13,186 matches
-
ele! Un om de afaceri venise să comande niște biele: — Știți, sînt pentru străinătate. Dacă nu sînt bune, le dau la rebuturi. Cu glasul lui liniștit, jucîndu-se cu un baros de zece kilograme pe care-l ținea cu mîna dreaptă, bunicul meu a răspuns că el nu avusese niciodată vreo comandă dată la rebut. A făurit singur bielele acelea, luptîndu-se cu metalul pus În picioare pe o nicovală din fontă. Comanditarul venise, căutase urma vreunei suduri: — E nemaipomenit, nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nemaipomenit, nici urmă de sudură. Totuși, nu aveți aici ciocan pneumatic! — Munca nu se face niciodată mai bine decît cu mîna. — În fine, e păcat că cereți atît de mult... Cine vrea muncă bine făcută, trebuie să plătească! Numai că bunicul meu nu s-a Îmbogățit niciodată. Avea doi copii. Și-a trimis fiul mai mare la universitate, plătindu-i toate cărțile și toate dicționarele pe care acesta le voia. Fata, presupun, a rămas acasă, acceptînd ca fratele ei să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Și-a trimis fiul mai mare la universitate, plătindu-i toate cărțile și toate dicționarele pe care acesta le voia. Fata, presupun, a rămas acasă, acceptînd ca fratele ei să aibă parte de lozul cel mare. CÎnd eram noi mici, bunicul a venit Într-o zi la noi acasă cu un lampadar pe care-l lucrase chiar el. După ce a plecat, am fost trist cînd l-am auzit pe tata spunînd și repetînd că lampadarul acela era oribil. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care-l lucrase chiar el. După ce a plecat, am fost trist cînd l-am auzit pe tata spunînd și repetînd că lampadarul acela era oribil. De fiecare dată cînd veneau diverși oameni la noi acasă, eu le arătam lampadarul: „Bunicul meu l-a făcut“. Dacă avea ceva oribil, acela era abajurul ales de tata. Bunicul a priceput pînă la urmă că lampadarul de la el nu avusese succes. Mai apoi, n-a mai adus decît un singur obiect făcut de mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
auzit pe tata spunînd și repetînd că lampadarul acela era oribil. De fiecare dată cînd veneau diverși oameni la noi acasă, eu le arătam lampadarul: „Bunicul meu l-a făcut“. Dacă avea ceva oribil, acela era abajurul ales de tata. Bunicul a priceput pînă la urmă că lampadarul de la el nu avusese succes. Mai apoi, n-a mai adus decît un singur obiect făcut de mîna lui, și acesta a fost un cadou pentru mine: un acvariu de șaizeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mîna lui, și acesta a fost un cadou pentru mine: un acvariu de șaizeci de centimetri lungime, pe care l-am transformat În terariu ca să cresc șopîrle. Nu știu ce s-a Întîmplat cu acvariul meu. N-am păstrat nimic de la bunicul meu din partea tatei, În afară de fotografia aceea făcută spre sfîrșitul vieții, În care poate fi văzut stînd În picioare alături de fiul lui. SÎnt foarte eleganți amîndoi, tata În costum de catifea, iar bunicul (care, la optzeci de ani, Își depășea fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu acvariul meu. N-am păstrat nimic de la bunicul meu din partea tatei, În afară de fotografia aceea făcută spre sfîrșitul vieții, În care poate fi văzut stînd În picioare alături de fiul lui. SÎnt foarte eleganți amîndoi, tata În costum de catifea, iar bunicul (care, la optzeci de ani, Își depășea fiul În Înălțime cu cîțiva centimetri) Într-un costum negru făcut la comandă, cu o vestă care pare să fie din mătase. Felul cum s-a purtat tatăl meu cu tatăl lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la comandă, cu o vestă care pare să fie din mătase. Felul cum s-a purtat tatăl meu cu tatăl lui a fost pentru mine un exemplu ciudat. Mi-a dat Întotdeauna impresia că s-a ocupat prost de el. Bunicul venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tîrziu, vizitele acelea În timpul cărora Îl lăsau să stea Într-un fotoliu, abandonîndu-l ca pe o haină veche pe care n-o mai Îmbracă nimeni niciodată? Am aflat pînă la urmă, după moartea și a unuia, și a celuilalt, că bunicul refuzase să bage bani În editura fiului Într-un moment cînd pe acesta Îl pîndea falimentul - o editură care, după cum se știe, trăia mai ales din vînzarea cărților scrise de fiul respectiv. Nu știu mai multe. În familia mea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o editură care, după cum se știe, trăia mai ales din vînzarea cărților scrise de fiul respectiv. Nu știu mai multe. În familia mea, un tată nu se interesase de cărțile fiului, iar soarta asta mă pîndea și pe mine! CÎnd bunicul a murit În Austria În 1963, la ferma fratelui său mai tînăr - el era cel mai mare din cei șapte băieți -, am sosit În ajunul Înmormîntării și m-a trezit din somn plînsul tatei din camera alăturată. Mama Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ducă să vadă trupul tatălui său, iar el refuza. „Va fi ultima oară cînd Îl vezi! - Nu, nu vreau să-l văd mort“. CÎteva ceasuri mai tîrziu, În timpul Înmormîntării, a fost liniștit și a citit textul unui psalm pe care bunicul Îl transcrisese pe o foaie de caiet dictando pe care o ținea Împăturită În portofel. Sfîntul Francisc din Assisi, În schimb, nu i-a refuzat nimic tatei. L-a Învățat care e valoarea sărăciei. Tata m-a Învățat la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fete -, fără a mai pune la socoteală țigările pentru Delphine și pentru mine, pe care nu ni le-am fi putut oferi fără ajutorul postum al lui Albert Camus, și el mare fumător. În august 1958, cînd Împlineam șaptesprezece ani, bunicul meu din partea mamei, care mi-era și naș, mi-a dăruit, spre stupefacția generală - era celebru pentru zgîrcenia lui - o cochetă sumă de bani de care m-aș fi putut folosi, mi-a spus el, În cursul primului an universitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se trezesc la viață, nici În ce privește avîntul simțurilor. Înainte de măritiș, Își consacrase o bună parte din energie și din adolescență Încercării de a face În așa fel Încît mama ei să-și dea cît mai puțin seama că era Înșelată. Bunicul meu avea o legătură cu sora mai mică a bunicii. Locuiau toți trei În aceeași casă, dar nu la același etaj. Mama crescuse În această atmosferă nebuloasă. Am aflat foarte tîrziu de acest lucru și am Înțeles atunci de ce bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le spună tatălui ei? Îmi poruncea mie să nu mă mai Învîrt În jurul Marysei pentru că nu putuse să-i lanseze tatălui ei: „Nu te mai Învîrti În jurul mătușii Mireille!“. La fel ca În Biblie, blestemul cădea asupra altei generații. Dacă bunicul meu, căruia Îi datoram cumpărarea aparatului de filmat, n-ar fi avut o legătură cu cea mai tînără soră a soției lui, oare ar fi Închis mama ochii asupra flirtului meu cu Maryse? Mă aflam la Simiane În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de filmat, n-ar fi avut o legătură cu cea mai tînără soră a soției lui, oare ar fi Închis mama ochii asupra flirtului meu cu Maryse? Mă aflam la Simiane În chip de țap ispășitor al boroboațelor făcute de bunicul? Ar fi trebuit să bănuiesc că mama Îmi va pune bețe-n roate. Deja, cu un an În urmă, nu suportase să vadă În odaia mea o reproducere a unui nud pictat de Modigliani, o simplă carte poștală În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vara În casa din Provența care a fost a lui. Dacă nu cumva urmașii lui au fost rugați ca, atîta timp cît a trăit el, să stea cuminți și să nu se afișeze cu prea mulți parteneri sexuali În fața acestui bunic inteligent, dar intolerant! Însă e greu să cunoști gîndirea sau să imaginezi reacția cuiva cînd el nu e de față ca să te aprobe sau să te ajute. Mi-am pregătit Întîlnirea cu tata așa cum Îți pregătești un examen, recitind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
răspunsul la aceste Întrebări. Aș vrea să nu fi fost În situația să mi le pun. Moartea soțului ei aparține vieții mamei mele, așa cum moartea tatălui meu aparține vieții mele, așa cum moartea tatălui lor aparține vieților surorilor mele, iar moartea bunicului aparține nepoților, ceea ce Înseamnă multe morți pentru un singur om. Murim diferit pentru fiecare dintre cei care ne-au cunoscut, ca și cum moartea ne-ar da dreptul la un evantai de supraviețuiri ce vor dăinui atîta timp cît ne vom gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place să îmi imaginez că ea fost fiica șamanului tribului. Poate asta e cauza superstiției mele. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Am fugit din Persia la câteva ore după căderea șahului, când eram foarte mică. M-a luat un unchi cu avionul lui, fără să mă Întrebe dacă vreau sau nu să vin. Toate rudele mele au murit În timpul revoluției. — Trist! Bunicii mei au fost uciși după ce au venit comuniștii la putere În România. — Ăsta e motivul pentru care am hotărât ca toată viața să fac filme despre nedreptățile sociale. — Interesant. Unde ai crescut? — În statul New York, În partea de nord. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aceștia era un pictor chinez În vârstă, exilat la Paris, care venise cu această ocazie din Franța. Nu era un personaj uimitor și, atunci când făcuseră cunoștință cu el, În holul expoziției din Cantor Center, li se păruse mai degrabă un bunic oarecare decât un revoluționar al artelor. În spatele lui se afla un turn din lemn, În culorile drapelului american, care capta imediat atenția. — Acesta e Turnul Hoover ¼, lucrarea lui Huang Yong Ping, zise Charlie. Huang e membru fondator al unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge o vacă, cum se cosește fânul, să se bucure de viața simplă de la sat. Fusese o vară magică, una dintre cele mai fericite din viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe ei Îi ajuta În vreun fel acest bărbat generos. După ce plecară, se Întoarse spre Matthew. — Lars e un nume suedez, zise ea. Credeam că toți mogulii din lumea televiziunii sunt evrei. — Sunt evreu, zise el zâmbind. Evreu din Brooklyn. Bunicii mei au fugit În Suedia În timpul Holocaustului și și-au schimbat numele, pentru mai multă siguranță. — Te-ai adaptat greu În L.A.? Întrebă Kitty, curioasă să-i afle povestea vieții. — Când am ajuns aici, mi s-a spus că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A fost prizonier de război În Ploiești, șase luni de zile. — Și casa tatălui meu din Ploiești a fost bombardată În același an. După asta a devenit refugiat. — Ce coincidență! zâmbi el. — Tatăl meu avea doar șase ani, zise Kitty. Bunicul lui era senator de Ploiești, avea una dintre cele mai mari case din oraș. Au făcut-o bucăți americanii cu bombardamentele... — Apropo, numele meu e Ted Reid. Al tău? — Poți să-mi spui Kitty. — Kitty? Bună, Kitty. Ai un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o latură, fusese o modernizare adusă de tatăl lui Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]