7,522 matches
-
și curvăsăria. Poezia Annei Ahmatova e complet străină poporului”15 - reflectă convenționalele teme staliniste antiintelectuale: religia, prostituția, alienarea de popor. Dacă Ahmatova ar fi fost evreică, precum o mare parte din intelighenția europeană, caricatura ar fi fost completă. Represiunea politică, cenzura, chiar și dictatura existaseră, desigur, În jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți cei În măsură să compare erau de acord că Închisorile și anchetatorii din Ungaria, Polonia sau România interbelică erau preferabile celor din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dintre relicvele Republicii de la Weimar, talente importante au migrat spre est. În parte pentru că intelectualii din Germania de Est, singurul stat din sfera sovietică cu un doppelgänger vestic, aveau, spre deosebire de scriitorii români sau polonezi, acces la un public occidental. Dacă cenzura și presiunea deveneau insuportabile, se puteau oricând Întoarce În Vest prin punctele de trecere din Berlin, cel puțin până În 1961, când a fost construit Zidul. Astfel, Bertolt Brecht a ales să trăiască În RDG, tineri scriitori precum Christa Wolf au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În viața publică. În Spania, instituția catolică avea atât mijloacele, cât și sprijinul politic necesare pentru a relansa contrareforma: prin concordatul din 1953, Franco a acordat Bisericii nu numai autonomia și scutirea de impozite, ci și dreptul de a supune cenzurii orice scriere sau cuvântare considerată improprie. În replică, ierarhia ecleziastică a menținut și a accentuat amalgamul tipic conservator de religie și identitate națională. Biserica era atât de profund integrată În narațiunile identității și datoriei naționale, Încât principalul manual de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi putut ataca Ungaria. Administrația Eisenhower avea conștiința Împăcată. În acestea condiții, liderii sovietici au sesizat avantajul pe care Îl aveau și l-au exploatat. În ochii comuniștilor, adevărata amenințare creată de Nagy nu era nici liberalizarea economică, nici slăbirea cenzurii. Nici măcar declarația de neutralitate a Ungariei, deși considerată de Moscova „provocatoare”, n-a fost cauza căderii lui Nagy. Ceea ce Kremlinul nu putea trece cu vederea a fost faptul că partidul maghiar renunța la monopolul puterii, la „rolul conducător al partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o toleranță minimă pentru păreri divergente sau „necuviință”. Chiar și În Marea Britanie, unde televiziunea comercială a apărut În 1955, ea era strict reglementată și avea obligația recunoscută public de a oferi, pe lângă reclame și emisiuni distractive, „educație și informație”. Cenzura, ca și impozitul, a fost favorizată de război. În Marea Britanie și Franța, cele mai severe constrângeri asupra comportamentului și exprimării fuseseră introduse În timpul primului sau celui de-al doilea război mondial și rămăseseră de atunci În vigoare. În alte teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prelungirea unor legi fasciste pe care parlamentul democratic preferase să le mențină. În pragul anilor ’70, relativ puține dintre forțele „morale” represive datau dinaintea secolului al XIX-lea (cea mai anacronică instituție fiind, probabil, Biroul Lordului Chamberlain din Marea Britanie, consacrat cenzurii teatrului: posturile de examinator al pieselor și examinator delegat erau relicve din 1738). Excepția majoră era, desigur, Biserica Catolică. Încă din 1870, de la primul Conciliu Vatican, Întrunit sub influența și auspiciile unui papă mărturisit reacționar, Pius al IX-lea, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a abolit pedeapsa cu moartea; În 1967, cu un reformist remarcabil, Roy Jenkins, la Interne, laburiștii au creat clinici de planning familial finanțate de stat, au modificat legea privind homosexualitatea și au legalizat avortul. În anul următor a fost desființată cenzura dramatică. În 1969 s-a dat Legea Divorțului, care nu a precipitat, ci doar a confirmat transformarea dramatică a instituției matrimoniale: dacă În ultimul an dinaintea celui de-al doilea război mondial, În Anglia și țara Galilor se Înregistra un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale unui campus mărginaș și anost, trântit la Întâmplare Între blocuri-turn și ambuteiaje, Într-o suburbie pariziană ticsită. XIItc "XII" Spectrul revoluțieitc "Spectrul revoluției" Actul sexual a Început În 1963, Între sfârșitul cenzurii În cazul Chatterley și primul disc Beatles. Philip Larkin Revoluția - am iubit-o nespus. Daniel Cohn-Bendit Revolta burgheziei cuprinse de remușcări Împotriva proletariatului mulțumit și oprimant e una dintre curiozitățile epocii noastre. Sir Isaiah Berlin Acum toți jurnaliștii din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
După sondajele contemporane, nici viața sexuală a studenților nu era foarte diferită de cea a generațiilor anterioare. Libertinajul anilor ’60 era văzut, de obicei, la antipodul anilor ’50, prezentați (oarecum pe nedrept) drept o eră constipată de rectitudine morală și cenzură emoțională. Dar, În comparație cu anii ’20, cu faimosul fin-de-siècle sau cu viața semimondenă din Parisul anilor 1860, „Swinging Sixties”erau destul de cuminți. Pentru că dădea o mare importanță stilului, generația anilor ’60 a depus un efort considerabil să arate altfel. Hainele, părul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai serios. Revoltele și ocupația studenților au stârnit În toată țara un val de greve și blocări ale locurilor de muncă, acțiuni care, până la sfârșitul lunii mai, au paralizat Franța. Primele proteste - cele ale reporterilor de la radioteleviziunea franceză, bunăoară - vizau cenzura, la comandă politică, a informațiilor despre mișcarea studențească și mai ales despre brutalitatea excesivă a unor jandarmi. Dar, pe măsură ce greva generală lua amploare, extinzându-se la uzina aeronautică din Toulouse, industria energetică și cea petrochimică și, cel mai Îngrijorător, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
desfășura În direct, În fața unui public de televiziune internațional. Liderii ei erau grozav de telegenici: juni convingători și atrăgători, care conduceau tineretul francez pe bulevardele istorice de pe malul stâng al Senei 18. Revendicările lor - un mediu universitar mai democratic, sfârșitul cenzurii morale sau pur și simplu o lume mai bună - erau accesibile și, În ciuda pumnilor Încleștați și retoricii revoluționare, nu tocmai amenințătoare. Greva națională, misterioasă și tulburătoare, i-a aureolat pe studenți: cei care detonaseră Întâmplător Încărcătura explozivă de resentiment social
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte teritorii din Est, de unde familile lor fuseseră expulzate ca etnici germani: Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia. Nu Întâmplător, nostalgia părinților pentru trecutul dispărut se reflecta involuntar În visul lor: o Germanie mai bună la est. RDG, În ciuda (sau poate din cauza?) cenzurii și represiunii autoritariste, prezenta o atracție aparte pentru tinerii radicali: era exact contrariul Republicii de la Bonn și nici nu pretindea altceva. Astfel, ura radicalilor pentru „ipocriziile” Republicii Federale Îi făcea să fie extrem de creduli În fața comuniștilor din Est, care pretindeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Hrușciov, erau foarte sensibili la opoziția intelectuală, fie că aceasta avea sau nu ecouri În partid sau În afara lui. După prima condamnare a lui Stalin În 1956 a existat o speranță generală, În Uniunea Sovietică și În rest, că cenzura se va relaxa și va apărea un spațiu pentru dezacordul și critica temperate (În același an, manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la la sesiunea plenară prilejuită de cea de-a X-a aniversare a Partidului Comunist Polonez din octombrie 1956. Toamna anului 1956 a fost o ocazie ratată, a explicat el. Zece ani mai târziu, În Polonia domneau privilegiile, ineficiența și cenzura. Comuniștii pierduseră pulsul națiunii, iar reprimarea lui Kuroñ, a lui Modzelewski și a criticilor formulate de ei indica declinul partidului - și al țării. Ko³akowski, după obicei, a fost exclus din partid ca „burghez-liberal”, deși colegii lui de la Universitatea din Varșovia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XIX-lea luptând Împotriva asupririi), piesa a atras un public vioi și remarcabil de implicat. În ianuarie, autoritățile au anunțat că spectacolele trebuie anulate. După ultima reprezentație, sute de studenți au mărșăluit spre monumentul lui Mickiewicz din capitala Poloniei, denunțând cenzura și cerând un „teatru liber”. Doi dintre studenți, Henryk Szlajfer și Adam Michnik, au relatat situația corespondentului Le Monde din Varșovia, iar reportajul acestuia a fost transmis de „Europa Liberă”. Michnik și colegii lui au fost excluși prompt din universitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În literatura cehă. Dispoziția relativ liberală din acești ani era un ecou ceh Întârziat la dezghețul lui Hrușciov. Deși, după lovitura de stat orchestrată de Brejnev, tonul se schimbase la Moscova, renașterea artistică În Cehoslovacia a continuat, stingherită doar de cenzură și presiuni sporadice. Pentru străini, simptomul cel mai cunoscut era puzderia de filme noi care abordau timid subiecte interzise până de curând - Ostre sledovane vlaky (Trenuri bine păzite, 1966) de Jiøí Menzel, care demonta delicat mitul comunist central al rezistenței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el nu știa sigur Încotro să o apuce. La Început, această ambiguitate l-a avantajat: diferite facțiuni s-au Întrecut să-l sprijine și să-i consolideze poziția. După alegerea sa, la Praga au avut loc mitinguri care solicitau sfârșitul cenzurii, o mai mare libertate a presei, investigarea autentică a epurărilor din anii ’50 și a rolului jucat de vechea gardă din jurul lui Novotný (care a rămas președintele țării, deși pierduse funcția de șef al partidului). Purtat de valul de optimism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presei, investigarea autentică a epurărilor din anii ’50 și a rolului jucat de vechea gardă din jurul lui Novotný (care a rămas președintele țării, deși pierduse funcția de șef al partidului). Purtat de valul de optimism popular, Dubček a aprobat relaxarea cenzurii și a Început epurarea novotnienilor În partid și În armata cehă. La 22 martie, Novotný a fost nevoit să demisioneze din funcția de președinte, fiind Înlocuit după o săptămână de generalul Ludvík Svoboda. Cinci zile mai târziu, Comitetul Central a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstrații publice de solidaritate și afecțiune (mai ales de tradiționalul 1 Mai), noul guvern instalat pe 18 aprilie, condus de Oldøich Černík, a renunțat practic la orice formă de control al opiniilor exprimate public. La 26 iunie a fost abolită cenzura din presă și radioteleviziune. În aceeași zi s-a anunțat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal, format dintr-o republică socialistă cehă și o republică socialistă slovacă (era singura dintre reformele lui Dubček care a supraviețuit represiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lege pe 28 octombrie 1968). Dar, după ce eliminase orice control asupra opiniei publice, conducerea comunistă era acum presată din toate direcțiile să continue În același spirit. De ce să aștepți zece ani pentru alegeri libere și deschise? Dacă tot fusese abolită cenzura, de ce să menții proprietatea și controlul oficial asupra mass-mediei? La 27 iunie, Literární Listy și alte publicații cehe au tipărit manifestul „Două mii de cuvinte” de Ludvík Vaculík, adresat „muncitorilor, țăranilor, funcționarilor, artiștilor, cercetătorilor și oamenilor de știință”. El solicita restabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slovac și le-a permis să rămână oficial la cârma țării, cel puțin pentru moment. Era, evident, riscant să procedeze altfel. Deși Înăbușirea reformelor de la Praga - „normalizarea” - a Început imediat. Următorul congres al partidului a fost contramandat, s-a reintrodus cenzura, iar implementarea Programului de Acțiune a fost abandonată. Mulți lideri sovietici favorizau impunerea la Praga a unei dictaturi militare. Era nu numai preferința lui Andropov și șelest, dar și - fapt grăitor - a est-germanului Walter Ulbricht, bulgarului Todor Jivkov și polonezului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
persoană angajată În acte politice considerate contrare Constituției și urmărea, evident, să țină suporterii extremelor politice, dreapta sau stânga, departe de posturile sensibile. Într-o cultură deja extraordinar de predispusă la conformism, decretul a stârnit temeri legate de o posibilă cenzură (sau mai rău); el nu era Însă câtuși de puțin acel preludiu la dictatură de care se temea opoziția și la care sperau extremiștii. Nici stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent trezită la viață (lucru demonstrat prin uciderea a 13
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică declanșat cu aproape două decenii În urmă de tinerii britanici dezabuzați: revista teatrală Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al cenzurii de stat, Monty Python și epigonii săi Îmbinau abil farsa, remarcile porcoase și sarcasmul politic - un amestesc nemaivăzut de la caricaturile politice incisive semnate de Gillray și Cruikshank. Două filme din celebra serie, Monty Python and the Holy Grail (1974) și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Comunității. Spre deosebire de Grecia, Portugalia nu avea o experiență recentă a democrației, nici măcar una rudimentară. Regimul autoritarist al lui Salazar era deosebit de retrograd, În mod deliberat, chiar și după criteriile În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și izolarea culturală În care Spania zăcea de două secole, iar regimul lui autoritarist contrasta acum față de cultura politică a Europei moderne și mai puternic decât la Început. La prima vedere, anii ’60 păreau să fi ocolit Spania cu totul: cenzura severă, aplicarea strictă a legilor care reglementau vestimentația și comportamentul În public, poliția omniprezentă și sancțiunile penale draconice pentru oponenții politici - toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]