38,100 matches
-
duce gândul până la capăt (volumul lui Fănuș Neagu a apărut în 1967, într-o perioadă de liberalizare a regimului, dar în care nu se puteau depăși, totuși, anumite praguri ale devoalării adevărului), însă el lasă în text suficiente indicii pentru cititorul atent. Tânărul abia liberat din armată și care își poartă pe figură întreaga frăgezime vulnerabilă ("capul acela frumos, de lup tânăr, frumos dar nu și puternic, puțin prea fraged în frumusețea lui sălbatică") nu este atât de energic precum bătrâna
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Barometrul arată și el jalnic, fiindcă fierarul a încercat să facă din el un cântar. În locul patului, unde femeii i-au zăcut și i-au murit patru băieți, se află acum o ladă de fier. Toate aceste diferențe, percepute de cititor prin ochii bătrânei venite să moară, indică nu numai sensul unei drame personale, ci și cursul istoriei mari. În fapt, drama acestei familii (ca și a altora) vine din caracterul implacabil cu care Istoria trece peste viețile și destinele unor
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
apar în alt context. În final, ceea ce începuse ca o simplă serie de evenimente a devenit echivalentul literar al unei melodii de Philipp Glass - nu atât o intrigă, dar un pattern de elemente al căror ecou este fixat în mintea cititorului. Daniel Green în The Reading Experience. Ficțiunea experimentală. 22 mai 2007: Personajele (din Vain Art) și acțiunile lor simple sunt amestecate și re-amestecate de-a lungul întregului roman. Această amestecare este de fapt principiul structural fundamental al romanului. Personajele sunt
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
de bariere mundane și se concentrează asupra visului în loc să devină o victimă a birocrației. Acțiunea este reluată în fiecare capitol succesiv din puncte de vedere diferite, dar totuși în același cadru de referință al personajului principal. Repetiția detaliilor produce surpriză cititorului, reordonând ceea ce este observat și anticiparea asigură implicarea în text. Efectul evidențiază imprecizia limbajului și imposibilitatea acestuia de a descrie realitatea atunci când este prezentat de mai multe ori în formă variată. În ultimă instanță }epeneag dezvăluie modul în care suprarealul
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
cafea la cafeneaua Astoria din Budapesta, și eu tocmai dau un interviu, atunci, nu.", răspunde Esterhazy. "Atunci nu ce?". Atunci nu mă trag din Nicolaus Olahus." Interviul se termină cam în aceeași notă în care a fost făcut, așa încît cititorul poate să creadă orice. Chiar și că ar putea să fie pur și simplu o invenție, o ficțiune.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
cu viața, cu bunul-simț social și diversitatea odihnitoare a lumii, trecem prin mediul de refracție al unor personaje memorabile. Constantin }oiu reușește aici o performanță. Deși romanul său este unul intelectualist, cu dispute ideatice și conversații nu foarte lejere, interesul cititorului nu scade o clipă. Căderea în lume are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
lume imaginară, aprinsă de forța gândirii, și care este foarte bine ascunsă, sub măști succesive, de privirile prea curioase. Spre deosebire de restul eroilor romanului, care îl văd pe Babis exclusiv în dimensiunile lui fizice și-l iau, aproape toți, de sus, cititorii pot observa și cum gândește. Un sac întreg cu surprize, plăcute și ne-plăcute, își deschide gura aici. (va urma)
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
a unui doctor în drept franțuz, al cărui text a fost tradus și adnotat în românește pe numele domnului procuror de pe lângă tribunalul Ilfov." Și mai de mirare e că, în 1906, exact același Ioan T. Ghica își trimite cu încredere cititorii să consulte nu altceva decât lucrarea - competentă, nu-i așa ? - incriminatului jurist Const. Hamangiu. Dar să lăsăm la o parte sinuoasele probleme de morală, atât timp cât însăși practica istoriei - literare sau numai culturale - le trece sub tăcere. N-am văzut până
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Zorbas al meu este în parte real și în parte imaginar. Galateia o ținea una și bună: - Oricât ai încerca, n-o să devină niciodată celebru. - Nu-mi pasă, spuse Kazantzakis. Scriindu-l mă amuz și sper să se amuze și cititorii mei. - Femeile știu mai bine ce vor cititorii și mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
în parte imaginar. Galateia o ținea una și bună: - Oricât ai încerca, n-o să devină niciodată celebru. - Nu-mi pasă, spuse Kazantzakis. Scriindu-l mă amuz și sper să se amuze și cititorii mei. - Femeile știu mai bine ce vor cititorii și mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin cu Ondskan (Diabolicul, 2003), Mikael Hafström nu este nicidecum un debutant, or, tocmai experiența acumulată își spune cuvîntul în ecranizarea unei povestiri a unui maestru al genului horror, prozatorul Stephen King. Cititorul avizat va redescoperi în acest horror bine făcut o parte din universul obsedant al scriitorului american în care intră și această veche marotă a hotelului bîntuit. Stanley Kubrick realizează o capodoperă a genului, The Shining (Strălucirea, 1980), după romanul omonim
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
faptele care au ținut capul de afiș al actualității în ultimii ani, de la atentatul terorist de la World Trade Center New York, din 11 septembrie 2001, până la grenada aruncată în curtea Liceului "Jean Monet" din București, oferă fundalul care îl situează pe cititor într-o realitate imediat recognoscibilă. Fluxul agențiilor internaționale de știri, urmărit zilnic de jurnalistul de politică externă Pavel Samsonov (eroul romanului lui Dan Stanca), urmează cu strictețe o cronologie pe baza căreia s-ar putea scrie istoria politică a anilor
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
fost chiar în adolescență unul dintre tovarășii de joacă ai lui Pavel Samsonov. Mai mult, s-ar fi întâlnit cu acesta la Londra, cu puțin înainte de atentatele care au oripilat întreaga planetă. Pe fondul realismului de tip ciné-vérité al romanului, cititorul riscă să ia de bună și această informație, mai ales că numele îi este cât se poate de familiar. Imediat după atentate, televiziunile din întreaga lume au prezentat înregistrarea realizată de camerele de supraveghere ale aeroportului, în care era surprins
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
Aceasta nu era o țară oprimată, ci un lagăr al mizeriei liber consimțite" (p. 334). Fundamental realist, romanul glisează cu ușurință spre metafizic și fantastic. La fel ca în toate cărțile lui Dan Stanca, personajul Pavel Samsonov (și, odată cu el, cititorul) se convinge că raționalul singur nu este suficient pentru a înțelege întreaga complexitate a lumii contemporane. El ajunge să înțeleagă mecanis-mele ascunse ale unor întâmplări aparent inexplicabile doar în urma unor experiențe spirituale. Greșeala frecventă care se face în cazul unor
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
revizionistă și oportună de critică literară? S-avem pardon! Ca pe un text publicitar, pregătit special pentru coperta a patra? Oarecum, dar numai acordându-i prezumția de onestitate. Ca pe o glumă care să provoace - în premieră la noi - interesul cititorilor de poezie? E ceva mai probabil. Ca pe o mărturisire categorică a afinităților? Ne apropiem deja de adevăr. Ca pe o forțare ludică a paradoxului, firească în fond, dacă ne gândim că Sociu a corectat minuțios - la Editura Car-tea Românească
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
cu seamă în poezia feminină; autenticitatea care trece nepăsător prin filtrul desindențelor ajungând la inconsistentul, dar clamatul, autenticism; ironia pulsatilă și marsupială care-l aduce de fiecare dată în pragul contrapunctului. Mă tem de toate aceste crize de imaginație ale cititorului român la primul său contact cu poeziile din Dragostea e un câine venit din iad, după cum mă tem și de celelalte crize - pudibonde - care vor expedia atât variantele de negăsit în dicționare ale unor termeni anatomici cât și desenele care
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
s-a format o viață întreagă să se risipească dintr-o dată și, în locul lui, să se înfiripe un alt etos, dar unul ale cărui trăsături, în comparație cu cele vechi, să semene cu crucile unui cimitir. În această situație se trezește un cititor cînd deschide o carte semnată de McLuhan. Mai întîi, trăiește cu senzația că asistă la o mascaradă culturală, întocmai ca spectatorul unei teatru livresc în care autorul, simulînd o bravură nonconformistă, vrea să se dea competent într-un domeniu pe
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
pe care nu-l stăpînește, apoi gîndul diletantismului este înlocuit de ideea supărătoare că, pe undeva, canadianul acesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea să aibă dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gong vestind sfîrșitul rezistenței interioare, cititorul să realizeze, cu o gheară în inimă, că afurisitul de profet al pierzaniei nu numai că nu bate cîmpii, dar chiar reușește să descrie fidel o stare de fapt pe care nimeni pînă la el nu a putut s-o
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
și îți cere mult, iar acest efort de completare e răspunzător de implicarea sufletească mult mai mare pe care o cere privitul la televizor. Potrivit aceleiași logici, o carte este un mediu fierbinte deoarece are atît de multă informație încît cititorul nu trebuie decît să o parcurgă detașat, fără să-și cheltuiască energia, în timp ce o conversație este un mediu rece, căci în cursul ei trebuie să completezi de la tine ceea ce interlocutorul nu-ți spune. La fel, o prelegere de curs este
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
este fierbinte, un seminar universitar este rece. Nu-ți trebuie cine știe ce fler ca să simți că, deși criteriul e valabil, clasificarea la care ajunge McLuhan e șubredă. E greu de crezut că lectura unei cărți nu cere efort și participare din partea cititorului, în vreme ce o conversație ar cere, cum tot astfel e anevoie de înțeles de ce televiziunea ar cere un efort de imaginație mai mare decît radioul. Dimpotrivă, fascinația televiziunii se bazează tocmai pe blocarea imaginației și pe cufundarea atenției într-o amorțire
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
rămânea importantă; de asemenea epicul, oricât de împins spre reflexivitate. În Zmeura de câmpie, personalitatea romancierului se vede în destructurarea unei ficțiuni încă nestructurate. La nivelul metaliterar, intervențiile, replicile, comentariile sunt abundente. Mircea Nedelciu scrie note de subsol; zgândăre curiozitatea cititorului și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
deficiență importantă a romanului stă în capacitatea lui redusă de insolitare. Mircea Nedelciu își obține "surprizele" în chip ar-tificial. Le creează în eprubetă, după care, în loc să le dezvolte creativ, să le adâncească, le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
cartea, să interzici orice lectură în cheie biografică, pe considerentul că ai făcut literatură. Vrând-nevrând, discuția își deplasează accentul din sfera literarului în cea existențială; și distincțiile școlărești invocate de Cezar Paul-Bădescu (autor - narator - personaj) sunt ignorate tacit. Nu toți cititorii cunosc însă dedesubturile, albiturile din care a ieșit acest roman. Mă număr printre fericiții ignoranți care nu știu cum e de fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea ca un produs literar. Miza autorului aceasta a și fost: ca, scotocind prin propriile
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
paragrafe elogioase romanelor Groapa (p. 138-142) și Princepele (p. 172-179). Logica lui Eugen Negrici e aceeași cu a lui Octavian Paler: Eugen Barbu e un mare scriitor în pofida biografiei sale detestabile. Iată formularea criticului: "Eugen Barbu a intrat în conștiința cititorului român și a rămas acolo, în pofida faptelor sale demne de dispreț (de după 1971, în special), grație publicării, în vremuri încă dificile pentru literatură (în 1957, la doi ani după Moromeții), a unui roman (Groapa) îmbibat de poezia unui univers în
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]