7,814 matches
-
adorm. În cealaltă parte aveam vecin pe secretarul Țăpoi. Acesta mă înțepa în coastă pentru a bate mecanic din palme. Pauzele, destul de rare din fericire, îmi tulburau somnul. Reușeam să adorm imediat ce expunerile reîncepeau la tribuna oficială. 206 Capitolul IV BIETUL OM SUB VREMI Sâmbătă, 23 decembrie 1989 După plecarea soțului la fabrică cu prima cursă dis-de-dimineață, am făcut puțină ordine prin casă. Îmi aranjasem cele două camere cu lucrurile strict necesare aduse de la oraș: o canapea, un fotoliu pat, o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Sărbătoarea toamnei ............................................... ......... 170 225 Oaspeții din Germania ............................................... ..... 172 „Știe tot satul unde ați fost aseară!” ................................. 176 Vizita președintelui ............................................... .......... 178 O propunere șocantă ............................................... ........ 185 Oameni simpli și curați la suflet ...................................... 190 Maria ghicitoarea ............................................... ............. 191 Abandonate ............................................... ...................... 194 Congresul foamei ............................................... ............. 197 Capitolul IV. Bietul om sub vremi ................................... 206 Postfață (Geta Modiga) ............................................... ...... 219 DE ACELAȘI AUTOR: De la poezie la rugăciune (poezie religioasă) Editura Sfera, Bârlad, 2008 (reeditată în 2010) Daruri (poezie) Editura Cronica, Iași, 2009 Raiul în care am fost (proză scurtă) - Sfera, Bârlad, 2011
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de dinainte de '89, în care am lucrat la MAE, am colaborat cu securitatea. Ce puteam să-i spun? Cred că a fost o întrebare retorică, el însuși fiind un declarat "colaborator" și cunoscând "că nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri", cum zicea cândva un cronicar. I-am dat un răspuns care a fost aplaudat de întreg plenul celor două Comisii: "Domnule senator, în anii în care am lucrat eu la externe, ministerul era mai albastru decât Voronețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
revenirea în minister a trebuit însă să spun "A rivederci Roma" plecarea fiind anulată! Nimeni dintre șefii mei nu putea să-mi spună de ce. Ăsta era ministerul și așa se petreceau uneori lucrurile. Că nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri...", cum zicea cândva un cronicar moldav! De ce "drumul meu" n-a mai ajuns la Roma, bănuiam eu câte ceva, dar adevărul "gol-goluț" aveam să-l aflu, peste ani, din dosarul de la securitate: Dosarul CNSAS Notă raport din 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu ia măsuri. Să-i umfle UM-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia cu mustață mică. Am notat. Câte un exemplar cu dedicație pentru fiecare UM. Păi după Revoluție parcă au fost desființate. Ai auzit melodia aia care făcea furori "Jana nu e moartă, Jana se transformă"? Cică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
supun și în care m-am închistat, mi-ar trebui o artă a conversației cu mine însumi, mi-ar trebui un cântec ceva, ca al lui Burcea, o veche amintire a mea. * Dar despre Burcea... Începuse războiul. Burcea era un biet soldat rănit, cu o plagă la coapsa stângă, o schijă. Mă aflam ca infirmier voluntar printre răniți, aveam vreo șaisprezece ani, lucram la un spital de răniți, Z.I. 365. Noi, cei câțiva elevi concentrați acolo, prin 1941, le dădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O fetiță privește scena și îmi spune, scurt, că pe câinii din această stradă îi cheamă Rex. "Pe toți îi cheamă Rex." Și pe cel mai mic, o biată caricatură pitică, tot Rex îl cheamă. "Rex înseamnă pe latinește rege", ține să mă lămurească fetița. Plec mai ușor din această stradă când constat cât de lipsită de fantezie este, încât și-a denumit întregul fond de maidanezi cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frunză suspectă Foarte romantic; dimineața am găsit o frunză aurie pe parbrizul mașinii. Foarte sentimental, mi-am zis; și cam demodat, deoarece astăzi nu mai este potrivit să ne încurcăm în sentimente și alte fleacuri. Nu trebuie să observ o biată frunză. Dar frunza există, o frunză de toamnă, aurie, turgescentă și, vrând-nevrând, trezind niște sentimente nelalocul lor într-o luni dimineața, când oamenii serioși se duc la lucru, iar alții, încă mai serioși, se întorc de la piață. Frunza, o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea secvențelor, numai în interior). După 1960 lucrurile s-au schimbat, s-a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea secvențelor, numai în interior). După 1960 lucrurile s-au schimbat, s-a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
unde am ales, am făcut ce am vrut, am furat orice ne-a plăcut. Până ce ștreangul și tunul ne-au ucis. Nu Britania era stăpâna mărilor. Eram noi ! Din Caraibe până în coasta Americii, nicio corabie nu era în siguranță ; Blackbeard : Bieți orbi, ce am dus biete vieți oarbe, cu moartea și uitarea chicotind la călcâiele noastre. Dar în timp ce alții erau mulțumiți cu femei, rom și aur, noi am plecat pe propriul drum. Noi nu vom fi uitați !. Deși redusă, ca amploare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ce am vrut, am furat orice ne-a plăcut. Până ce ștreangul și tunul ne-au ucis. Nu Britania era stăpâna mărilor. Eram noi ! Din Caraibe până în coasta Americii, nicio corabie nu era în siguranță ; Blackbeard : Bieți orbi, ce am dus biete vieți oarbe, cu moartea și uitarea chicotind la călcâiele noastre. Dar în timp ce alții erau mulțumiți cu femei, rom și aur, noi am plecat pe propriul drum. Noi nu vom fi uitați !. Deși redusă, ca amploare epică, aceasta îmi pare cea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu preponderența învățăturilor vechiului testament, ce ar trebui să formeze o simplă introducere, nu o parte esențială din învățătura creștină, și apoi în facultăți de teologie, ai căror profesori sunt de multe ori francmasoni notorii. Cum să rămână credincioși convinși bieții elevi de seminar, când toate materiile „științifice” sunt astfel predate, încât să spulbere și ultimul dram de credință în minune și în dumnezeire? Desigur, nu se poate cere ca viitorii preoți să rămână străini de „progresele” științei, dar învățământul ar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nenorociților trimiși în tabăra de instrucție de la Sărata - Basarabia; numai auzind povestirea celor ce se petreceau acolo ți se ridică părul pe cap! Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților oameni chemați să-și facă datoria pentru țară (înjurăturile și bătaia ținând loc, în concepția cazonă, de mâncare bună și de îmbrăcăminte cuviincioasă), credeam că se va încheia capitolul persecuțiilor fără motiv. Dar, la sfârșitul lui Ianuarie 1944, am aflat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern cu fruntea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cezariene (două pe lună) și doctorița mă îndemna să stau cuminte până pe 1-2 februarie ca să intru cu nașterea în planul lunii celeilalte. Din păcate, copiii nenăscuți se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile difereau în urban/rural și pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe nimeni, fiindcă singurul grup care are influență ca grup este cel oficial. Un regim care încalcă în mod deșănțat drepturile omului are în plan intern doar persoane ca inamici, nu grupuri. Inamicii pe față ai regimului Ceaușescu erau niște bieți indivizi marginali și demni, care, de teamă să nu afecteze în rău viețile altora, se reprezentau doar pe ei înșiși. Noi ceilalți eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii privați. Prizonierii rezistenței private. Marsupialii. Ne adunam aproape săptămânal să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un oraș populat exclusiv cu activiști de partid, în condițiile nou-create sub oblăduirea lor, cu singura satisfacție de a-i vedea la televizor cum trăiesc între ei, fără „materialul uman”, cum ne denumeau pe noi ceilalți, „profesioniștii înguști” sau doar biată forță de muncă. Pedepsele născocite erau tot atâtea proteze ale imoralității noastre, a celor ce fugeam în marsupii ca să cotrobăim altundeva decât în mocirlă după un dram de demnitate. Sau după scuze foarte omenești. Aveam copii de crescut, perechi de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
plină de oameni obișnuiți, nu doar de structuri și nomenclaturiști. Poate în felul acesta, generația copiilor noștri o să înțeleagă câte ceva despre viețile noastre și nu ne va mai trata angro, fie ca pe niște dinozauri neinteligibili, fie ca la niște biete victime, fie ca la niște ființe lipsite de demnitate și demne de dispreț, fie ca pe niște monștri. Poate vor înțelege în ce lume am trăit, ce și de ce am făcut în acea lume. Poate vor înțelege că acum 17
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au devenit brusc interesați nu de cercetare și proiect, ci de mine ca persoană: cine e, cu cine e prietenă, ce a făcut înainte de 1989, cine e soțul, fiul, de ce sunt obsedată de patriarhat (o fi suferit ea de ceva, biata femeie!, zice înțelegător unul dintre ei). Trec (deși îmi este greu) peste faptul că, potrivit tradiției one-man show (woman, în acest caz), îi ignoră pe ceilalți membrii ai echipei: Ana Bulai (sociolog), Daniela Cutaș (eticiană), Liviu Andreescu (specializat în politici
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
noastră a înfuriat-o. - A, ce asta „Palina”? striga ea exasperată. Și începea să repete pe silabe: „Pa-li-na Ni-chitișna!...” Corul nostru repeta după dânsa: „Pali-na Ni-chi-tișna”, pentru ca imediat s-o dăm din nou pe „Palina”. De nervi, de câteva ori biata femeie părăsi clasa în timpul orelor. Deși prin pretențiile sale nu dorea decât să ne deschidă o fereastră către limba corectă a lui Pușkin și Tolstoi (cărora dumneaei le spunea „Alexandr Sergheievici” și „Lev Nicolaevici”), Palina Nichitișna n-a reușit decât
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant onorurile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]