10,800 matches
-
Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri, avea să scrie: „Déciia Ștefan Vodă strâns-au boiarii țării și mari și mici și altă curte mărunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au întrebatu pre toți: iaste-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: În mulți ani de la Dumnezeu să domnești.» Și décii cu toții l-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adversarul care se refugiase la Camenița, la stăpânii Pocuției și Podoliei, Mujilo (Neózilo) și Bartoș Buceațchi (Bartosz Buczacki). C. Rezachevici crede că până în 1457 nu a fost vorba de o asemenea practică. Abia peste șase decenii de la înscăunarea lui Ștefan, călugării de la Putna au adăugat, în Letopisețul lor, pe la 1517-1519, povestea cu adunarea țării, din care s-a inspirat Ureche. Dar până la Ureche sunt momente din istoria țărilor române în care se adună țara și-l ridică sau îl recunosc ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
copil al lui Ștefan cel Mare. Din anul 1466 avem documente care ne arată o grijă sporită a domnului față de biserică. La 10 mai dăruia 100 de ducați ungurești, anual, mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Erau fixate slujbele pe care călugării urmau să le facă pentru domn, pentru soția sa și pentru copiii lor Alexandru și Olena. În felul acesta, Ștefan devenea ctitor al mănăstirii, așa cum fuseseră împărații de la Constantinopol, țarii bulgari și regii sârbi. La 4 iulie 1466, a început
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Înverșunarea moldovenilor sună a răzbunare, stârnită în mod sigur și de scrisoarea brăilenilor, o scrisoare „ordinară”, cum o caracterizează Ion Ursu, o scrisoare plină de grele insulte. Și scrie Letopisețul în continuare că, după ce l-a pus domn pe Vlad Călugărul „domnul Ștefan voievod s-a întors de acolo ca un purtător de biruință cu toată oastea sa și cu toți boierii săi în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și a făcut acolo Ștefan voievod ospăț mare mitropolitului și episcopilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la lupta de la Râmnic. În scrisori era vorba de o oaste foarte mare, de 60.000 de oameni, la care s-au adăugat contingente din Transilvania sub comanda unor căpitani regali. Ștefan cel Mare l-a pus domn pe Vlad Călugărul „căci a dat ajutor turcilor când au luat cetățile și au ars țara” și a mers pe urmele celorlalți domni munteni, și nu s-a lepădat de ei.” Regele Matei scrie la 7 august 1481 o scrisoare Papei în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două fortărețe. E greu de spus, până la descoperirea altor documente, în ce măsură relatarea reginei este exactă. Interesant este faptul că și în Letopisețul Țării se menționează că au fost luate cetățile și au ars țara, dar fapta îi aparține lui Vlad Călugărul, pe care Ștefan l-a pus în scaunul Munteniei. Trădându-l pe Ștefan și cu ajutor turcesc, Vlad Călugărul a luat cetățile, dar care cetăți, nu se spune. Despre o urmărire a lui Țepeluș până la Dunăre nu se menționează nimic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în Letopisețul Țării se menționează că au fost luate cetățile și au ars țara, dar fapta îi aparține lui Vlad Călugărul, pe care Ștefan l-a pus în scaunul Munteniei. Trădându-l pe Ștefan și cu ajutor turcesc, Vlad Călugărul a luat cetățile, dar care cetăți, nu se spune. Despre o urmărire a lui Țepeluș până la Dunăre nu se menționează nimic în scrisoarea regelui. Este greu de imaginat că regele ar fi trecut peste o faptă atât de însemnată, realizată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Țara Muntenească pe un oarecare fiu de voievod”, nu înseamnă că Ștefan a acționat numai cu îngăduința regelui. Dintr-o povestire despre Vlad Țepeș aflăm că Ștefan l-a pus pe Vlad: „Iar acest Vlad a fost din tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și egumen”. Asta înseamnă că Vlad Călugărul era frate cu Vlad Țepeș și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad le scria brașovenilor: „cu voința lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și egumen”. Asta înseamnă că Vlad Călugărul era frate cu Vlad Țepeș și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad le scria brașovenilor: „cu voința lui Dumnezeu de Sus, mi-a ajutat Dumnezeu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trecut sâmbătă peste Dunăre. Și oștile mele le-am pornit și sunt aproape de Severin”. În ceea ce privește situația din Imperiul Otoman, turcii merg peste mare, împotriva fratelui lui Baiazid (este vorba de Gedik Ahmed pașa care-l urmărește pe Djem). Domnia Călugărului a fost de scurtă durată, așa cum o arată și Letopisețul Țării. La 16 august, Țepeluș era „domn a toată Țara UgroVlahiei”, Vlad Călugărul fiind silit să se refugieze la Brașov. În anul 1481, la 20 martie, Ștefan cel Mare dăruia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare, împotriva fratelui lui Baiazid (este vorba de Gedik Ahmed pașa care-l urmărește pe Djem). Domnia Călugărului a fost de scurtă durată, așa cum o arată și Letopisețul Țării. La 16 august, Țepeluș era „domn a toată Țara UgroVlahiei”, Vlad Călugărul fiind silit să se refugieze la Brașov. În anul 1481, la 20 martie, Ștefan cel Mare dăruia un aer mănăstirii Putna iar la 29 august, din Suceava, întărea printr-un privilegiu moșiile Mitropoliei de la Rădăuți. Într-un raport al genovezilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În anul 6990 (1482), martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea de la Crăciuna și a așezat pe pârcălabii săi, Vâlcea și Ivanco” se menționează în Letopisețul lui Ștefan cel Mare. În Țara Românească are loc iarăși schimbarea de domn, Vlad Călugărul revine cu ajutor turcesc, iar Țepeluș, nevoit să fugă, va fi ucis de boierii mehedințeni la Glogova. După cucerirea Crăciunei, încercările lui Ștefan cel Mare de a realiza unirea eforturilor militare ale celor două țări românești extracarpatice încetează. Domnul își
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o regiune pustie, fără să mănânce și fără să bea „pentru că erau viguroși și nu simțeau nici foame și nici sete”. Acestor forțe aveau să li se adauge și 20.000 de români din Muntenia, pe care-i conducea Vlad Călugărul. Am insistat asupra acestor amănunte, pentru a sublinia grija pe care a pus-o Baiazid în organizarea campaniei, dar și capacitatea militară de care dispunea Imperiul Otoman, în momentul în care ataca Moldova. Ștefan își adunase oastea, care număra cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un diac la curtea lui Cupcici, dar el s-a folosit pentru probleme care priveau administrarea moșiei, evidența banițelor de mei și grâu. Faptul că pe mai multe moșii boierești găsim și câte o mânăstire, nu este exclus ca printre călugări să fi fost și știutori de carte, după cum se poate bănui că boierul Cupcici, despre care Mihai Costăchescu spunea că știa limba polonă, să se fi interesat de unele scrieri folosite în vremea lui și să îl fi plătit pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi satul Cernătești, unde era casa Cernăteștilor, (fostul sat Pâtcăcești, cumpărat de la Stan Pătcău) s-ar putea crede că moșia din 1468 nu are aproape nimic cu cea din 1448. Șteful mai păstra din vechiul domeniu satele la Fântâna Călugărului, Rădicești, întemeiat pe seliștile lui Radul și ale lui Radici, din privilegiul din 1448. Dintr-un document din 1484, 14 mai, aflăm că seliștea Berivoiești era vândută de Ștefan Cernătescu. În privilegiul din 24 septembrie 1468, Șteful Cernătescu avea alte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oricând să nu li se ia vamă nicăieri și nici la vad să nu li se ia nimic.” La 1 septembrie 1429, era reîntărit privilegiul anterior și domnul dăruia un obroc anual de 12 buți de vin din desetina Neamțului. Călugării trebuia să îi cânte liturghie domnului în fiecare joi, săptămânal și doamnei sale Marina, marțea, iar călugărilor să li se dea în aceste zile câte o cupă de vin. Cât vor fi în viață să le cânte domnilor sănătate și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nimic.” La 1 septembrie 1429, era reîntărit privilegiul anterior și domnul dăruia un obroc anual de 12 buți de vin din desetina Neamțului. Călugării trebuia să îi cânte liturghie domnului în fiecare joi, săptămânal și doamnei sale Marina, marțea, iar călugărilor să li se dea în aceste zile câte o cupă de vin. Cât vor fi în viață să le cânte domnilor sănătate și, după moarte, mântuire. La 23 decembrie 1430, Alexandru cel Bun și soția sa Marina, întăresc mânăstirii Neamț
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiul lui Buceațchi și de la Isaico, fiul lui Iurie, și îl dăruie mânăstirii împreună cu o prisacă din braniștea domnească de la Bohotin și șase pietre de ceară “din pietrele noastre care ni se cuvin din târgul nostru Neamț”. Pentru această danie, călugării “vor avea să ne cânte nouă și doamnei noastre Maria liturghie la toate sfintele duminici, cât vom fi în viață, iar după viața noastră să ne cânte în fiecare miercuri seara parastas, iar joia liturghie până în veac, cât va sta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două fertale de vie tot pe dealul Hârlăului. În aceeași zi, după ce a plătit banii, domnul a dăruit mânăstirii Bistrița cele trei sate și viile de pe dealul Hârlăului. La 22 martie 1500, Ștefan dă ultimul privilegiu mânăstirii Bistrița. Egumenul și călugării de la Bistrița schimbau cu domnul cinci sate: Caucelești, altul pe Siret, anume Gâdinți, unde a fost curtea lui Negrea, trei pe Bistrița: satul lui Birai, satul lui Vlăcsan și satul Manuilești. Mânăstirea avea pe aceste sate uric de la Alexandru cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Orâș. La 30 septembrie 1453, i se dă mânăstirii dreptul de a aduce trei care mari, scutite de vamă, în toată țara și prin târguri și pe la toate bălțile și iezerele, pe la toate vămile și pe la toate ocnele de sare. Călugării aveau voie să încarce în carele lor pește, sare, mere, miere de la toate prisăcile lor, să nu plătească vamă nici la Iași, nici la altă vamă, vândută sau nevândută. La 25 august 1454, erau dăruiți patru țigani cu familiile lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de muncile la morile domnești. În aceași zi, era dat un nou privilegiu, prin care se reînoiau scutirile date pentru cele trei care, arătându-se care erau vămile la care nu plăteau: Târgul Frumos, Târgul Iași, la Lăpușna, la Vadul Călugărilor, la Vaslui, la vadul Țuțorei, la Mogoșești și la Târgul Roman. Cu tătarii Moldoviței din Târgul Baia să nu aibă treabă nici vornicii, nici ilișarii și nici un dregător domnesc. Tătarii erau volnici să vândă și să cumpere, și nu puteau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și la Târgul Roman. Cu tătarii Moldoviței din Târgul Baia să nu aibă treabă nici vornicii, nici ilișarii și nici un dregător domnesc. Tătarii erau volnici să vândă și să cumpere, și nu puteau fi judecați decât de domn și de călugării mânăstirii. La 6 octombrie 1454, era scutită de dări și de slujbe casa din Suceava, pe care armeanul Ion o dăruise mânăstirii. La 13 iunie 1456, se întărea hotarul satului pe care îl stăpânea Moldovița la gura Brădățelului. Hotarnici a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petru Aron, scutea la 20 ianuarie 1456 pe locuitorii din satul Părtești și din seliștea Dieniș de toate dările și muncile datorate domniei “ca să lucreze numai pentru sfânta mânăstire și ei (acesteia) să îi plătească toate dările și toate veniturile”. Călugării aveau drept de judecată asupra locuitorilor, chiar și atunci când era vorba de furtul unei fete. Nimeni nu avea voie să pescuiască în pârâiele de pe moșia mânăstirii sau să ia lemne din pădurile mânăstirii. Cei care încălcau această dispoziție urmau să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
interzicânduli-se protopopilor sau vornicilor, oricărui mitropolit sau episcop, să se amestece în treburile mânăstirii. La 16 martie 1490, domnul cumpără satul Chișcăuți și îl dăruie mânăstirii. În aceași zi, domnul cumpără cinci fălci de vie și în schimbul lor obține de la călugării Moldoviței prisaca de la Bohotin, Comarna, pe care o dăruie ctitoriei sale “pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria și pentru sănătatea și mântuirea copiilor noștri”. Domnul mai cumpără satul Măcicătății (Măcicătești) de la nepoții lui Jurj Stărostescul și ai lui Mihul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]