8,953 matches
-
o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala de conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi se întâmplă tot timpul. Lăsați-mă în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera alăturată. Sala de întruniri se afla la o oarecare distanță, astfel că Hideyoshi nu știa ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să vă culcați devreme și voi, toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit marele preot Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar a insistat. Un moment, din plasa de țânțari nu se auzi nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi spuse: — Poftește-l. Dar prezintă-i scuzele mele pentru că nu mă scol și spune-i că la castel am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment, își veniră, dintr-o dată, în fire. — Să mergem! Repede! Santinelele coborâră pe fața râpii ca și cum și-ar fi pierdut echilibrul și o luară la fugă să anunțe tabăra principală. Legănat de anticipările glorioase pentru a doua zi, Genba se culcase devreme. Soldații săi dormeau deja și ei. Era aproape Ora Mistrețului, când Genba se ridică în capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea în apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți frați ai mei? Ca răspuns la această întrebare directă, un vasal îi arătă, în spatele lui: — Doi dintre frații dumneavoastră sunt acolo, stăpâne. Genba, cu ochii injectați, îi zări pe cei doi. Yasumasa se culcase la pământ, privind absent cerul. Fratele cel mai tânăr dormea cu capul căzut într-o parte, pe când în poală i se aduna sângele dintr-o rană. Genba își îndrăgea frații și fu ușurat că mai erau în viață, dar vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frații Sakuma ar fi putut opri debandada în acel moment, nu puteau stăpâni șovăirea din sânul armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
haosului. Care era situația în tabăra lui Katsuie, începând cu noaptea trecută? Katsuie trimisese cinci mesageri diferiți la Genba și fiecare se întorsese cu un eșec total. Apoi, Katsuie se lamentase că nu mai era nimic de făcut și se culcase resemnat amarnic. De fapt, nici n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aceea culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsară capetele în piept, amărâți. În cele din urmă, însă, acceptară și semnară grăbiți angajamente scrise. — Vasalii mei beau sake în Camera Salciei, spuse Hideyoshi. Mergeți și stați cu ei. Aș dori să vin și eu, dar merg să mă culc mai devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu-și putu găsi liniștea. La cină, stătuse cu vasalii și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bună sau rea? Nu mai primise absolut nici o știre de la emisarii pe care-i trimisese să câștige alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, de parcă ar fi deschis plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică, dintr-o dată, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee, și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape, dar peste tot se întindeau umbre negre, iar norii întunecați pluteau la mică înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, în desișurile de boscheți, la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea într-o pădure din depărtare. Trupele de urmărire se împărțiră în două, pornind, în secret, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai rămânea nimic din ele. Și ce-ai de gând să faci cu banii? Nu știu... Încă nu m-am gândit. Trebuie să vorbesc cu... cu ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul avea, de asemenea, pretenții stendhaliene: își botezase fiul Julien și pe poneiul acestuia Sorel. Imediat ce directorul plecase, Bull o sunase pe Juniper. Și ea scria regulat articole pentru Get Out!. Se culcase de vreo câteva ori cu Bull, numai că aceste „câteva ori“, deloc puține, avuseseră importanță doar pentru el. Juniper făcea sex cam cum mănâncă alții alune prăjite: obsesiv, din ce în ce mai mult și cu o plăcere din ce în ce mai mică. În timp ce forma numărul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmă, reușise să înțeleagă matricea care îi conținea viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
materialul pe care ea însăși l-ar fi ales... Nu, nu era adevărat. Nimic din cele de mai sus nu era adevărat. Ar fi fost drăguț să fie așa. De fapt, lumea întreagă ar fi fost mai drăguță. — Deci, te culci regulat cu cineva? o întrebase Razza Rob. În loc să răspundă la întrebare, Juniper descoperise că nu reușește să-și ridice ochii de pe mânecile puloverului său, care se bălăceau în marea de ketchup ce ocupa jumătate din faruria ovală. — Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vorba: cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Dacă spune ceva, pot foarte bine să neg. De ce să se lase un Űbermensch distrus în felul ăsta de soartă? Trebuie să mă ridic deasupra situației și să o stăpânesc.“ Și, deși se mai culcase cu Bull și în noaptea următoare la hotelul Crown din Shoreham, mintea îi era în altă parte. Și, în ziua următoare, când se despărțiseră și se întorseseră separat la Londra, Alan nu intenționa să-l mai vadă vreodată. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altfel, exagerase atât de mult, încât aveai senzația că trec mii de ani. Totul era exagerat. Această nebunie se opri brusc într-o zi extrem de însorită, când vântul încetă. Personajul se uită mirat în jur, cu ochii mijiți, apoi se culcă la loc. La un moment dat i se sculă pula și rămase așa, dreaptă, ușor strâmbă, nici nu știai, cât casa. Bogdan râdea de se căca pe el, dar nu știa de ce. Cel din film își mai ridica capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca această respirație să se efectueze numai pe nas. Respirația abdominală Respirația abdominală sau diafragmatică este de tip profund , caracteristică bărbaților. Ea se numește abdominală sau diafragmatică pentru că se realizează cu ajutorul diafragmei. Respirația abdominală se execută în poziția șezând și culcat.Atenția este concentrată asupra regiunii abdominale.Se expiră, peretele abdominal presând spre înăuntru.Inspirați încet și degajați treptat diafragma.Abdomenul se umflă și partea inferioară a plămînilor 10 se umple cu aer.În timpul respirației abdominale se umplu cu aer numai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vreun prieten/prietenă, să nu trăiești cu el/ea în afara legii lui Dumnezeu (cununie), caci lui Dumnezeu nu-i place curvia, iar rugăciunea ta nu este primită (păcatul desparte pe om de Dumnezeu). Dacă ești căsăorit(ă), să nu te culci cu soțul în același pat în zilele de post, chiar dacă nu te împreunezi cu el: înaintea lui Dumnezeu este spurcăciune și aceasta pentru că trupul barbatului este mai neputincios și tot dorește femeia și se socotește ca-l ispitește și chiar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice călăuzesc patria pe calea păcii, apoi a notat ceva într-un caiet, și mi-a urat succes, și atunci m-am dus la locul meu și m-am culcat pe pătură. Unul din organizatori a împărțit repede muniția, la început cele trei gloanțe de probă, țintele de probă erau deja puse, eu am luat pușca în mână, cu toate că cehească, era în stare destul de bună, se închidea ușor, dinadins n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rândul lui acum, eu m-am uitat deja de trei ori, și atunci Puiu și-a scos pentru o clipă capul dintre spice, nu s-a ridicat în picioare, s-a sprijinit doar într-un genunchi și s-a uitat, culcându-se repede la loc, pe burtă, chiar și sub vopsea se vedea cât e de palid, și l-am întrebat ce-i acolo, ce-ai văzut?, și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sacul era legat, se prelingea ceva vâscos și roșu, iar când m-am așezat la loc, lângă Puiu, am simțit cum mi se întoarce stomacul pe dos, și m-am uitat la rădăcina spicelor de grâu și la tulpinele lor culcate la pământ sub greutatea noastră, și am vrut să-i spun lui Puiu că nu văzusem bine, cu siguranță ăla nu e sânge, dar când să deschid gura să-i spun asta, am simțit că mă doare mâna, și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]