7,495 matches
-
veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. (28: 5-8). Când femeile au venit la mormânt cu miresme, îngerii le-au spus că Iisus nu mai este printre morți, El este viu, veste pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răsuflarea bolnavă, pleșuvii... Cum se comportă clienții? Pătrund fără nicio formalitate, ca la restaurant sau ca la gară, se așează, fumează, beau, se prefac veseli, țopăie și schițează gesturi porcoase, imitând actul sexual. Uneori, pe-ndelete, cu grijă, alteori, cu o grabă brutală, își aleg o femeie, siguri că nu vor întâmpina refuzul. Plătesc repede suma cerută dinainte și, pe patul cald încă de trupul predecesorului lor, săvârșesc în zadar, marele, sublimul act al naturii, actul concepției. Cum răspund femeile? Iar femeile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
frânghie ce atârnă, o pânză în fundal prost întinsă și lăsând să apară un perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo”, cât, mai de grabă - s-ar putea zice -, a inventat „străbunii”: o stranie conviețuire ideală a morților cu viii În sânul grupului. Este logic să o legăm fie de un sentiment mai acut al ideii de „noi”, acest sens nou al identității individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost Înglobate În două mari sărbători de stat, cu o durată de câteva zile: sărbătoarea primăverii sau a plantei AN.TA¾.ȘUMSAR („mărar/șofran”?), care dura 38 de zile (Houwink Ten Cate, 1986), și sărbătoarea toamnei sau nuntarriyaș¿aș („a grabei”), care dura probabil la fel de mult (Houwink Ten Cate, 1988). Aceste sărbători, de la care ne-au parvenit atât tăblițe care le prezintă conținutul, cât și multe ritualuri cotidiene, prevedeau o călătorie cultuală (reală și/sau simbolică) ce pornea de la Hattușaș și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aristocrato-războinice o viziune nouă asupra lumii oamenilor, un mesaj care includea și destinul său după moarte. Emblematică pentru răsturnarea de valori care a urmat (nu este Însă vorba nici despre un proces evolutiv, nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumii de „dincolo”, pentru că secvența nedefinită a reîncarnării ar exclude pentru om orice relevanță a lumii de „dincolo”, chiar dacă ar vrea să-i accepte existența. Este clar Însă că această doctrină era fie apanajul micilor cercuri sacerdotale, fie, mai de grabă, una dintre posibilele ipoteze despre ceea ce-l așteaptă pe om după moarte. Într-adevăr, nu trebuie să atribuim În mod necesar religiilor antice indo-europene, În ceea ce privește destinul ultim al omului, rigiditatea teologică ce caracterizează multe dintre religiile moderne, În care credința
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui sînt în cea mai mare parte rezultatul pripelii. Presiunile politice l-au forțat adesea să insiste asupra publicării imediate a unei cărți insuficient de atent revăzute; și de prea multe ori să trimită editorului său o lucrare scrisă în grabă după o singură corectură (sau fără nici o corectură). Iorga considera drept suficiente exactitatea orizontului și pe cea a laitmotivului. Avea o minte și o memorie splendid organizate. Știind cum să evite ca amalgamul de fapte să nu-i facă ideile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ales pe cei care se ocupau de erotică, pe care Iorga o califica drept "pornografie". Iorga a fost criticat pentru includerea recenziilor literare prelucrate ale altora în istoriile literare publicate sub numele lui; și în acest domeniu, el lucra în grabă și sub presiune, ceea ce făcea ca precizia operei sale să lase de dorit. În recenziile și în critica lui literară, Iorga a încercat mai presus de orice să fie psiholog, apoi sociolog, estet și istoric, în ordinea aceasta. Proza și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și cu orice preț o burghezie stabilă. Dar, din cauza marii noastre grabe, n-am acceptat procesul lent și i-am înlocuit pe cetățeni cu niște nemernici"106. Cuvinte profetice: ce păcat că, după un deceniu, cea mai mare parte a partizanilor declarați ai lui Goga vor proveni din rîndul acestor elemente. Aici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dură în articolele ulterioare, admirația descrescînd proporțional. Punctul culminant a fost atins de recenzia lui Eliade asupra lucrării lui Iorga Eseu de sinteză a istoriei omenirii. Care erau obiecțiile lui Eliade? Înregistrăm obișnuitele acuzații la adresa metodei lui Iorga: prea multă grabă în munca sa, precum și nealegerea celor mai adecvate expresii franțuzești ca să exprime ceea ce voia să spună, derutîndu-l astfel pe cititor; erau scoase în evidență inexactități, care se înmulțeau în loc să descrească (așa cum spera Eliade). Eliade continua presupunînd că Iorga nu-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Scurtă istorie a poporului român (Brașov, 1921) prezenta în limba germană, pentru vorbitorii acestei limbi, istoria românilor în interpretarea sa. Lucrările Latinii răsăriteni (Paris, 1921) și Istoria României (Londra, 1925) se adresau cititorilor francofoni și anglofoni. Aceste lucrări, scrise în grabă de dragul oportunității lor politice, lăsau foarte mult de dorit, fapt de care Iorga era conștient. Lucrarea lui Corespondența diplomatică română sub regele Carol I (Paris, 1923) este o operă majoră care conține valoroase materiale de arhivă. Din cauza pretențiilor sovietice asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre o provocare la adresa lui Iorga. În aceste zece volume, Iorga a încercat să-și îmbunătățească mai vechile lucrări Histoire des roumains et de leur civilisation (Paris, 1920) și Romania: Land, People and Civilisation (Londra, 1925). Aceste două cărți scrise în grabă din motive politice după Primul Război Mondial, au fost atacate de Noua școală de istorie din cauza inexactităților pe care le conțineau. Din nefericire, ele fuseseră citite de mulți oameni și nu spre binele reputației de savant a lui Iorga. Iată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică a lui Iorga). Dománovszky dă foarte multe citate ilustrînd erorile lui Iorga, mai ales pe cele minore, rezultat al grabei acestuia 201. El își începe critica metodei și a operei istorice a lui Iorga afirmînd că "lucrările lui Iorga asupra istoriei ungurilor sînt scrise cu patimă și sînt pline de greșeli intenționate"202. Exista încă o coincidență ciudată. Majoritatea covîrșitoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot mai mult încrederea în Statele Unite. Ziarul său relata despre orice cuvîntare a președintelui Roosvelt și despre orice creștere în domeniul înarmării Americii. Știrile privind curentul intervenționist din cadrul Statelor Unite erau analizate cu grijă (și speranță). Regele Carol a transformat în grabă Frontul Renașterii Naționale (FRN) într-un "Partid al Națiunii" totalitarist, oferind legionarilor trei ministere în noul său guvern, unul dintre acestea lui Horia Sima, "Comandantul Legiunii". Prim-ministrul era inginerul Ion Gigurtu, un prieten al Axei, iar ministru de Externe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un apărător al românilor), pe care Iorga îl îndrăgise: "apărarea adevărului este unul dintre cele mai incontestabile drepturi ale unui mare scriitor"17. A fost total de acord pînă și cu "Statutul evreilor", care limita oarecum drepturile acestora, emis în grabă de oportunistul rege. Cîteva zile mai tîrziu, așa cum se întîmplase adeseori și mai înainte, și-a recăpătat stăpînirea de sine: evreii au atît părți bune, cît și părți rele, ca orice altă națiune. Ei sînt inteligenți și solidari, dar dominarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mari contribuții aduse de Iorga. Detractorii săi au făcut mare tapaj pe baza numeroaselor erori faptice existente în cele 1.200 de cărți sau în cele 20.000 de articole ale lui Iorga. Cifrele acestea și zelul politicianului-istoric naționalist explică graba care a dus la comiterea acestor erori minore și au foarte puțin de-a face cu orizonturile deschise de el. Din fericire, temperamentul vulcanic al lui Iorga a avut o mai mică influență aupra operelor sale istorice decît asupra politicianului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
această supraveghere a lui Iorga (în anii de neutralitate a României) i-a fost încredințată lui I. G. Duca. Petre Țurlea, op. cit., pp. 90 și 389). În primul volum al Memoriilor sale (București, 1931), Iorga explica: "Pe parcursul neutralității, au evitat graba (inerentă în cazul demagogiei) celor care propuneau intrarea prematură în război" 18 "Neamul românesc", 20 iulie 1914 19 Theodorescu, op. cit., p. 235 20 Supt trei regi, p. 191, și "Neamul românesc", 17 august 1914. Cu cîteva luni înainte de război, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
putut aliena potențiali aliați strategici. Rezistența nu a lăsat În urmă proiecte postbelice mărețe, dincolo de generalități și nobile declarații de intenție - și chiar și acestea erau, după cum observa În august 1944 un François Mauriac de altfel Înțelegător, „fantezii dactilografiate În grabă”. Cu toate acestea, partizanii și politicienii erau totuși de acord asupra unui lucru: „planificarea”. Dezastrele din deceniile interbelice (ocaziile ratate după 1918, crahul bursier din 1929 și marea criză care i-a urmat, șomajul, capitalismul de tip laissez-faire, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hitler. Din același motiv, când Churchill a negociat cu Stalin la Moscova, În octombrie 1944, celebrul „acord procentual”, el nu făcea decât să cedeze dictatorului sovietic teritorii pe care acesta avea să pună mâna oricum. În acest acord, schițat În grabă de Churchill și Întins peste masă lui Stalin, care „a bifat cu un creion albastru ”, controlul asupra Iugoslaviei și Ungariei era Împărțit În mod egal Între cele două puteri, 90% din România și 75% din Bulgaria intrau sub influența Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internațională. Francezii reușiseră să evite o vreme problema apărării europene, dar nu definitiv. La câteva săptămâni de la votul negativ dat CEA, puterile aliate din Occident - Statele Unite, Marea Britanie și Franța - s-au Întâlnit de două ori În cadrul unor conferințe convocate În grabă la Londra și Paris. La inițiativa ministrului de Externe britanic Anthony Eden s-a adoptat rapid un set de propuneri 3 - așa-zisele Acorduri de la Londra - care, definitivate apoi În Tratatele de la Paris, vor forma baza politicii europene de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cea a părinților se adâncea. Acest conflict generațional fără precedent reprezenta, fără Îndoială, o revoluție socială În sine - deși consecințele lui se limitau deocamdată la universul familiei. Dar În timp ce zeci de mii de copii roiau În licee construite În grabă, forțând limitele fizice și financiare ale unui sistem educativ conceput pentru alte categorii de vârstă, factorii de decizie constatau deja o serie de implicații posibile pentru o instituție rezervată anterior unei elite și mai selecte: universitatea. Dacă Înainte de 1960 majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își datorează celebritatea elementului-surpriză și simbolismului special al insurgenței În Paris, și nu unor efecte durabile. Evenimentele din mai au Început În toamna anului 1967 la Nanterre, o suburbie mohorâtă din vestul Parisului care găzduiește una dintre anexele construite În grabă ale Universității din Paris. Căminele studențești din Nanterre adăposteau de ceva vreme o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație de intelectuali francezi a „depășit” marxismul cu o repeziciune frapantă, abjurând angajamentele anterioare cu o grabă uneori indecentă. Tinerii André Glucksmann sau Bernard-Henri Lévy, „noi filosofi” parizieni care au condamnat la jumătatea anilor ’70 distorsiunile utopismului radical, erau În multe privințe lipsiți de originalitate. Cartea lui Glucksmann Maeștrii gânditori, publicată cu un succes uriaș În martie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Naționale (FSN) care controla clădirea televiziunii, au trecut de partea demonstranților și s-au opus trupelor bine Înarmate ale Securității. Între timp, Ceaușeștii au fost prinși, arestați și judecați sumar. Condamnați pentru „crime Împotriva statului”, ei au fost executați În grabă În ziua de Crăciun 29. FSN s-a transformat Într-un consiliu de conducere provizorie și - după ce numele țării a fost schimbat În „România” - ca președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a fost numit pe propriul său lider
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]