8,525 matches
-
în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a nu muri până nu punem fundul pe unul din fotoliile rezervate „marilor nume“. „Eu nu sunt nimeni, numele meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o cușcă pe străzi, ca un exemplar uman de disprețuit. Scriitorul român încă nu a înțeles sau ignoră faptul că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia severă a figurii, contrarietatea care îi fusese provocată de faptul că nu fusese obiectul unei referiri, nici măcar minime, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un ușor aer de ingenuitate și ipocrizie și apoi, dar prea târziu, își dau pe față răutatea. Se uită din nou la ceas, zece fără un sfert, cum trece timpul. Se duse din bucătărie în living, se așeză într-un fotoliu și așteptă. Se trezi din cauza zgomotului încuietorii. Inspectorul și agentul intrară, se vedea că erau mâncați și băuți bine, însă, fără nici o exagerare reprobabilă. Dădură bună seara, apoi inspectorul, în numele amândurora, se scuză pentru că veniseră cam târziu. Comisarul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă rog să luați loc, domnul șef al redacției vă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să vină acasă. Aici Îi place lui Tinsley să vină când e vorba de o „petrecere a paranoicelor“, cum Îi zice ea. Crede că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aveam cu adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era ocupată, așa că m-am prăbușit pe un fotoliu, prost dispusă. „Ce urma să fac oare?“ mă tot Întrebam În sinea mea. „Dacă aș fi avut o discuție deschisă cu Hunter, aceasta ar fi avut un singur rezultat“, chibzuiam eu, cuprinsă de spaimă. „Dar nu puteam să nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mmmm, ce bun. Henri o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de la asta: era o seară mare pentru Thack și speram ca, ajungând În ultimul moment, când deja luminile erau stinse, nimeni să nu bage de seamă cât de dărâmată arătam. Din nefericire, singurul loc rămas liber era Într-unul dintre fotoliile din piele din spatele sălii. De-o parte o aveam pe Tinsley, de cealaltă parte era Marci, iar puțin mai Încolo stătea Phoebe. —Anxietate? Întrebă Tinsley, suficient de tare Încât să audă toată lumea. Am aprobat dând din cap. Atunci, Phoebe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter și Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter și Sophia se Întâlnesc mâine la MOMA1. Da? am murmurat eu. Ești sigură? Ea Încuviință din cap. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
copii; Lucy adormise la televizor, după care fusese transbordată în patul lui Harry, unde stătea întinsă pe deasupra așternuturilor, cu brațele desfăcute, îmbrăcată și cu gura deschisă, fârnâind ușor în noaptea caldă newyorkeză; Tom și Rufus erau în living, stând în fotolii și fumând. Tom trăgea gânditor de Camelul cu filtru. Rufus, care pufăia ceva ce semăna a iarbă, părea puțin amețit. Drogat sau nu, s-a exprimat foarte clar după ce le-am citit testamentul lui Harry. Era hotărât și, orice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și ea antreprenorială. Reversul medaliei, îmi spunea colega mea, este răspîndirea exponențială a serviciilor psihiatrice care se ocupă de efectele secundare ale acestei fericiri planificate... Cultura fricii Sfîrșit de zi. Sfîrșit, ca tot omu’ muncii, mă las să cad în fotoliu și deschid televizorul, să-mi „clătesc creierul”, că de altceva nu mai sînt bun. Și nici nu e cazul... Așa că privesc în zare către micul ecran. Din zările de soare pline ale Columbiei vine o știre cutremurătoare : a fost prins
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Apoi, brusc, am o revelație : italienii. Da, italienii și pastele lor, la fel de periculoase ca și drogurile. Acum înțeleg din ce s-a născut și cum a prosperat mafia : trafic ilegal de spaghetti ! Revin cu picioarele pe pămînt, în propriul meu fotoliu din fața televizorului. Îl sting și mă gîndesc la tot ceea ce colegii mei de breaslă din lumea întreagă numesc deja de o bună bucată de vreme fear culture. Trăim cu toții într-o cultură mondializată a fricii, inventată și mediatizată de armate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu, ți-am zis
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu, ți-am zis ! Stai, te rog, jos - o așază el, cu grijă, în fotoliu. Ce vrei ? — Voiam să-mi fac o cafea..., spune ea cu voce mică. Dar nu trebuie să te deranjezi, pot să-mi fac și singură... — Fac eu, stai liniștită ! Așa mai fac și eu puțină mișcare... - zîmbește bătrînul și pornește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului, de cele mai multe ori înflorite și exagerate, erau apă vie. Venirea lui Nicu îl sculase din pat. Cum adică, dihănii, nu-nțeleg, explică-mi! Și Jacques își îndreptă spatele în fotoliul adânc, în care se pierdea cu totul. — Să vezi, răspunse Nicu, pierdut în fotoliul de alături și răsucindu-se cu capul peste brațul de catifea: să vezi și să nu crezi, erau colorate. Colorate!! — Colorrate? se miră Jacques, care îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înflorite și exagerate, erau apă vie. Venirea lui Nicu îl sculase din pat. Cum adică, dihănii, nu-nțeleg, explică-mi! Și Jacques își îndreptă spatele în fotoliul adânc, în care se pierdea cu totul. — Să vezi, răspunse Nicu, pierdut în fotoliul de alături și răsucindu-se cu capul peste brațul de catifea: să vezi și să nu crezi, erau colorate. Colorate!! — Colorrate? se miră Jacques, care îl rula pe r, ca francezii. Darr nu există așa ceva. Eu n-am văzut alte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-a întrebat dacă am țigări. Încă nu fumez, zic. Nici să nu te-apuci! zice. Nicu se sculă din adâncimile moi ale fotoliului, băgă mâna în buzunarul de la pantaloni și scoase din el un obiect. — Și ți-a dat matale asta. Ia uite! Era o jucărie care aproape că-i încăpea în palmă, o vacă albă ca zăpada, moale, cu urechi roz și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de interesantă îți par? Ar trebui să mă simt ofensată, dar pe dumneata te iert, poți să mă folosești ca medicament. Papa e doctorul, eu doctoria. N-a zâmbit defel, nici măcar din politețe. S-a sculat și a trecut îndărătul fotoliului meu, în picioare, astfel că nu-l puteam vedea. — Dumneata, Iulia, ești ca un mic păianjen care, când simte pe cineva aproape sau când îl atingi cât de puțin, își strânge imediat piciorușele, se face nod, poți să-l confunzi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dandanale. — Fugi după frati-meu, să vină la mine-n cameră, îl rog. Mișu sosi imediat și, fiindcă Toader îl prevenise bucuros că e un domn care pare făcut bucăți, își luase geanta la el. Bărbatul era așezat în fotoliu, sub cele două portrete în ulei ale străbunicilor, Toader îi scosese galoșii, iar Alexandru tocmai îl ajuta să și dea jos haina, ceea ce era o operațiune din cale afară de delicată. Până la urmă Toader aduse foarfecele și tăiară haina. Medicinistul văzu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
legate de oameni. De-asta creștea păsări. 4 Generalul lua la rând Calendarele puse teanc lângă măsuță, reviste pe care le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe care le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume, fără o cât de fugară privire pentru el. Generalul, în schimb, retrăia fiecare zi a anului 1893, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]