8,422 matches
-
al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors în melancolie Urbe inspiratoare! Norocul nostru să ne naștem aici să fim cetățenii prafului-pulberei să nu zicem că nu am trăit că nu am fost fericiți. S-ar putea spune că poeta reeditează, la sfârșitul veacului nostru, o temă care, la începutul aceluiași veac, îi mobilizează pe Iosif, pe Goga și pe alți lirici ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea, era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu-mă cu cafele și cu un vinișor bun de Huși, din care avea întotdeauna, căci îl aprovizionau nepoții
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război? Da’ de unde! Copilărie feerică. Fotografii vechi Voi însemna câteva gânduri despre două fotografii vechi, care m-au tulburat. Prima fotografie este din 1959, făcută la Gazeta literară, în imobilul somptuos din Ana Ipătescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iar Machiavelli a fost eliberat din închisoare. Machiavelli s-a retras la ferma familiei sale din Sant'Andrea în Percussina, unde ocupația să literară sporadica din timpul carierei guvernamentale a devenit acum ocupația să majoră. Scrierea Principelui Machiavelli nu era fericit departe de lume. Scopul său declarat a rămas acela de a servi din nou în guvernare. Un astfel de serviciu ar fi fost probabil în guvernul unui principe, în pofida experienței publice a lui Machiavelli și a preferinței sale pentru sistemul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
spun "Iată-mă". Din acest motiv, pentru că doresc să vă întorc în mod egal bunăvoință, în această scrisoare nu pot decât să vă spun cum este viața mea, iar tu vei judeca dacă merită să facem schimb, pentru că aș fi fericit să fac schimbul. Locuiesc în vila mea, si de când mi s-au intamplat acele accidente recente 170, nu cred c-am mai fost în Florența douăzeci de zile cu totul. Până acum am vânat păsăret mic de unul singur 171
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
eu, n-are de ce să-și schimbe felul de a fi; iar despre credință și bunătatea mea martoră-mi este sărăcia. Așadar, îmi doresc să-mi scrieți ce credeti despre acest lucru și să mă prezint valoros în fața voastră. Fiți fericit! 10 decembrie 1513. Niccolò Machiavelli, la Florența. Figuri Figură 1 Semnătură care se află pe copia scrisorii lui Machiavelli către Francesco Vettori, 10 decembrie 1513, este păstrată în Apografo Ricci, Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze, Ms. Palatino, E.B.15.10
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
superioare și care ar putea face diferența în anumite momente. Bacăul Sportiv: Familia ta ce spune de faptul că ai ajuns în România? Nicolas Vajou: Inițial au fost îngrijorați că plec atât de departe de casă. Dar simțind că sunt fericit, sunt mulțumiți și ei de faptul că am ales să vin aici și că am făcut pasul la profesionism. În orice caz, familia mă susține și e de părere că faptul că joc în România reprezintă o foarte bună experiență
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
susține cu Belarusul în această lună. Dinescu mai evoluase la naționalele de juniori și tineret, dar niciodată la naționala de seniori. Contactat de Bacăul Sportiv după primirea telegramei de la Federația Română de Handbal, Laurențiu Dinescu a declarat: “Sunt surprins și fericit de această convocare, nici nu mi-a venit să cred când am auzit. Cu toate astea, sunt conștient de faptul că eu fac parte doar din lotul lărgit, dar vă dați seama că voi face totul pentru a-l convinge
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
votat. E un trofeu pe care îmi face plăcere să-l pun în vitrina cu celelalte trofee și înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales că e pentru prima oară când primesc în mod oficial un asemenea titlu. Sunt foarte fericit și mulțumesc din nou celor care m au votat, dar și Bacăului Sportiv pentru această inițiativă. Rep.: Ce a însemnat pentru tine anul 2010 ? M.B.: Anul 2010 a avut și bune și rele. Trebuie să spun că n-am mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă pregăteam să merg la tribunal, fui întâmpinat de aprodul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unei vieți întregi. Fiecare colț, fiecare mobilă au fost mărturie la diferite ceasuri bune sau rele care au sunat în casa mea; fiecare cadru din părete îmi vorbește duios din trecut, mă transportă cu gândul departe, departe, la acele clipe fericite din viață când eu și copiii mei ne simțeam în naivitatea noastră absorbiți de farmecul coloarelor care reproduceau pe pânză, după puterile noastre, marea, eterna și neimitabila natură. O! De ce-au zburat așa de iute clipele acele!... O MINCIUNĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naturale: fiecare popor va dobândi identitatea sau compatibilitatea cu un bazin hidrografic, În general cu o sursă de apă, iar cu cât acest bazin este mai centralizat, cu atât va conferi o stabilitate mai bună. Cazul particular al României e fericit: oricâți ar fi cei ce se opun, mai mult visează o fragmentare a României, România se va reîntregi În bazinul său hidrografic, de la Nistru la Tisa. Nu e cazul Germaniei, Angliei sau Rusiei, de pildă, prea fragmentate din punct e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
puțină informație, fiind numai bun pentru animalele inferioare dar, completat cu sistemul nervos, și pentru cele superioare. Dacă din cuvintele mele ați Înțeles doar frumusețea ascunsă a Vieții și truda naturii de a o cizela În mod continuu, voi fi fericit. Voi ști că veți iubi și proteja ceea ce ne Înconjoară, și nu doar din sentimentalism. “Radiosfera”, 27 noiembrie 1995, ora 9,49 58. Un arsenal binefăcător Atunci când am Început a discuta ceea ce am numit război chimic, am Înțeles că nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dezordinea, În afara hatului. Exact ceea ce fac toate organismele, aruncând În afara lor deșeurile. Dar, dacă ajungem la Înțelegere cu vecinul, care face același lucru cu ogorașul lui, și nu mai producem deșeuri sau le reciclăm? Natura, În ansamblul său, va fi fericită. Revenind la pietre, dacă le aranjăm ca un gard, introducând astfel informație și energie În sistem, realizăm Încă negentropie; ca ’n exemplul cu casa. Iar dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
metodă, recunoscînd nevoia copilului "de a trăi în chip natural", în mijlocul naturii și desfășurînd o activitate legată de natură. Spre deosebire de cei mai mulți dintre teoreticienii educației, care consideră că activitatea specifică vîrstei copilăriei este jocul, pedagogul italian apreciază că un copil este fericit nu cînd se joacă, ci cînd muncește (17 bis, p. 39). Pe lîngă instinctul de a ști, la copii se manifestă și instinctul muncii ("munca este instinctul fundamental al omului"). Munca angajează mîna, care afirmă Montessori este instrumentul de exprimare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel, iată-l internat în același salon nr. 6. Aici tot sistemul filosofic propovăduit mai înainte, suferă cea mai cumplită înfrângere și, acum, lui Andrei Efâmici, nici prin gând nu-i trece să-și amintească de faptul că poți fi fericit și după gratii. Dimpotrivă, împreună cu Gromov provoacă o adevărată răzvrătire împotriva silniciei și a bunului plac, dar ieșirea din această situație nu și-o găsește decât prin moarte. Prin aceasta Cehov nu a vrut să arate că moartea este singura
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
avut în vedere, în primul rând, o mică parte din multitudinea de scrieri privind economia politică, în particular cea elaborată pe baza felicific calculus. În modelul simplu al lui Bentham, într-o democrație, a fi reales este ceea ce îl face fericit pe politician; acest fapt la rândul său rezultă din urmărirea unor politici care îi fac pe oameni fericiți; în consecință, toată lumea este fericită. Dar în politica reală lucrurile nu stau chiar așa. Lobbyiștii, șefii de partid, mass-media, alegătorii și sponsorii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mai mult de la viață. Așa s-a născut dizidența în lagărul comunist, așa a început clătinarea încrederii totale în ceea ce spunea și mai ales în ceea ce făcea Partidul Comunist. În mod contradictoriu, informațiile căpătate i-au transformat pe oameni din fericiți în nefericiți. Aici a fost impactul formidabil al informațiilor transmise de posturile de radio din exterior, ca de exemplu Europa Liberă. În România, emisiunile acestui post erau sistematic bruiate, noi am aflat însă că întotdeauna una dintre frecvențe e lăsată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai bag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care eu nu-i văzusem niciodată. Era un soare puternic. Într-o grădină. Iarbă care foșnea, pocnea, un verde zgomotos. Îmi spunea că se duce să-și vadă locurile copilăriei, ceairul, gârla despre care îmi povestise în reportajul ăla. Era fericit. Întinerise. Arăta așa cum îl știam eu de când eram mic. Râdea acolo la masă. Voia să vadă Slobozia în noaptea aceea. Așa se numea cartierul în care copilărise. A doua zi, chiar în Slobozia a fost înmormântat. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îmbinarea și dozarea câtorva elemente din vasta și diversa ordine creatoare a naturii animale și vegetale; cum și o viziune clară, variată și extrem de nuanțată a vieții noastre pe plan vizual, gustativ, olfactiv și imaginativ, viziune care alimentează, bucură și fericește simțurile noastre, excită perso nalitatea noastră, o cultivă și o multiplică, o subliniază și o confundă cu acel tonus vital, misterios impuls de viață fără de care chiar cele mai superioare (sic!) funcții ale noastre lâncezesc și stau sub amenințarea sterilității
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rebelă, aflată lângă mine la volan, prinși de furtună, noaptea, pe șoseaua Olteniței, și care, invitând-o să-mi ajute la ridicarea capotei, se trezi, nu știu cum, În șanțul șoselei, cu fața În sus, sub ploaia, fulgerele și trăsnetele cerului, dar fericită pe toată viața de amintirea acestui impromptu à la hussarde. Sau, așa cum aveam s-o consiliez, sunt peste douăzeci și cinci de ani de atunci, pe o tânără cerebrală chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la umbra lascivă a dragostelor - mă Întreb acum, În cea sul din urmă al socotelilor: ce am făcut cu restul vieții mele? E deprimant, spune Byron, când te gândești că nu putem trăi nici cu femeile, dar nici fără ele. Fericiți atunci cei eliminați dinainte de la beneficiile, ca și de la pagubele amoroase. Să fie apoi adevărat că dragostea femeilor nu ne face mai apți pentru acel rest din viață destinat „comerțului“ superior cu bărbații și Îndeletnicirilor acestora? Politica și creația artis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tale a-i vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cumva o să încasez chiar o mamă de bătaie. Dar ce contează, e atât de bine la derdeluș, dacă s-ar putea, mi-aș petrece întreaga viață aici, la săniuș. Și totuși, această fericită primă zi a anului 1956 nu este fericită până la capăt. O anume întâmplare dă totul peste cap. Și anume: la una dintre curse (este deja seară, dar nu e întuneric, poate din cauza becurilor stradale aprinse sau mai degrabă din cauza lunii imense, rotunde, ca o minge acoperită cu miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]