7,802 matches
-
dacă mă Înșală de două ori, să-mi fie rușine. (Un alt proverb ne dă explicația: „Cel care te Înșală o dată te nedreptățește; dacă te Înșală a doua oară, o face pe dreptate: te ia drept ceea ce ești”.) Când doi hoți se ceartă, apare lucrul furat. (Confruntarea dintre orgoliile profesioniștilor trebuie să dea Întotdeauna un Învingător, astfel că cine știe să le ațâțe sau să le Întrețină poate avea siguranța că va afla, În timp, lucruri surprinzătoare.) Vulpea, moartă-n cale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne Înșală.” (R. Tagore) „Mintea unui nebun preschimbă filosofia În nebunie, știința În superstiție, arta În pedanterie.” (G.B. Shaw) Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum Îl ignoră, pe când pentru omul cinstit, Într-un moment al său de slăbiciune, ușa deschisă poate reprezenta o tentație.) Decât o judecată dreaptă, mai bine o Învoială strâmbă. (Pentru că obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din când În când acele greșeli din trecutul nostru care pot reprezenta repere pentru ceea ce trebuie să evităm să se mai Întâmple În viața noastră, ca fiind compromițător. Μ Îi este mai ușor cinstitului să accepte să cineze cu un hoț sau cu un ticălos, decât acestora din urmă cu un om al milostivirii și al dreptății. Aceasta pentru că cinstitul are siguranța de sine, dată de Însăși ținuta sa morală, pe când hoțul sau păcătosul simte pericolul vocației cinstitului de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai ușor cinstitului să accepte să cineze cu un hoț sau cu un ticălos, decât acestora din urmă cu un om al milostivirii și al dreptății. Aceasta pentru că cinstitul are siguranța de sine, dată de Însăși ținuta sa morală, pe când hoțul sau păcătosul simte pericolul vocației cinstitului de a-l face să renunțe la deprinderile sale și să pășească pe o cale mai bună În viață. Μ Pe seama Învingătorului se pun, de obicei, multe merite, dar poate că singurul lui merit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scuze și regrete sincere. Μ Cât de ipocriți putem fi! Ne place să mustrăm pe altul, Înainte de a fi convinși dacă nu cumva și noi am merita să primim acea mustrare. Μ Ordinea guvernează chiar și societatea infractorilor: de exemplu, hoții aparținând unui clan Își au regulile lor, pe care le respectă cu strictețe, numai că ei nu-și dau seama de faptul că acest efort, departe de a-i securiza, Îi expune și mai mult moralei și justiției sociale, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de respect față de ființa și existența noastră. Μ Trădarea ascunde, de obicei, o vocație: cel care a trădat pe altul În folosul tău va fi gata să te trădeze oricând În avantajul altuia. Un mecanism psihologic asemănător explică și comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea intelectuală trebuie să meargă mână În mână cu cea morală: eventuala ruptură Între ele Îl determină pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură viața ființei pentru/ multul ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi să aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă vreun zgomot". Poate că Marin Tarangul nu și-a găsit încă formula. Dan Laurențiu "Poziția aștrilor", E. P. L., 1967; "Călătoria de seară", E. P. L., 1968; "Imnuri către amurg", Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-ți iau ochii/ Ca lumânările pe colaci/ când aerul se ridică în sus, ei odată țâșnesc pe-acolo/ Pe la geana orizontului, se văd foarte aproape,/ Ți se pare că te poți sui pe ei cu carul". Satul își are hoții și milogii lui, pe Zarbă și Riblă, a căror prezență aduce și o altă figură interesantă, factorul care face politică și caracterizează straniu destinul războiului. Teoria lui e că "răzbelul se mai lungește/ Ne mai duce-așa zece, cinșpe ani
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bucătari și să o botez după aceasta... Câteodată, când sunt singură acasă, dezactivez camera de supraveghere video din bucătărie... A montat-o soțul meu și în fiecare seară verifică înregistrările chiar înainte de cină; nu înțeleg ce ne-ar putea fura hoții de acolo... Pătrund în încăpere și mângâi cu nostalgie cuțitul care m-a ajutat să tai prima felie de pâine, tocătorul pe care găteam sendvișuri cu parizer, strâng la piept polonicul salvat din prima mea ciorbiță, privirea îmi alunecă apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sprâncenele aplecate și la oată înfățișarea lui îndesată și spătoasă” * De alte personaje: * De către Vitoria * “Era un om cu harțag la chef. Mie mi-era drag când îl vedeam așa, cu mare coraj. Nu-I putea sta nimeni împotrivă... De hoți nu se temea, avea mare stăpânire asupra lor” * “Vitoria îl judeca pe Lipan. Avea ea să-i spuie multe. I le spunea din lăuntru, cu bănuieli și suferinți vechi. Altădată îl împunsese cu vorbe adevărate pentru plăcerea ce o avea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai,... degeaba: nu spune decât numai și numai coanii Joițichii. O caut și nu o găsesc; acasă nu-i, aici nu e... A! Iacăt-o... Coană Joițico! SCENA IV Pristanda și Zoe Zoe: (venind repede din fund) Ghiță, bine că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu se poate trata. A umblat pe la multe autorități, dar nimeni nu i-a rezolvat problema, nu i-a putut oferi o locuință. Știe că, în alte țări, tineri ca el sunt ajutați de autorități. Aici este o „țară de hoți și de aventurieri”. 3. M.C.M. este în instituție de la naștere. A fost găsit în gunoi și predat la maternitate. A părăsit centrul de plasament în 1994 (avea 20 de ani). A stat pe drumuri. Nu a avut unde să se
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
arbitrariului, a pseudocivilizației și pseudodemocrației; „țara tuturor posibilităților”, îndeosebi pentru aventurierii străini și pentru autohtonii cu tupeu, nu pentru cei cu merite. O „țară ciudată și unică în toate privințele, pe fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați virtuoși, hoții oameni de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i țara, pe care voi cei de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului de a revedea Ipoteștiul, după o absență de trei ani a fost pur și simplu anulată. Să presupunem că poetul a fost ținut dezbrăcat de tot și bătut ca hoții de cai. Oare după aceea, dacă el ar fi vrut să fugă de la Ipotești, nu putea fugi? Nu știa pe unde să fugă, tocmai el care călcase drumurile țării pe jos? Adevărul este că el n-a vrut să fugă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o fiică puberă pe post / de nevastă, l-a-colțit cu sabia ninja,/ fioros ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Vaslui:/ hotărâse omul lumea de hoți să o curețe!" etc. Nici vorbă însă, în acest ultim op al Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de insula cuvintelor fiind salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau: hoțul când ajunge paznic/ din păziți își face praznic!) etc. În fine, Na-ți-o frântă că ți-am dres-o este subintitulată "Parodii amicale". Acest din urmă element peritextual este un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care fie se pupă, fie își iau gîtul și nici măcar nu catadicsesc să se ascundă. Și atmosfera asta înfricoșătoare care pîndește de cum se lasă noaptea, aceste umbre diabolice, tremurînde, de hoți, de criminali, de monștri. În colțuri întunecate, pe străzile neluminate, unde nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
eveniment sau cel puțin povestirea poate lăsa să se înțeleagă că există alternative care sînt sau ar fi fost posibile (cf. logicii posibilităților narative imaginate de Cl. Bremond). Dacă reluăm exemplul furtului, odată caseta deschisă, o alternativă este posibilă: fie hoții fură conținutul, fie o iau la fugă de frica de a nu fi prinși; fie caseta poate fi goală sau hoții să se omoare între ei etc. La nivel global, logica narativă se bazează pe un orizont de așteptare de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
logicii posibilităților narative imaginate de Cl. Bremond). Dacă reluăm exemplul furtului, odată caseta deschisă, o alternativă este posibilă: fie hoții fură conținutul, fie o iau la fugă de frica de a nu fi prinși; fie caseta poate fi goală sau hoții să se omoare între ei etc. La nivel global, logica narativă se bazează pe un orizont de așteptare de tip simetric: o plecare implică o revenire, lipsa o posesie etc. Această simetrie a povestirii este foarte bine arătată în schema
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar, Hoțul de vulturi și, mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească în continuare și după dezmeticire, după smulgerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e un hoț frumos și isteț, „o floare de om”, Lixandru Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui, întrucât, idiot, nu știe cine l-a adus pe lume și unde s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]