9,562 matches
-
sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu cusături alese având câte un ban legat la unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul a pornit spre cimitir, în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a ajuns la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și răspunde, pripit: − Aici-s. Adinioarea i-am adus, și privește în jur, mirându-se că nu-i vede. Maricica
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și răspunde, pripit: − Aici-s. Adinioarea i-am adus, și privește în jur, mirându-se că nu-i vede. Maricica nu mai așteaptă, îl prinde de mânuță, îi dă cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doi s-au abătut pe la depozitele angrosiștilor care aprovizionau cu marfă pe clienții lor, negustori din Pungești, adică Zisu Fălticineanu și Kisel. Soarele de primăvară încălzea puternic și sub razele sale, zăpada s-a topit repede iar apele au umplut gropile și locurile joase. Faptul acesta îl îngrijoră pe Costache gândindu-se că șoseaua spre intrarea în satul Rediu, era adesea inundată de apele ieșite din matca râului Bârlad. înhămă caii, mai verifică odată cum e așezată marfa și după ce-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele dar odată ajunși la guvernare, uitau făgăduielile. Acum nu-i mai ardea de înjurături, mâna caii cu atenție, cunoștea gropile șoselei care acum erau pline cu apă. Ajunseră cu căruța la al doilea pod, apa se scurgea cu viteză pe sub el și dacă priveai țintă spre pânza de apă, amețeai. Până a ajunge la cel de al treilea pod, apa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe așa o vreme, spuse Maria; − Ai răbdare că îndată ajungem la pod și am scăpat de necaz, o încurajă Costache; Trecură peste pod și Costache trase aer în piept și se pregătea să străbată ultima bucată de drum, cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se înece. Maria sări din căruță, îi dădu mâna să iasă din groapă. Curgea apa murdară de pe el ca de pe snopul de cânepă când îl scoți de la topit, din baltă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se înece. Maria sări din căruță, îi dădu mâna să iasă din groapă. Curgea apa murdară de pe el ca de pe snopul de cânepă când îl scoți de la topit, din baltă. − Marie, du-mă la o casă de om că nu mai ajung la Pungești, rosti cu glasul sfârșit Costache; L-a ajutat să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
i-a prins noaptea, iar noi îi hrănim și-i găzduim. Așa e frumos și place Domnului”. Capitolul XV Poștașul și veștile Trecuseră câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul cu căderea lui Costache în groapa plină cu apă. Acesta întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că neamurile din Galați vor fi în gara Vaslui, el arvunise o chirie pentru Haim, brutarul. A plecat în zori cu căruța, a ridicat marfa pentru Haim, a așteptat în gară sosirea trenului apoi plecă încărcat spre Pungești. Trecând pe lângă groapa cea cu pricina, le povesti pățania și cât a fost nevoit să sufere din această cauză. Drumul a decurs ca de obicei, cu popasurile necesare ca drumeții să-și mai desmorțească oasele iar caii să-și refacă forțele cu ajutorul traistelor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
va fi război, și în comuna Pungești autoritățile au pregătit zona și pe locuitori în această direcție. Drumurile pe traseul Vaslui-Valea Racovei, precum și cele spre Băcești, Roman și Iași au fost reparate, s-au completat terasamentele și au fost astupate gropile, iar pe islazul comunal, în punctul numit „Coastă” s-a amenajat un bordei în pământ, pregătit să devină un punct de observație pentru aviația inamică și chiar s-au făcut instruiri cu echipe de premilitari pentru observația aeriană. Trupe germane
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după buhai și ca să-i ies înainte ca să-l mân spre imaș, am luat-o prin grâu și n-am văzut o groapă mică; am căzut și mi-am scrântit chiciorul...Deghe am putut să adun vitele, noroc că m-a agiutat văr-miu, Victor, că dăduse strechea în ele și nu puteam să le aduc acasă; − Vai de mine, dragul mamei, în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pune frunze de ciumăfaie și-l bandajează cum poate mai bine . Maricica vine și ea în casă, mamă-sa îi povestește întâmplarea cu buhaiul dar fata se uită mirată, cum poate să capete așa răni de la o căzătură într-o groapă, chiar dacă fugea după buhai. Văzând-o pe maică-sa atât de supărată, nu spune nimic, însă parcă nu credea în povestea spusă de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
furioasă și-l luă la rost: − De ce ai mințit de rănile tale, Săndele, credeai că n-am să aflu? − Da’ ce, ce ai auzit? − Ce trebuia să știm. Juliturile și rana de de pe fund nu au fost de la căzătura în groapa din grâu. M-am gândit încă de atunci , când ne-ai spus minciunile acelea și l-am căutat pe Victor Pârțac, care te-a ajutat să aduni vacile, ca să le aduci acasă; − și cea spus Victor? Doar și el se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a deplasat la Tg. Ocna pentru instruirea practică a noastră în această zonă, cu acele lupte hotărâtoare de la Coșna, Cireșoaia și alte localități din vara lui 1917. Vedeam pe viu urmele neșterse ale obuzelor care au brăzdat pământul cu gropi, precum fața unui bolnav de vărsat. Neuitată mi-a rămas întâlnirea batalionului nostru de elevi cu un cioban din partea locului, decorat pentru că a condus pe cărări numai de el știute un batalion românesc, care s-a strecurat în spatele pozițiilor austro
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
reciproc. Se observă locul în care mă aflam, mișcarea din jurul meu, unele semne ce fac oamenilor mei, se bănuiește că sunt comandantul și pe o rază de 15-20 metri în jurul meu cade o ploaie de proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bănuiește că sunt comandantul și pe o rază de 15-20 metri în jurul meu cade o ploaie de proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două ore continuu să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o rază de 15-20 metri în jurul meu cade o ploaie de proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două ore continuu să transmit ordine scurte privind consolidarea poziției
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și-mi dau seama că pierderea accentuată și continuă a sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea tot mai accentuată a corpului, mă ridic din groapa ce mă adăpostise și, în cotul drept și în genunchi încep a mă târî undeva, spre înapoi... Puțin după aceea sunt prins într-un snop de armă automată... Mă fac una cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
revine mă cam ia la rost că nu sunt disciplinat! Îl rog să mă consulte că mi-e tare rău! Galben ca ceara la față, cu aspectul meu de om care avea urme vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a trăit pe viu eșecul convingerilor sale. Pe deasupra spitalului din Făgăraș treceau stoluri de păsări argintii, în zbor spre țintele vitale ale rezistenței noastre. Ieșeam noaptea din incinta spitalului și undeva în apropiere pusesem pe cineva să-mi sape o groapă circulară ca pe front, în care mă adăposteam scrutând zborul sub clar de lună al aviației anglo-americane. Soția a rămas cam o săptămână, fiind găzduită în casa asistentei care-mi făcea tratamentul obișnuit, al cărui nume nu l-am reținut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dispar oameni pe care regimul nu-i înghite. Tata află de la preotul satului că se va ridica un număr de intelectuali și mă previne să nu dorm noaptea acasă. La circa trei sute de metri depărtare de casă îmi fac o groapă circulară ca pe front, car pământul săpat și timp de câteva săptămâni mă adăpostesc până va trece și acest val, de parcă n-ar fi fost de ajuns prin ceea ce trecusem până atunci! Au dispărut destui oameni în vremea aceea din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
două drumuri, aproape paralele. „Ce ne facem, tovarășe?”, îmi zice el. „Le strângem, să vedem ce scrie în ele”, zic eu. În total am adunat amândoi aproape 200 de asemenea manifeste în care eu eram vizat direct. „Mănăstirene! Sapă-ți groapa, că vin americanii!”, „Mănăstirene! Uită-te la cumpăna fântânii din centrul satului, că acolo te vom spânzura!” „Jos comunismul!” și altele. Secretarul anunță la centru și pe la ora 11 în timp ce eu mă aflam prin sat pentru a plasa unele invitații
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noi cercetări, la percheziții și chiar puteam fi arestat - așa cum erau arestați atunci sute de mii de oameni ca mine. Singurul corp delict pentru mine era atunci decorația obținută pe front contra rușilor și de aceea arunc decorația într-o groapă și ard Decretul Regal care atesta acest lucru. Mi se putea inventa acuzații și mai grave decât cele amintite! În contactul meu cu lumea satului discutam doar probleme ce urmăreau buna desfășurare a învățământului, n-aveam vreme de politică, pentru ca să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]