8,108 matches
-
Vienei (1683), trupele imperiale au pornit o mare ofensivă spre est, ajungând la Arad și cucerindu-l în 1687. După doi ani, Eugen de Savoia a proiectat reconstrucția vechii fortărețe turcești, Georg Haruckern fiind numit să conducă lucrările. După armata austriacă, primii meseriași și negustori germani au ajuns în Arad. După retragerea stăpânirii turcești, cetatea Aradului trece sub dominația Imperiului Habsburgic (1687). Pacea de la Karlowitz (1699) a stabilit frontiera dintre imperiile austriac și otoman, pe Mureș, iar Aradul a devenit centru
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Georg Haruckern fiind numit să conducă lucrările. După armata austriacă, primii meseriași și negustori germani au ajuns în Arad. După retragerea stăpânirii turcești, cetatea Aradului trece sub dominația Imperiului Habsburgic (1687). Pacea de la Karlowitz (1699) a stabilit frontiera dintre imperiile austriac și otoman, pe Mureș, iar Aradul a devenit centru zonal de pază a frontierei. Prin urmare, în august 1699, primele trupe de grăniceri, recrutați mai ales dintre sârbi, au fost încartiruite în oraș. În 1702 Aradul a fost ridicat la
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
de soțul și a luat cu ea pe cei doi copii minori, atunci când ea a devenit un membră a sectei Martorilor lui Jehova, fostul ei soț și copii fiind romano-catolici. Procesele privitoare la custodia copiilor s-au judecat în fața instanțelor austriece. În primă instanță și în apelul la Curtea regională, reclamantei i-a fost acordată custodia minorilor. Cu ocazia recursului, Curtea Supremă de Justiție a anulat însă deciziile anterioare și a acordat tatălui copiilor custodia minorilor. Curtea Supremă de Justiție a
Hoffmann vs. Austria () [Corola-website/Science/322661_a_323990]
-
Pârtia Bradu). În imaginea din stânga este expusă telecabina din Hoher Kasten, Elveția iar în cea din dreapta, telecabina Capra Neagră-Poiana Brașov. Se poate observa similitudinea cabinei și a stâlpilor metalici, tipic pentru firma constructoare HABEGGER THUN Elveția.Iar la telefericele firmei austriece LEITNER forma stalpilor metalici difera de cea a telefericelor elvetiene; avand forma cilindrica iar varfu in forma de <nowiki>"</nowiki>T<nowiki>"</nowiki>. În funcție de poziționarea stâlpului, acesta poate avea câteva role de susținere ale cablului tractor (minim 4) sau până la
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
pe teritoriul mai multor state occidentale - în special falsuri bancare. A fost dată în urmărire internațională prin Interpol. Într-un raport pentru uz intern al autorităților din România, în aprilie 1987, se consemna că Monica Moizesch era urmărită de autoritățile austriece, pentru deturnare auto și escrocherie cu cărți de credit false, urmărită de Poliția din SUA în vederea arestării pentru o fraudă de circa 1.000.000 dolari în dauna unei firme din Los Angeles și urmărită de Poliția din RFG în vederea
Mona de Freitas () [Corola-website/Science/322756_a_324085]
-
actrița Johanna Loisinger și a luat numele de Contele von Hartenau (6 februarie 1889). Din căsătorie au rezultat un fiu și o fiică. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în principal la Graz unde a deținut comanda în armata austriacă și unde a murit la 23 octombrie 1893 la vârsta de 36 de ani. Rămășițele sale, aduse la Sofia, au primit o înmormântare publică acolo, într-un mausoleu ridicat în memoria lui.
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
de Austria, fiica împăratului Ferdinand al II-lea al Imperiului Roman și a Mariei Anna de Bavaria. Această decizie a fost foarte nefavorabilă pentru Franța și l-a mâniat pe Ludovic al XIII-lea din cauza alianței nou înființate între Imperiul Austriac și comunitatea polono-lituaniană. În 1640, Marie Louise l-a întâlnit pe fratele lui Vladislav, Jan Casimir, cu care a avut o aventură. Mai târziu, ea l-a invitat pe Prințul Jan Casimir în Franța pentru salonul ei literar anual organizat
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
Stanislav a fost ales în mod legal rege al Poloniei, pentru a doua oară. Cu toate acestea, Rusia se opunea oricărui candidat din Franța și Suedia, protestând împotriva alegerii lui, în favorul noului Elector de Saxonia, care era aliatul lor austriac. La 30 iunie 1734, o armată rusească de 20.000 de oameni sub comanda lui Peter Lacy, după proclamarea lui August al III-lea de Saxonia la Varșovia, a început să-l asedieze pe Stanislav la Danzig, unde era înconjurat
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
cariere) sunt amintite în anul 1765, acestea funcționând o vreme în paralel cu extracția subterană. Despre un minerit sistematic la Praid se poate vorbi numai cu începere din anul 1787, data la care sarea din Praid devine proprietate de stat austriacă. Din ocna-clopot Iosif s-au deschis apoi două camere laterale, numite "minele Carol (Károly") și "Ferdinand", cu forma de clopot. Adâncimea totală, inclusiv puțul de extracție, a fost de 66 m. În anul 1864, lângă mină Iosif, s-a deschis
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu luase parte la o cruciadă). Coloniștilor Germani și Austrieci li s-a acordat în anul 1291 dreptul de a-și alege un jude (primar), fiind scoși în acest fel de sub jurisdicția autorității maghiare locale și a voievodului din Ardeal. Pentru prima dată Turda e menționată ca “oraș” în anul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
prima dată Turda e menționată ca “oraș” în anul 1297 sub numele de “"Civitas Tordensis"”. În secolele XIII-XIV cronicile amintesc de existența unei așezări numită Turda Nouă (“Uj-Thorda”) în zona actualelor străzi: Salinelor - A.I.Cuza - S.Bărnuțiu, cu locuitori germani, austrieci și maghiari. “Turda Nouă” a dispus chiar și de o mică fortificație (pe amplasamentul actual al Bisericii Reformat-Calvine). In secolele XIV-XV Turda se extinde neîncetat, contopindu-se, cu timpul, așezările învecinate Turda Veche și Turda Nouă. În jurul anului 1400 se
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
în timpul ocupării orașului Oradea de către turci, un număr mare de familii au fugit de acolo, stabilindu-se la Turda. În 1688 a luat sfârșit suzeranitatea turcă asupra Ardealului (în urma înfrângerii Turciei de către Austria). Între anii 1688-1867 Ardealul a aparținut imperiului austriac. Organul de administrare al Ardealului (Dieta) s-a mutat de la Turda la Alba Iulia, orașul Turda pierzând funcția politico-administrativă anterioară. Revolta antiaustriacă a curuților, sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea, a afectat și Turda, orașul fiind ocupat vremelnic
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
urmau să fie trimiși în Turcia, însă, la Galați, Pulcheria Cantacuzino (soția lui Basile) și cu Elena Cuza au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea pe revoluționari. Basile Cantacuzino a urcat pe un vapor austriac, deghizat în hamal, unde îl aștepta deja soția sa. Va reveni în Moldova abia în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856). S-a implicat în viața politică, îndeplinind diferite dregătorii, printre care și cea de prefect de Roman. În ultimii
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
Lista de actori austrieci cuprinde actorii și actrițele care sunt de naționalitate austriacă. Actrițe: Grețe Berger, Eugenie Bernay, Sybille Binder, Betty Bird, Hedwig Bleibtreu, Carmen Cartellieri, Mady Christians, Josefine Dora, Olga Engl, Anna Exl, Nora Gregor, Mizzi Griebl, Ilka Grüning, Grit Haid, Liane Haid
Listă de actori austrieci () [Corola-website/Science/322059_a_323388]
-
Lista de actori austrieci cuprinde actorii și actrițele care sunt de naționalitate austriacă. Actrițe: Grețe Berger, Eugenie Bernay, Sybille Binder, Betty Bird, Hedwig Bleibtreu, Carmen Cartellieri, Mady Christians, Josefine Dora, Olga Engl, Anna Exl, Nora Gregor, Mizzi Griebl, Ilka Grüning, Grit Haid, Liane Haid, Stefanie Hantzsch, Else Heller, Dora Hrach, Dora Kaiser, Leopoldine
Listă de actori austrieci () [Corola-website/Science/322059_a_323388]
-
mai târziu a intrat la Universitatea din München unde a studiat dreptul și economia. La vârsta de 18 ani, automat a devenit membru al Senatului din legislatura bavareză ca prinț al casei regale. În 1866, Bavaria a fost aliata Imperiului austriac în Războiul austro-prusac. Ludovic a deținut rangul de Oberleutnant; a fost rănit în Bătălia de la Helmstedt de un glonț în coapsă. În iunie 1867, Ludovic a vizitat Viena pentru a participa la funeraliile verișoarei sale, Arhiducesa Mathilda de Austria (fiica
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
și până în 1920. În prezent, teritoriul acestuia se găsește în nord-estul Ungariei și în vestul Ucrainei. Capitala comitatului a fost orașul Bereg (în , în , în , în ). se învecina la nord cu Regatul Galiției și Lodomeriei (teritoriu care aparținea de Imperiul Austriac), la vest și nord-vest cu Comitatul Ung, la sud-vest cu Comitatul Szabolcs, la sud cu Comitatul Sătmar (Szatmár), la sud-est cu Comitatul Ugocea (Ugocsa) și la est cu Comitatul Maramureș (Máramaros). Teritoriul comitatului se afla situat între Munții Carpați (la
Comitatul Bereg () [Corola-website/Science/322186_a_323515]
-
Tratatul de la Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Austria și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în estul Austriei și nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Șopron (în , în ). se învecina la vest și nord-vest cu landul austriac Austria Inferioară, la nord cu Comitatul Moson, la est cu Comitatul Győr, la sud-est cu Comitatul Veszprém și la sud cu Comitatul Vas. Partea de nord-est este riverana Lacului Neusiedler. Suprafață comitatului în 1910 era de 3.256 km², incluzând
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]
-
loc la Viena în spații închiriate, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. O capelă a fost amenajată în "Dempflinger Hof" din centrul orașului, capelă care a fost folosită în comun cu sârbii ortodocși. Deoarece sârbii ortodocși, ca supuși austrieci, beneficiau de așa numitele privilegii ilirice acordate de împăratul Leopold I, s-au iscat unele conflicte între sârbi și greci, ceea ce a dus la înființarea unei capele grecești în "Steyrer Hof". Conflictul și-a atins apogeul în anul 1742, când
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf. Gheorghe, mai cu seamă între membrii cu cetățenie otomană și cei cu cetățenie austriacă. Acest fapt a dus la separarea acestora din urmă într-o frăție separată, anume Frăția Sf. Treime. La început această frăție a numărat 32 de membri (capi de familie). Înființarea Frăției Sf. Treime a avut loc în anul 1782 și
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orașul zi de zi timp de nouă luni. În vara lui 1849, armata revoluționară maghiară a reușit să ocupe cetatea timp de 46 de zile, până ce a fost încercuită de armatele rusești și austriece și obligată să se predea. După revoluție, revoluționarul pașoptist Eftimie Murgu a fost închis în 1849. Trupele habsburgice au mai încarcerat 500 de luptători ai armatei revoluționare între anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnați la moarte. Printre ei au fost
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
urmând să ajungă la statul cel mai slăbit de recentele modificări ale echilibrului puterilor, și anume la Austria. Astfel, Frederick a încercat să încurajeze Rusia să-și îndrepte expansiunea către Polonia cea slabă și disfuncțională, în locul Imperiului Otoman. Omul politic austriac Wenzel Anton Graf Kaunitz, a propus în schimb ca Prusia să ia unele teritorii poloneze în schimbul cedării Sileziei către Austria, dar Frederick nu a fost de acord. Deși timp de câteva decenii (de pe vremea Seimului Tăcut), Rusia considera Polonia ca
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Lauenburg și Bütow. La 19 februarie 1772, acordul de divizare a fost semnat la Viena. Un alt acord anterior între Prusia și Rusia se semnase la Sankt Petersburg la 6 februarie 1772. La începutul lui august, armate rusești, prusace și austriece au pătruns simultan pe teritoriul Uniunii și au ocupat provinciile convenite. La 5 august, cele trei părți au semnat fiecare tratatul privind propriile cuceriri teritoriale pe seama Uniunii. Regimentele Confederației de la Bar, ai căror conducători fuseseră obligați să părăsească Austria (care
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Poloniei, Prusia a tăiat pe loc accesul Poloniei la Marea Baltică, și a preluat 80% din comerțul exterior al Uniunii. Aplicând taxe vamale uriașe, Prusia a accelerat inevitabila prăbușire a statului polono-lituanian. În ciuda unor critici izolate din partea împărățesei Maria Terezia, politicianul austriac Wenzel Anton Graf Kaunitz a considerată că porțiunea primită de Austria reprezintă o compensație amplă; deși Austria era cea mai puțin interesată parte, ea a primit cea mai populată porțiune din Polonia, și a doua ca suprafață (83.000 km²
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Theodor Benedikt Sockl (n. 15 aprilie 1815, Viena - d. 25 decembrie 1861, Viena) a fost un pictor și fotograf austriac, reprezentant important al stilului Biedermeier din Transilvania. Theodor Benedikt Sockl s-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 și a fost fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie, născută Shurer von Waldheim (printre
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]