univers, limitat în aparență, o anume profunzime a sondării psihologice. Componentele realului, fără să fie pretexte analitice, potențează totuși notația caracterologică pe linia detectării unui nucleu dilematic al ființei. Tehnica de creare a psihologiilor compozite, speculate lucid, fără tentația abisalului, dar convingător la nivelul
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
lui Hristos. Sigur, toate aceste destructurări ale simbolurilor creștine se fac subtil, nu brutal, tezist. Dar frecvența procedeului este prea mare pentru a mai socoti că acesta este întâmplător. E limpede că Dimitrie Cantemir cultivă cu premeditare o perspectivă în aparență iconoclastă, îndrăzneață asupra simbolurilor creștine zoomorfe, care populau încă imaginarul românesc (și nu numai) al epocii. Astfel stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi rațiunea unui asemenea procedeu. De ce comite Cantemir astfel de deformări ale simbolurilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
moarte. Nu mai există nimic apăsător dacă scăpăm de frica de moarte"83. Am decupat doar câteva astfel de exemple, dar ideea revine de zeci de ori în opera lui Seneca, precum și a altor stoici 84. Inorogul a atins, în aparență, această liniște sufletească, reușind să se sustragă grijilor care pe ceilalți îi subjugă: de aceea, el este cu adevărat liber sau, cel puțin, așa pretinde. Petru Vaida observă foarte bine că abia acum a asimilat Cantemir esența doctrinei stoice, lipsite
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile lui Dumnezeu au aripi de păsări, demonilor li s-au atribuit aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele metalice, ele nu evocă Paradisul, ci răspândesc umbra regiunilor sinistre"17. Treptat, apanajul zborului în întuneric devine obligatoriu pentru reprezentarea demonilor. Aripile de liliac
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că decât Cămila mai mare Filul și decât buărul mai iute și mai comat ieste Inorogul)"22. Odată rostit, adevărul cutremură întreaga rețea de intrigi, odată aruncat în lume el se impune categoric, demontând jocul tăcerii convenabile de până atunci. Aparențele nu mai pot fi păstrate, tirania este dată în vileag, iar ilegitimitatea alegerii Strutocamilei devine clară pentru toată lumea, chiar dacă ceilalți se codesc să recunoască acest lucru, de teama represiunii Corbului: "Cu toții cât de ascuțite țidéle Liliacul împotriva alégerii Strutocamilii arunca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că întreaga șaradă nu era decât o strategie de a-l impune pe tronul epitropiei animalelor pe Strutocamila, deși firea nu-l recomandă pentru așa ceva. Când astfel de revoltați, precum Vidra, Ciacalul, Liliacul au posibilitatea de a se exprima public, aparențele se năruie și ceea ce părea o hotărâre democratică se dovedește a fi o decizie prestabilită, impusă cu forța de un tiran pe care aproape nimeni nu are curajul să-l înfrunte. Ciacalul demonstrează ceea ce, de fapt, cam toată lumea știa: că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a romanelor. Editorul J. Hetzel a inovat cel dintâi în această direcție, făcându-l pe Verne să semneze un contract care specifica publicul vizat și accentua aspectul didactic al textelor sale. Acestea utrebuia să întrețină excelente raporturi cu știința, sub aparența divertismentului. Prin dinamismul său și traducerile din Verne pe care le încurajează, Hetzel îl transformă pe Verne într-un model, un gen în sine, pe care îl exportă și îl vinde ca pe un produs și un model pretutindeni în
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cu roboți. Prima poveste de acest tip, Robbie 128 (Asimov, 1940), apare în Super Science Stories. Ea inaugurează o lungă serie în care Asimov, după ce formulase cele trei legi ale roboticii*, încearcă să găsească situații-limită în care ele sunt, în aparență, dejucate de roboți, dar al căror deznodământ arată că nu este așa. 1.2. Roboți și androizi Figura robotului asimovian permite SF-ului să inventeze conflicte și deci să genereze povestiri între logica deterministă a unei programări pentru sarcini precise
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în prim-planul scenei franceze. Romanul se plasează sub influența lui Van Vogt, prin tema mașinăriei puterii, care se regăsea chiar în Jucătorii (Van Vogt, 1956). Însă trama vogtiană este subtil filetată, de unde reiese și ideea trucajului, a manipulării, a aparenței puterii și a realității ascunse în centrele de decizie, care se prezintă sub masca obiectivității tehnocratice. Întâmplarea face ca textul să fi fost publicat chiar în miezul evenimentelor din mai 1968, când era în joc, cel puțin verbal, însuși faptul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
joc, cel puțin verbal, însuși faptul de a ști în mâinile cui se afla puterea. Astfel, trimitea întocmai la combinația de cuvinte și lucruri care lega, în ochii situaționiștilor, societatea de consum de "societatea spectacolului" și făcea din putere, în aparență democratică (Fondaneche, 1986), rezultatul unei "teorii a complotului", așa cum a descris-o K. Popper. Succesul acestei cărți a lui Philip K. Dick i-a împins pe editorii francezi să-i publice o mare parte din operă, ceea ce i-a permis
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
valoare subiectivitatea și tinde spre un fel de solipsism, este folosită de Dick pentru a aborda o perspectivă pe care am putea-o califica drept morală și/sau politică. Eroul dickian trebuie adesea să demaște, într-o societate păstrând toate aparențele democratice, prezența marilor manipulatori. Autorii francezi au perceput și exploatat îndeosebi acest aspect. Dar în cazul lui Dick, acest aspect nu este un simplu gadget, nici o temă printre atâtea altele: este un "efect de text", care presupune o veritabilă metafizică
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
colecția "Présence du futur" a Editurii Denoël lansează, în 1978, un concurs, care va conduce la publicarea culegerii Futurs au présent / Tipuri de viitor în prezent. Serge Brussolo publică acolo nuvela Funnyway (1978)150. Face apoi carieră în stilul, în aparență foarte francez, al unui SF denotând o excelentă stăpânire a scriiturii. Stilul lui Brussolo place mai ales grație virtuozității jocurilor în materie de semnificanți. Dar originalitatea lui nu se oprește aici. Din momentul publicării primului său roman, Sommeil de sang
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
apoi, pierderea în cauză poate activa și alte suferințe din trecut și care au stat lăcătuite în subteran. Așa cum am mai menționat, potențialul traumatizant al unui avort la cerere este mai redus, comparativ cu moartea copilului în uter, dar, contrar aparențelor, nu este însă deloc anodin, acompaniindu-se uneori de o corozivă culpabilitate. încercând să deceleze cauzele subtile pentru care o femeie aptă de a deveni mamă refuză totuși această șansă, literatura de inspirație psihanalitică, mai precis M. Bydlowski (2000) evocă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Capitolul 12 CARDIOPATII VALVULARE VALVA MITRALĂ În ciuda unei aparențe de simplă supapă cu rol hidrodinamic de dirijare a fluxului sanguin din inima stângă prin închiderea și deschiderea orificiului dintre AS și VS, valva mitrală (VM) (fig. 12.1) este o structură complexă la care contribuie mai multe elemente anatomice
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării într-un scenariu mesianic, al "alesului" care anunță o nouă ordine. Cealaltă raționalistă, care determină aceeași temă a anticipării prin progresul cunoașterii. E un suport democratizant care sub aparența unei figuri a unicului, a "alesului", ascunde o reprezentare a rațiunii triumfătoare, bazată pe o logică a progresului inevitabil. Sigur că această basculare era prevăzută de doctrina saint-simonismului: cel "ales" să conducă societatea spre viitor e cel care cunoaște legea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]