7,888 matches
-
în literatura de spacialitate a domeniului, E. Vkolka (2004) surprinde principalele fațete ale suferinței unui bolnav terminal, semnalând prezența alături de suferința fizică și psihică (cea dintâi fiind cel mai ușor de controlat), a încă două specii: suferința socială și cea existențială (spirituală). Prima este generată de absența suportului social, iar cealaltă de certitudinea lipsei de sens a vieții. D. Tataryn și H. Chochinov (2002), valorificând datele unei investigații de teren, au realizat o interesantă tipologie a terminalilor, având drept criteriu dorința
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Neîndoielnic, restructurările în plan teoretic produc și importante dislocări atitudinale, ori, în problema morții, asemenea metamorfoze sunt imperative. Spunem acest lucru întrucât sentimentul cel mai comun este cel de frică terifiantă, cu adânci rădăcini arhetipale, care în momentele de cumpănă existențială, cu pericol vital, se poate calibra sub forma unei adevărate experiențe traumatice. Sentimentul este explicabil, dat fiind că moartea constituie pentru om cea mai radicală mutație de care are parte, o mutație lăcătuită încă în mister. Eminentul tanatolog, E. Kübler-Ross
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
după cum recurge frecvent și la evocarea celui dispărut. Ultima fază se caracterizează prin aceea că supraviețuitorul simte că s-a redresat și chiar a devenit mai puternic, după această încercare tenebroasă. De aceea, dorește să continue, animat de noi țeluri existențiale. în alternativa că persoana îndoliată nu reușește ca după doi ani să ajungă în etapa recuperării, se poate vorbi de un doliu patologic, doliu care are nevoie de intervenția unui specialist. Pentru gestionarea optimă a travaliului de doliu există câteva
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
autonomă, printre ceilalți, și în modul în care reușim ca părinți. Dovada subiectivă este capacitatea de a nu ne pierde bucuria de viață, dragostea parentală și sentimentul valorii și al unicității identității noastre ca individ. Dar toate aceste capacități: autonomia existențială, eficientă în creșterea noilor generații, bucuria de viață și valorizarea identității unice, printre ceilalți, se regăsesc și atunci când vorbim despre reziliența familiei, a comunității sau a unei societăți. într-o cercetare condusă pe un grup de persoane de gen feminin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unui copil abandonat de familia biologică și adoptat de o familie iubitoare și cu condiții sănătoase de îngrijire a copilului, marea schimbare, la trecerea în mediul de viață al familiei adoptive, este spre mai binele și vindecarea copilului de suferințele existențiale anterioare. Dimpotrivă, în cazul copilului abandonat de familie, care intră într-un sistem de protecție ce dispune de resurse destul de limitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copilului și unde copilul schimbă frecvent mediul de viață, fiind plasat de la o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
securitate și de sens în viață. Interacțiunile în care ne bucurăm de sprijinul celorlalți sau în care avem responsabilitatea de a-i proteja pe ceilalți, mai slabi (propriii copii, frații mai mici, persoanele semnificative nouă și vulnerabile), sunt importante ancore existențiale. Nu doar mediul social: familia, grupul de prieteni, colegii, membrii comunității sunt resurse pentru individul expus riscurilor sau adversităților, ci și condițiile care țin de mediul fizic. Șansele de reziliență ale unui copil provenind dintr-o familie securizată economic sunt
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comportamentală. La un nivel superior, sub aspectul suferinței, se afla stresul indus de pierdere (pierderea unei persoane semnificative, pierderea unei poziții sociale, pierderea unor bunuri), doliul. Golul ce rămâne după pierdere, în mediul de viață al persoanei generează o criză existențială, căci creierul nostru nu suportă pierderile, nu este programat pentru pierderi. Acest lucru se întâmplă chiar și în situația în care pierderea era previzibilă (de exemplu, persoana era bolnavă, incurabilă”). Dispariția unui punct de reper în universul persoanei induce o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
va sprijini persoana să își conștientizeze, să își prelucreze, să își internalizeze pierderea (procesul de prelucrare a doliului). Chiar dacă intervine profesionistul, sprijinul empatic al rețelei sociale private (familie, prieteni, colegi) rămâne esențial. Doliul neprelucrat conduce la boli psihosomatice și eșecuri existențiale ca urmare a unei așteptări inconștiente a unei pedepse ce trebuie să vină. Persoana se comportă ca și când nu poate suporta succesul. Doliul neprelucrat este o suferință care poate transgresa generații (tulburări ale comportamentelor de adaptare caracterizate prin pierderea poftei de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe de rost" și recitabil; în schimb pentru a trăi momente poetice, e fără îndoială indispensabil să reținem lecția relațională a anumitor poeme, adică modul lor particular de a face să rezoneze anumite date ale experienței 109. Care este "tehnica" existențială pe care o învățăm citind versuri? Răspunsul lui Laurent Jenny e convergent cu analiza "încorporării" pe care am văzut-o la Jacques Rancière: o formă de alegorizare care proiectează figurile poetice asupra unei alte realități. Poezia ne învață cum să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de Weber nu e adecvat pentru descrierea culturilor moderne. Etica protestantă e bazată pe acceptarea "propriului loc" și pe pasivitatea celui care primește din partea societății forma vieții individuale. În schimb, mizele moderne ale chemării presupun angajarea activă în căutarea misiunii existențiale și chiar implicarea în proiectarea ei creatoare. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, câmpul dorințelor capabile să orienteze și să dea sens propriului destin nu a încetat să se lărgească și să devină mai accesibil în raport cu un sistem economic diversificat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe care îl joacă figurile artistului sau poetului în acest context. Definiția suplă a chemării privilegiază în mod natural profesiile care promit parcursuri de viață originale, adaptate formulei singularizate a fiecărui individ. De aceea în inima conceptului modern al apelului existențial stă creativitatea. Pentru simțul comun, poetul, artistul sau savantul încarnează vocația pentru că sunt liberi să își urmeze pasiunea de-a lungul întregii vieți și să își organizeze formele de activitate în funcție de cele mai intime impulsuri. Într-un cuvânt, ei pot
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o simplă înșiruire de fapte și de evenimente într-o istorie a împlinirii personale. Lucrând, gândind sau exercitând o profesie, ei răspundeau unui "apel". Viața lor se putea povesti pentru că exista o aspirație care dădea sens activităților care constituiau parcursul existențial. Prin doxa naționalistă, existențele au fost transformate în biografii, adică în trasee inteligibile, raportate la un ideal interior. În acest sens, "misiunea națională" a servit ca un cadru de referință pentru toate genurile de investiție afectivă capabile să orienteze conduitele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Prin doxa naționalistă, existențele au fost transformate în biografii, adică în trasee inteligibile, raportate la un ideal interior. În acest sens, "misiunea națională" a servit ca un cadru de referință pentru toate genurile de investiție afectivă capabile să orienteze conduitele existențiale. Din ea s-au modelat celelalte "chemări": pe suportul acestui prefabricat s-au constituit și vocațiile "specializate", cum sunt cele religioase sau militare. Și evident, numai pe acest fond, naționalist și patriotic, se putea înființa și chemarea pentru literatură. * * * Marile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poet și publicist în cursul întregei sale vieți avu timpul a se rutina foarte mult pe calea literară, așa că astăzi este cu drept cuvânt recunoscut ca eminent prozaist, ce poate servi de model"97. Dorința națională face posibile două narațiuni existențiale care distribuie valori complementare și - aș remarca - în egală măsură nesatisfăcătoare: una care e profund evenimențială dar lipsită de libertate (tiparul creației prin retragere). Cealaltă, care e liberă să se exprime activ și care domină câmpul acțiunii, dar monotonă, fără
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lămurite prin prisma Bisericii Catolice. Faptul că cele mai multe articole de acest gen au apărut în revistele "patronate" de preoți franciscani nu a fost întâmplător, căci ei fiind misionari prin formare foloseau textele cu cel mai mare efect și atingeau problemele existențiale ale credincioșilor. Autorii au apelat deseori la traduceri ale unor mari teologi din Occident, adaptându-le apoi la realitățile din România. Un articol din tematica referitoare la morala creștină și la viețile sfinților a fost "Datorii părintești Înțelepciunea"711. Materialul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
furtunii"), a pastișelor sau a parodiilor, ci și printr-o punere în abis a ei însăși, punându-se în scenă într-un joc vertiginos de oglinzi, în dramatizarea sa speculară 269. Dacă esența ospitalității rezidă într-o confruntare esențială, vitală, existențială fiindcă ea pune în joc însăși ființa fiecăruia în redefinirea de sine, vitală pentru că ea pune în joc etica relației și absoluta și radicala ei continuitate, existențială, în fine, fiindcă ea situează condițiile însăși ale existenței într-un spațiu și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dramatizarea sa speculară 269. Dacă esența ospitalității rezidă într-o confruntare esențială, vitală, existențială fiindcă ea pune în joc însăși ființa fiecăruia în redefinirea de sine, vitală pentru că ea pune în joc etica relației și absoluta și radicala ei continuitate, existențială, în fine, fiindcă ea situează condițiile însăși ale existenței într-un spațiu și o temporalitate care îi sunt proprii - ospitalitatea ne putând fi concepută decât sub unghiul spectacular și teatral. Prin intermediul teatrului ospitalității, precum Hamlet de Shakespeare, la care de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sa Legenda Sfântul Iulian cel Primitor (versiunea românească in Gustave Flaubert, Trei povestiri, traducere de Anda Boldur, Editura Univers, București, 1973), Flaubert pune ospitalitatea în radicalitatea ei cea mai extremă, făcând să-i iasă în evidență tăișurile, paradoxurile tragice și existențiale. Ține de esența însăși a ospitalității să fie fără limite. Dar cum oare o ospitalitate fără limite poate fi concepută? Cum se poate ajunge acolo. Cum putem în primirea celuilalt să ajungem la o totală negare de sine, la disoluția
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 337 191 Scrisoare către J. Michelet, 19 februarie 1856, ibid. 192 "Itaca trebuie înțeleasă ca o anamneză în mare parte romantică, care reînvie în poezie un trecut aistoric; ca o nostalgie a mitului, care singur poate să umple golul existențial al vieții noastre cotidiene" (Gérard Thiériot, Ithaque de Botho Strauss, în L'émigration: le retour, Cahiers du CRLMC, 1999, p. 327. 193 Botho Strauss, Ithaka, Carl Hanser Verlag, 1996, p.98 (Totul este ca altădată! Livada strălucește, precum, în vis
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cuiva. Explicând acest metamorfism, care rămâne în ultimă instanță un supliciu individual, un specialist al istoriei românilor americani concluziona că, la fel ca alte grupuri etnice, „conștient sau inconștient, ei au transplantat și adaptat la realitatea noii lor țări modelul existențial pe care îl cunoșteau și pe care au voit dinadins să îl prezerveze. Nu întâmplător, în ultimă analiză, după ce toate învelișurile exterioare și superficiale sunt date la o parte, comunitățile românilor-americani sunt niște «sate» românești: închise dar nu exclusiviste, sceptice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fotbal. Asta e iubire adevărată de patrie, în ambele cazuri, acesta este patriotismul pe care-l admir. Foarte importante în acest jurnal de ghetou sunt și substratul ideatic și gândurile, deosebit de lucide pentru un om la 19-20 de ani, gânduri existențiale și filosofice chiar, dar și nivelul informațional al jurnalului, datele și descrierile mișcărilor, ordinelor și situației, întâmplărilor și acțiunilor. Un jurnal unic, original și bine scris, care, de altfel, a fost mereu pus sub semnul întrebării, chiar și în timpul când
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
le voi ține minte, cu siguranță, toată viața.” Scrierea alungă timpul, timp care curge foarte greu și foarte dureros; scriind, Mimi se apropia tot mai mult de altceva, astfel scrisul fiind, în lipsă de acțiune și de lecturi, un act existențial, nu hedonist, astfel devenind o acțiune necesară, autoarea încercând la un moment dat să provoace scrisul, să-l incite, căutând să acționeze, să se miște pentru scriitură: „M-am plictisit de atâta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi chiar etimologie a numelor istorice de oameni, străzi, orașe, discipline! Hermeneutica ne spunepovestea din spatele cuvântului, narațiunea care susține semnificația cuvântului și îi conferă un sens, tot așa cum mitul povestește simbolul și îi asigură circulația. Actul hermeneuticii presupune o implicare existențială căci înțelegerea schimbă conștiința celui ce înțelege. în această schimbare a conștiinței, înțelegerea se vădește ca fiind cu totul altceva decât un proces cognitiv. Teoriile și formulele științifice se memorează și se aplică operațional, "mecanic". Hermeneutica este implicată existențial, adică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
implicare existențială căci înțelegerea schimbă conștiința celui ce înțelege. în această schimbare a conștiinței, înțelegerea se vădește ca fiind cu totul altceva decât un proces cognitiv. Teoriile și formulele științifice se memorează și se aplică operațional, "mecanic". Hermeneutica este implicată existențial, adică vital și "artistic". Această artă a înțelegerii nu este o cunoaștere ce rămâne neutră, în afara noastră, în afara cercului existenței noastre. Ceea ce interpretăm și reușim să înțelegem ne schimbă viața. Dar înțelegerea este solicitată de ceea ce ne este străin sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
coerență", în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în trenă heideggeriană, o teorie a adevărului "semnificație" (sens): un adevăr este cu atât mai adevărat cu cât are o semnificație mai universală, cu cât semnificația lui acoperă sau subsumează alte adevăruri (semnificații). Hermeneutica existențială (filosofică) așează înțelegerea înainte de interpretare. înțelegerea este relația noastră cu Ființa, înțelegerea implică Ființa, și abia de aici urmează interpretarea. Contrafigura în această etapă o face semiologia (semiotica). 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii Contextul general al hermeneuticii filologico-retorice este contextul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]