11,589 matches
-
Eminescu, Borges, Rimbaud). Referindu-se la Dostoievski, de pildă, și la boala sa cumplită, Th. Codreanu scrie: "Epilepsia a fost infernul interior al lui Dostoievski. Într-un fel, stă la baza lumii sale alături de mila creștină". Și adaugă: Numai un geniu de talia lui și-a putut permite să transfigureze grozăvia unei maladii obișnuite în principiu de univers stilistic. Opera sa este o imensă, înfricoșătoare zvârcolire imanent-transcendentă". Alteori, maximele au efectul și rapiditatea fulgerului: "O glorie falsă este semnul lipsei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru templul meu (1919) decât, să zicem, cu perspectiva asupra vieții, propusă de Garabet Ibrăileanu. Dăm spre exemplificare: "Geniul adult cu somn de copil" și "Privit pe întuneric, licuriciul pare un giuvaer și nu e decât un biet vierme de lumină". Și, încă una care îmi amintește de Învățăturile lui Neagoe Basarab: "Albina străbate câmpurile cu flori, dar mierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aristotel în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea Estetica, unde consideră geniul abnorm, teorie însușită și de Maiorescu): "Geniul este omul normal, adică acela înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului". De aceea, crede mai mult în maxima deschisă decât în maxima închisă: "Orice reflecție e o oglindă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea Estetica, unde consideră geniul abnorm, teorie însușită și de Maiorescu): "Geniul este omul normal, adică acela înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului". De aceea, crede mai mult în maxima deschisă decât în maxima închisă: "Orice reflecție e o oglindă. De aceea, nu există maximă care să nu poată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității; în opera lui Novalis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fel de oglinzi. Oglinda sferică trebuie să fie cea ideală. Nu e întâmplător că globul ocular tinde spre sfericitate. Dar oamenii nu-l pot utiliza decât parțial în reflectare. Cunoașterea pare astfel condamnată la parțialitate și succesiune. E în fiecare geniu o încercare de autodepășire a acestor limite. Eminescu știa să vadă cu toată sfera oculara. Așa ne explicăm puterea lui incredibilă de a recepta universul în simultaneitate spațio-temporală. Nu altul era înțelesul celebrului vers: "iară ochiu-închis afara înăuntru se deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concepție" (Gedankenlyrik) pe care o teoretiza Panait Cerna. Am putea continua cu numeroase alte "fragmente" în care Lamparia (a se citi Theodor Codreanu!) își exprimă convingerile estetice despre natura specifică a artei, a romanului, a actului critic, a talentului, a geniului, a stilului, a elaborării operelor, a mitului, a limbajului, a literaturii fantastice, despre numeroși scriitori antici, moderni și contemporani, îndeosebi despre unii clasici români. În toate aceste "fragmente" găsim admirabile modele de cugetare speculativă. În demersul de tip speculativ (din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de bună calitate. "Un om cu un suflet clocotitor de idei" vine să ne uimească în acest sfârșit de 2002 cu darurile inimii și minții sale: Fragmentele lui Lamparia, în care vorbește despre filosofia și poezia lumii, despre Eminescu, despre geniu, despre iubire, despre "oglinzi", despre credință și veșnicie, despre varvarieni și despre demagogia care, la români, face casă bună cu politica și minciuna. Prin vasta întindere a lecturilor din literatura română și universală precum și prin profunzimea acestora, Theodor Codreanu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevăr? Există o admirabilă articulație a gândirii eminesciene, în așa-numita Poveste a magului călător în stele: "Cum picături ce sorb/ Toate razele lumii într-un grăunte-uimit,/ În el îs toate ce-a gândit". Asta înseamnă: Omul, nu neapărat de geniu, este ca un strop de ploaie sau o boabă de rouă ce oglindește, uimit(ă) de ceea ce i se întâmplă, universul. (Să se observe analogia cu ochiul.) La rândul lor, gândurile sale îl reflectă, pe el în calitate de oglindă a macrocosmosului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un "imperialism" luciferic, bine cunoscut de Blaga și chiar de Eliade. Nimic damnabil, totuși, în luceferismul acesta autohton, de vreme ce nu se hrănește dintr-o excrescență a ideologiei religioase iudeo-creștine, ci dintr-un titanism arhaic, al "vârstei de aur". De aceea, "geniul" eminescian se autodenumește impropriu astfel (datorita modei romantice); el e clar un titan de dinaintea fulgerării speței de către Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate discipolul unei asemenea tradiții (Th. Codreanu) să parieze simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar, teoria despre geniu ce se profilează din Fragmentele lui Lamparia s-ar putea să fie viciată de oglinda (de astă dată lingvistică) a tânărului Eminescu, prea apropiată de ochi. Când însă autorul scrie "Geniul este omul normal, adică înzestrat în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar, teoria despre geniu ce se profilează din Fragmentele lui Lamparia s-ar putea să fie viciată de oglinda (de astă dată lingvistică) a tânărului Eminescu, prea apropiată de ochi. Când însă autorul scrie "Geniul este omul normal, adică înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului", suntem deja dincolo de o ceartă nominalistă. În căutarea adevăratei realități, a adevăratei normalități, precum omul "de geniu", Th. Codreanu se servește de polarități, uneori creându-le. Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tânărului Eminescu, prea apropiată de ochi. Când însă autorul scrie "Geniul este omul normal, adică înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului", suntem deja dincolo de o ceartă nominalistă. În căutarea adevăratei realități, a adevăratei normalități, precum omul "de geniu", Th. Codreanu se servește de polarități, uneori creându-le. Va mai fi cineva [analizat, n.ed.], de pildă, printr-o grilă Freud /vs/ Platon? În general, el aduce frecvent reversul pe melodia ideilor/ reflecțiilor sale, semn că aspiră spre obiectivitate. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi scris atât de scurt", cugetă Lamparia. Dintr-o sumă de asemenea "fragmente" laconice se constituie un adevărat breviar estetic, în care problemele artei sunt privite din cele mai diverse perspective, în multiplicitatea lor caleidoscopică. Rețin, minumum minimorum, meditațiile asupra geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt privite din cele mai diverse perspective, în multiplicitatea lor caleidoscopică. Rețin, minumum minimorum, meditațiile asupra geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lor caleidoscopică. Rețin, minumum minimorum, meditațiile asupra geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar fi nu arta, ci omul, și neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar fi nu arta, ci omul, și neapărat aceștia trebuie să aibă stil. Stilul creează, rațiunea imită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar fi nu arta, ci omul, și neapărat aceștia trebuie să aibă stil. Stilul creează, rațiunea imită, decide Lamparia, o răsturnare a paradoxului lui Wilde, potrivit căruia arta imită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor în stare să focalizeze lumea în oglindă, inclusiv "fragmentele" pentru a deveni coerență. Oglinda ne însoțește permanent până la moarte, făcându-ne actorii acestei lumi. "Poate că oglinda este mult căutatul motor al universului." Iar arhetipurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ideii, care îmbracă nuanțele succesive de care aminteam mai sus, și, în același timp, un element original de creație a unui asemenea gen de literatură, pe care, personal, nu l-am mai întâlnit la alți autori. "De la proletcultism încoace, geniul a murit", conține completarea la subsol: "La 13 octombrie 1980, Nicolae Ceaușescu amenința: "Să le iasă din minte scriitorilor că sunt niște oameni deosebiți în această lume"". "Ascultați-i pe actorii declamatori cum se afectează ei în fața publicului, la radio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Proust, ci spațial, cum a sesizat Mihail Bahtin. Dedublarea este cea dintâi consecință a viziunii spațiale a universului. Proiecția în ceilalți este ușor discernabilă la toți eroii dostoievskieni. O proiecție complementară răsturnată". Există la Codreanu o obsesia a perfecțiunii, a geniului, care trebuie să fie nebun, a sărăciei "care-l silește să-și vândă trupul", a catharsis-ului, ce "nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele" și un critic dogmatic care "se recunoaște după acest semn: orice altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este o profanare a culturii. Adesea, dogmaticul își ascunde viciul sub declarații relativiste, începând cu titlul cărților". Păcat că nu dă și exemple. Inegalitatea lumii materiale este la fel de acută și în artă căci "viața literară are darul de a distruge geniul și a înălța mediocritatea". Fragmentele lui Lamparia e utilă și generatoare de multiple unghiuri de vedere în analiza unor subiecte așezate de critica literară pe categorii de mult stabilite. Orice opinie e bine venită în acest spațiu în care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]