10,875 matches
-
angajării pe postul de cercetător științific. Cu sinceritate, Ursu Zâna d) Convorbirea telefonică În cele mai multe cazuri, primul contact cu persoana care caută un loc de muncă are loc telefonic. De modul cum solicitantul știe să vorbească și să întrețină o conversație depinde programarea pentru întrevederea cu reprezentantul firmei. Înainte de a forma numărul de telefon, solicitantul trebuie să verifice dacă: în jur este destulă liniște pentru a auzi și a fi auzit; are creion și hârtie pentru a nota unele date; în
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
nota unele date; în următoarele zile are timp să participe la o eventuală întâlnire cu reprezentantul firmei; are pregătit un mesaj pentru cel căutat dacă, în acel moment, acesta lipsește. Convorbirea odată începută, solicitantul trebuie să știe cum să vorbească. Conversația trebuie să fie ordonată, să se manifeste atenție și amabilitate. Tonul vocii trebuie să fie plăcut. Vocea prea tare sau prea șoptită irită. Tendința de a vorbi prea repede sau prea rar, intonațiile ezitante fac ca partenerul de dialog să
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
asta. În sinea mea îmi spuneam că e una dintre cele mai superficiale femei din New York. Iată, însă, că în ceea ce privește relațiile, Jolene poate fi foarte profundă. Adesea nu te aștepți de la o petrecere în cinstea unui bebeluș decât la o conversație despre avantajele cezarienei (de exemplu, poți alege zodia nou-născutului) și, când-colo, primești o lecție de viață. De-ndată ce-am ajuns acasă, i-am trimis un e-mail lui Julie. Către: JulieBergdorf@attglobal.net De la: Moi@moi.com Subiect: Fericire De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
m-am ales cu o fobie a caselor de țară de care mă îndoiesc că o să scap vreodată. Ajunsesem să-mi omor timpul imaginându-mi că sunt evreică și așa nu mai trebuia să sărbătorim Crăciunul deloc. În mai toate conversațiile din copilărie de care-mi aduc aminte, mama mă pisa cu ambițiile ei matrimoniale tot așa cum alți părinți își tocau la cap odraslele să intre la facultate sau să nu ia droguri. Îmi amintesc că aveam vreo zece ani când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Eram chiar fericită pe drumul spre casă, după petrecere. Pe cuvânt, după ce Daphne m-a salvat din ghearele disperării, am râs toată seara. În curând totul va fi bine cu Zach, eram sigură de asta. Am încercat să leg o conversație în timp ce ne întorceam cu mașina pe Sunset Boulevard spre Chateau. Nu era decât unsprezece și voiam să netezesc drumul spre niscai activități latino-americane când ajungeam la hotel. —Iubitule, chiar dacă sunt extrem de fericită, sunt... très, très deprimată, i-am spus încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
număr din Vogue. (În salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui oficială.) — Da, sigur, îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște mult prea bine ca să mai pot să-i ascund ceva. I-am povestit despre conversația oribilă din mașină, omițând totuși unele detalii. Iâh! Cum a putut să-ți spună așa ceva? Ar merita un Adio și n-am cuvinte. Nu poți să te măriți cu individul ăsta, scumpa mea. Un mariaj fără sex ar fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
canapeaua mea bleu într-o postură très incitantă. Deși nu fumez, mi-am aprins o țigară. Zach a intrat. Nu m-a sărutat de bun găsit. Cred că era într-una din pasele lui ciudate. Era imposibil să porți o conversație cu el când avea toane. Dar, Dumnezeule, tare atrăgător mai era. Mi-a pierit pofta de mâncare instantaneu, ca de obicei. Pune ceva pe tine, mi-a zis. Trebuie să-ți spun ceva. Ascultătoare, mi-am aruncat pe umeri blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
minunat să mă scol din pat, în sfârșit, și mă simțeam bine în noua mașină a lui Julie, un SUV luxos, tapițat în piele de culoarea caramelei. Nu mai plângeam în hohote. Am fost în stare chiar să leg o conversație în timp ce traversam Fifth Avenue. —Vrei să vii la mare în weekendul ăsta? Aș putea să-ți pun la dispoziție casa de oaspeți. Tata o să se bucure să te revadă, spuse Julie. Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prins la mijloc, între ciocan și nicovală, deviza mea dintotdeauna este: minte! I-am zâmbit liniștitor și i-am răspuns: „Nu“. —Fii sinceră. Pot să fiu supersinceră și să recunosc ceva très oribil? Nu mai eram atât de atentă la conversația noastră tensionată pentru că, în timp ce vorbeam cu Charlie, s-a-ntâmplat un lucru neașteptat: m-am îndrăgostit. Un tip foarte atrăgător se uita la mine din stânga lui Charlie, cu o privire pe care nu pot s-o descriu decât ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
drept Iago de Danemarca. Hamlet, mi-am zis, ce drăguț. Iago ni s-a alăturat la cină. (Asta nu făcea parte din plan, dar uitasem să adaug pe lista de doleanțe „fără cine romantice à trois cu prinți danezi obscuri“.) Conversația s-a învârtit mai ales în jurul subiectelor de mare interes pentru monarhii europeni de mică însemnătate, cum ar fi: 1. Când își vor recăpăta regatele? 2. Cine a avut cele mai multe accidente de mașină la Rosey? 3. Va fi sudul Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
4. Cum vor face să fie din nou invitați pe iahtul regelui Spaniei, în vara aceasta? 5. Mai e la modă Plaja Nikki din Saint Tropez? Sau e mai șic să-ți afișezi bronzul/tipesa/propria persoană pe La voile Rouge? Conversațiile „de“-urilor sunt, de fapt, foarte plictisitoare, dar, dacă ai de gând să devii prințesă, trebuie să te prefaci că sunt cele mai fascinante subiecte din lume. De asemenea, trebuie să te prefaci că ești de părere c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pomenește cineva de noii pantaloni evazați pe care au impresia că ei i-au descoperit primii pe lumea asta. Nu-i nimic altceva de spus despre pantalonii ăștia blestemați decât mergeți și probați-i, se plânse ea. Avea dreptate. Câteodată, conversațiile de la petrecerile newyorkeze erau atât de ordinare, încât cu greu le mai suportam. Dintr-odată, Julie se lumină la față. — Stați așa! strigă ea. O să organizez un grup de lectură, știți, un club de citit. E singura metodă să descâlcim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poate să șadă lângă nimeni. Am rămas așa de în urmă cu somnul încât în dimineața asta arătam ca Christina Ricci!!! Iââââhhh... Nu mă puteam concentra asupra problemelor lui Julie. Singurul lucru care-mi zburda prin minte era Patrick Saxton. Conversația cu Daphne m-a făcut să văd lucrurile într-o nouă lumină. Patrick era încă și mai evaziv decât Eduardo și Zach: era un playboy de profesie, în fața căruia o fată ca mine n-avea nici o șansă. O clipă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de bărbat. Una din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să te lași fotografiată la câte o petrecere strălucitoare, în fiecare seară. Oricum asta fac fetele mondene, bine’nțeles, dar, în această calitate, pot afirma „e o muncă istovitoare“ și nimeni nu le poate contrazice. La petreceri, cele mai multe muze agreează conversațiile care constau exclusiv în cuvântul „Super!“, pentru că poți zâmbi frumos între două cuvinte monosilabice, ceea ce-i foarte important dacă vrei să dai bine în fotografiile din reviste. Cele mai multe muze de profesie tac chitic, pentru a-și relaxa mușchii feței când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
este vorba despre petrecerea ta. — Atunci, aș fi vrut să mă lași să-i invit și pe câțiva din prietenii mei. —Mamă, sunt sigură că toată lumea o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat, am avut o conversație foarte plăcută cu Caroline. Știi, băiatul acela, Charlie, are mult bun-simț. A convins-o pe mama lui c-a exagerat în legătură cu scaunele alea. Ne-am împăcat. După toți acești ani! Contesa vine la petrecere împreună cu Charlie. Nu-i așa că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oferi mama, radioasă. —Bună, fetelor, ne salută Caroline. Ce rochii încântătoare. —Mulțumesc. Și tu arăți fermecător, spuse Julie. —Julie, povestește-ne, te rog, despre nunta ta. Cine-ți face rochia? se interesă mama. Nu puteam să mă concentrez deloc asupra conversației. Unde era Charlie? —Ei bine, în fiecare zi e alt designer, bine’nțeles, dar, deocamdată am de ales între Oscar de la Renta, Valentino, McQueen și Zac Posen. Cred că o să decid în ziua nunții, răspunse Julie. —Și ceilalți n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pleca amenințător coarnele În fața oricui se dorea fumător. Ani În șir Încercasem să mă reapuc de fumat, Însă fără succes. La douăzeci de ani, o țigară avea Întotdeauna darul de-a calma nervii sau de-a umple o pauză În conversație, dar renunțasem la fumat după un acces de pneumonie, iar tabuurile sociale erau acum atît de puternice, Încît nu mai puteam ajunge nici măcar să-mi pun Între buze o țigară neaprinsă. Totuși, În Estrella de Mar, constrîngerile noului puritanism nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Parcă spuneai că se terminase relația voastră. — Se terminase. (Mă privi sfidător.) Dar tot mai făceam sex... Am condus-o pînă la ușă, nerăbdător s-o revăd, dar nesigur asupra felului cum ar fi trebuit să abordez subiectul ăsta. În timpul conversației noastre, Îmi lăsase intenționat cîteva portițe, dar bănuiam că cele mai multe dintre ele dădeau către fundături. — Paula, Încă ceva. CÎnd ne luptam În pat, ai spus că nu vrei să mai joci nu știu ce joc. — Așa am spus? — La ce joc te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Se infiltrase aproape În fiecare apartament și vilă, fiecare bar și club de noapte, lucru evident dacă priveai sistemul nervos defensiv alcătuit din alarme de securitate și camere de supraveghere. LÎngă piscină, la terasa de sub balconul lui Frank, jumătate din conversații erau despre recenta spargere prin pătrundere cu mașina În vitrina unui magazin sau despre incidentul cu intrarea prin efracție. La lăsarea nopții, ascultam sirenele tînguitoare ale patrulelor de poliție voluntare care urmăreau un hoț de mașini pe străzile În pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai mult decît suficient să mă schimb după o oră de tenis cu Crawford, primul și ultimul nostru meci ca adversari. În timp ce lucrătorii cărau scaunele pe terasă, eu stăteam În mijlocul terenului de tenis, cu mîna pe țeava mașinii de antrenament. Conversația cu Sanger Îmi strecurase neliniștea În suflet. Psihiatrul cîndva șters și efeminat Își găsise o a doua personalitate, mult mai hotărîtă. Acum se pregătea intens pentru o confruntare cu Crawford, probabil temîndu-se că acesta avea să Încerce s-o răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am privit apartamentul lui Frank pentru ultima oară. Camerele tăcute păreau lipsite de aer și parcă recunoșteau faptul că Frank n-avea să se mai Întoarcă niciodată. Se retrăgeau În trecutul secret al serilor lui cu Paula și al lungilor conversații cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care bîntuise țărmul pînă descoperise, Într-o stațiune maritimă toropită, un elixir ce-avea să trezească o lume. Am ascultat mașina de tenis care se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
amândoi! De acolo începe povestea, de la țărmul mării! N-am nici o îndoială! Hai să mergem la mare cât de curând, fie chiar și pentru o singură zi! Eduard mă privește în continuare surprins. Cred că-și imaginase o altfel de conversație cu mine astăzi. Mă măsoară din nou cu ochii lui cenușii, în care zăresc un licăr de mirare, parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi pasă cum arăt, îmi pasă doar cum gândesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune, apoi ieși din mașină trântind portiera zgomotos și fluierând, cu mina de doi lei între degete și cu gândul întors abia atunci la conversația pe care o avusese la telefon cu fratele lui. Ecuația, în mintea lui, devenise foarte simplă: Clara era altceva. Edi nu era altceva. Era un tip superficial, care obținuse întotdeauna fără efort tot ce-și dorise. Nu avea vise, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
irezistibil. Fata de la recepție se apropie și o întrebă dacă mai dorește o cafea și Clara clătină din cap, ascunzându-și cu greu iritarea sub un zâmbet de circumstanță. O cuprinsese o agitație subită și nu avea nici un chef de conversație. Voia să fie lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]