9,472 matches
-
nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca- nismul lui „simț enorm și văz monstruos” camuflează o criză a eului locutor, discursul devenind expresia aproape fizică a unei intemperanțe care-și caută antidotul într-o ficțiune violentă. Mărit, acest ridiculus mus relevă poten- țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care își așteaptă ora. Nae, personaj de care abundă opera lui Caragiale îl ipostaziază pe românul cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în eseul ei, „Ființa morală românească între pasiuni și rațiune”, Mihaela Czobor-Lupp numește „firea‑potență a românilor”. Cercetătoarea consideră că un anumit reflex mentalitar deturnează atenția românului generic de la realitate către un scenariu care pune în joc imaginarul, posibilitatea, o ficțiune alternativă. „Realitatea nu este ceeea ce a devenit, ceea ce a a căpătat formă, ceea ce s-a actualizat, ci ceea ce ar fi putut să fie, ceea ce ar fi putut să se întâmple, cu singura condiție ca lucrurile să fi suferit o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
confi- gurate după clișee mediatice, ziarul constituind resursa inepuizabilă de clișee și mediul nu doar informativ, ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
besoin pour ne pas voir l’humilité de ses moyens et de ses désirs”. „Inferioritatea spiritului este măsurată prin grandoarea aparentă a obiec- telor și a circumstanțelor necesare pentru a resimți emoția. Și mai ales după enormitatea minciunilor și a ficțiunilor de care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a circumstanțelor necesare pentru a resimți emoția. Și mai ales după enormitatea minciunilor și a ficțiunilor de care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o imagine deformată a unei figuri fracturate. Cervantes înregistra în cuplul Don Quijote - Sancho Panza un dezechilibru prin alăturarea a două sisteme de măsură, cel estetico-fantasmal al cititorului de cărți care transfigurează banalul, îl redimensionează hiper- trofiat la scara grandioasă a ficțiunilor reprezentative, și un exponent al banalului, Sancho Panza, care înregistrează ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Don Quijote - Sancho Panza un dezechilibru prin alăturarea a două sisteme de măsură, cel estetico-fantasmal al cititorului de cărți care transfigurează banalul, îl redimensionează hiper- trofiat la scara grandioasă a ficțiunilor reprezentative, și un exponent al banalului, Sancho Panza, care înregistrează ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o intuiție excelentă, poetul continuă : „Există o tiranie a oricărui model cultural : ea constă în pretenția sa manifestă ca noi să-i adoptăm ficțiunea ca dimensiune a realului de care ne izbim. Noi trăim efectiv în lumea lui Caragiale, lume care în același timp trece prin noi, întocmai cum peștii trăiesc în apă și apa trece prin pești. Unde sfârșește realul, și unde începe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca dimensiune a realului de care ne izbim. Noi trăim efectiv în lumea lui Caragiale, lume care în același timp trece prin noi, întocmai cum peștii trăiesc în apă și apa trece prin pești. Unde sfârșește realul, și unde începe ficțiunea ? E imposibil de precizat” . Augustin-Doinaș realizează fascinația modelului, așa cum sesizează derapajul modelului Eminescu în o serie de întrebuințări inadecvate a căror ipostază elocventă o constituie extremismele. Un anumit politicianism împru- mută aparent ludic masca caragialescă fără să realizeze riscul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Renașterii, pe cămilele lui Marco Polo sau caravelele lui Columb, la Podul Înalt cu Ștefan și Alba Iulia cu Mihai... Din viață, din lecturi, fiecare tânăr își alege un model, care poate fi un părinte, un dascăl, un erou de ficțiune, de teatru, de film sau de stadion. În cazul meu, m-am atașat de prea mulți eroi și eroine ca să mă "fixez" pe un singur model, trezindu-mă în final cu un "idol păgân", straniu la înfățișare, care încorpora pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Asear) am v)zut la televizor cu ochii mei cum au fost uciși oameni la Beirut. Palestinienii, sub asediu, au Împușcat doi dintre propriii camarazi, prizonieri capturați de creștini, care fuseser) trimiși s) cear) un armistițiu. Și acestea nu sunt ficțiuni pe care le vedem doar la televizor, ci realit)ți Înfricoș)toare - „evenimente istorice”, istoria unei clipe. Supraviețuitori ai lag)relor de concentrare naziste ne spun c) preferau cele mai urâte coșmaruri realit)ților cu care se confruntau dimineață. Ei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
comparabilă cu cea a dansatorului care, prin intermediul cultului, cheamă divinitatea. Fiind „posedat“, imită ce face zeul, e prins și motivat În mișcare de același spirit. Yeshua, care e Isus În romanul pe care-l scrie Maestrul, face ca procesul de ficțiune să devină la fel de real și să influențeze activ viața celor care caută o deschidere, o legătură cu o altă realitate. Nicăieri nu am văzut un exemplu mai viu și mai concret a ceea ce creștinismul numește „Imitația lui Cristos“. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
biografia tatălui meu a fost extinsă și revăzută. S-au făcut numeroase alte revizuiri și adăugiri, Îndeosebi În primele capitole. S-au deschis câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o simplă ficțiune aleasă la Întâmplare, fără vreo semnificație faptică În relatarea unui eveniment important, continua să mă obsedeze de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării fără nici o legătură cu propria mea copilărie. Omul din mine se revolta Împotriva creatorului de ficțiune și iată-mă acum Încercând disperat să salvez ce a mai rămas din sărmana Mademoiselle. Mademoiselle, o femeie masivă, foarte corpolentă, a pătruns intempestiv În existența noastră În decembrie 1905, când eu aveam șase ani și fratele meu, cinci. Iat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar imposibilă În eternitate. Oare am salvat-o de ficțiune? Cu o clipă Înainte ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În anii În care am cunoscut-o, nu mi-a scăpat ceva din ea care o definea mult
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când, În sfârșit, la ultimul, au ieșit la iveală șinele, mi-am luat bastonul dintre ele și am gonit după tamponul care se Îndepărta ca Într-un coșmar. Un braț vânjos de proletar m-a pus de acord cu regulile ficțiunii sentimentale (și nu cu cele ale marxismului) ajutându-mă să sar În tren. Dacă aș fi rămas jos, acele reguli ar fi rămas valabile, Întrucât aș fi fost aproape de Tamara, care În perioada aceea se mutase și ea În sud
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În acele luni n-am făcut altceva decât să-i scriu și să mă gândesc la ea - În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată, primită În tinerețe, Într-o operă de ficțiune, Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile contrafăcute. Mi-aș fi dorit să fi păstrat toată corespondența noastră În felul acesta. Scrisorile Tamarei erau o evocare plastică a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
evita o dublă soluție! Trebuie să se Înțeleagă că În problemele de șah competiția nu are loc Între Alb și Negru, ci Între persoana care compune problema și persoana prezumtivă care o rezolvă (la fel cum Într-o operă de ficțiune de prima mână adevăratul conflict nu este Între personaje, ci Între autor și lume), astfel Încât o mare parte din valoarea problemei este dată de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Krasotkin, Iliușa și tovarășii lor). În 1955 apărea - inaugurând după câte știu lunga serie de remarcabile traduceri românești din Dostoievski de după război - Oameni sărmani, cu o prefață de Tamara Gane. La sfârșitul lecturii, am rămas înmărmurit vreme de două ceasuri. Ficțiunea îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acea pașnică explozie de veselie străină, dar profund omenească, căreia sufletește mă obișnuisem să mă asociez fratern, nu se mai producea de la o vreme. Poate chiar de multă vreme... * Vocația fantastică de care dispun copiii de a transforma realitatea în ficțiune! Într-o seară de vară, la Snagov, așezat la masa de lemn de sub nuc, cu fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perioada următoare revoluției din 1848-1849 și, respectiv, în anii de după înfrângerea revoluției comuniste maghiare din 1919. Acțiunea celui de-al doilea se desfășoară în Rusia, în timpul luptelor dintre „roșii” și „albi”. Dar liniamentul coordonatelor istorice și sociale, care transpare în ficțiune, adeseori fosforescent și fascinant nu vine în contradicție cu viziunea foarte personală a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
umane, de viață și de cultură. Eliade era dotat cu o irezistibilă imaginație a ideilor, însușire esențială a unui eseist de mare clasă. Însușirea aceasta explică și atracția lui pentru doctrinele și mitologiile Orientului, precum probabil și vocația literaturii de ficțiune. Ceea ce a sporit enorm impresia meteorică produsă de apariția lui Eliade în viața culturală românească a epocii a fost, pe lângă abundența și strălucirea atât savantă, cât și publicistică, prolificitatea lui ca romancier. Calitativ vorbind, literatura lui de ficțiune e, ca să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
literaturii de ficțiune. Ceea ce a sporit enorm impresia meteorică produsă de apariția lui Eliade în viața culturală românească a epocii a fost, pe lângă abundența și strălucirea atât savantă, cât și publicistică, prolificitatea lui ca romancier. Calitativ vorbind, literatura lui de ficțiune e, ca să mă exprim moderat, foarte inegală. Reușita cea mai faimoasă atât ca succes de public, cât și de critică, a fost Maitreyi, cum se știe. Era al doilea roman al autorului. Venind după Isabel și apele diavolului, care e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
simțul limbii literare al autorului), izbutind să transpună în viziune proprie două motive inspirate din Caragiale : Căldură mare și Hanul lui Mânjoală. Autorul a continuat în străinătate să scrie, atât din impulsul imaginației, cât și probabil din nostalgie, proză de ficțiune, tot foarte inegală. Puerile ̀ mi par, de pildă, nuvelele : Podul, Les trois grâces, Uniforme de general, Nouăsprezece trandafiri, dar excelente Ghicitor în pietre, O fotografie veche de 14 ani, 12.000 capete de vită, Ivan, Strada Mântuleasa. Nu fac
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]