7,857 matches
-
adus însă la putere Partidul Conservator, nevrând să schimbe sistemul bipartit de până atunci. În alegerile din februarie 1911, cu toate că a fost în cartel eu liberalii, P.C.D. nu a reușit decât obținerea a 20 de mandate. Mereu în alianță cu liberalii, a făcut mari greutăți Partidului Conservator, silindu-l ca, la 14 octombrie 1912, să împartă puterea cu P.C.D. Cu această ocazie, Take Ionescu, C. Dissescu, Al. Bădărău și N. Xenopol au intrat în guvernul condus de Titu Maiorescu (guvernul Păcii
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
cele liberale și conservatoare. Întregul program era subordonat conjuncturii politice, suferind pe parcurs multe schimbări și nuanțări. Prima dată programul a fost formulat la Congresul P.C.D. de la 3 februarie 1908, apoi la 24 noiembrie 1910. La 14 noiembrie 1913, după ce liberalii au propus revizuirea Constituției, P.C.D. a acceptat lărgirea corpului electoral, dar, în cadrul a doua colegii, a cerut întărirea Senatului și reprezentarea proporțională. A fost de acord cu exproprierea, înțeleasă însă, ca o „cumpărare”, întemeiată pe „o justă prealabilă” îndemnizație. În
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul Charles Chesnelong pentru a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg, contele de Chambord aprobă proiectul constituțional parlamentar liberal pe care i-l expune Chesnelong. Prințul nu are nici o obiecție la liniile deja prezentate: recunoașterea dreptului regal ereditar, elaborarea unei constituții discutate de Adunare, separarea puterilor și bicameralismului, responsabilitatea politică a miniștrilor, garantarea libertăților civile și religioase.. Totuși, contele
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
lider al independenților. Venizelos a fondat Komma Fileleftheron (Partidul Liberal). Imediat după aceasta, el a cerut convocarea unor alegeri anticipate în speranța cuceririi majorității absolute. Partidele vechi au boicotat în semn de protest noile alegeri și, pe 28 noiembrie 1910, liberalii lui Venizelos a cucerit 300 de să mandate dintr-un total de 362. Majoritatea deputaților erau noi în politică. Venizelos a format noul guvern și a început reorganizeze economia și politica intenă și externă a țării. Venizelos a încercat să
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Amiralității) le-a sugerat grecilor să atace Dardanelele în sprijinul aliaților. Venizelos a considerat că acela era un moment potrivit pentru intrarea Greciei în război de partea Aliaților, dar, dată fiind opoziția regelui, și-a prezentat demisia pe 21 februarie. Liberalii lui Venizelos au câștigat alegerile generale și au format din nou guvernul. Chiar dacă Venizelos a promis că țară să rămână neutră, el a afirmat după alegerile din 1915 că atacul Bulgariei împotriva Serbiei, cu care Grecia avea un tratat de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a debarcat în octombrie 1915 o armată la Salonic. Disputele au continuat între cei doi oameni de stat, iar în decembrie 1915 Constantin l-a forța pe Venizelos să demisioneze pentru a doua oară și a dizolvat parlamentul dominat de liberali. Au fost convocate noi alegeri generale. Venizelos a plecat din Atena și s-a reîntors în Creta. Venizelos nu a participat la alegeri, deoarece a considerat că dizolvarea parlamentului a fost ilegală. Pe 26 mai 1916, fortul Rupel din Macedonia
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și oferea cadrul legal de luptă împotriva unioniștilor, simpatizanților mișcărilor se stânga și, în special, împotriva comuniștilor Poziția politică a lui Venizelos a fost puternic afectată de Marea Criză Economică de la începutul deceniului al patrulea. La alegerile legislative din 1932, liberalii au fost înfrânți de Partidul Poporului condus de Panagis Tsaldaris. Climatul politic a devenit mult mai încordat și, în 1933, Venizelos fost ținta unui al doilea atentat de asasinare. Tendințele promonarhice ale noului guvern au făcut ca generalul Nikolaos Plastiras
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
rând cu Franța și Regatul Unit, (alături de care a participat la luptele Primului Război Mondial și celui de-al Doilea Război Mondial împotriva Germaniei și cu SUA (cu care s-a aliat împotriva URSS în timpul Războiului Rece). Din punct de vedere economic, liberalii au fost susținătorii protecționismului. Succesorul lui Venizelos a fost începând cu deceniul al treilea Themistoklis Sofoulis. Partidul Liberal a supraviețuit eșecurilor și mai apoi morții fondatorului său. În 1950, fiul lui Venizelos, Sophokis a preluat șefia partidului, într-un moment
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
susținătorii protecționismului. Succesorul lui Venizelos a fost începând cu deceniul al treilea Themistoklis Sofoulis. Partidul Liberal a supraviețuit eșecurilor și mai apoi morții fondatorului său. În 1950, fiul lui Venizelos, Sophokis a preluat șefia partidului, într-un moment în care liberalii și populiștii (monarhiștii) au făcut un acord de alianță pentru lupta împotriva comuniștilor în timpul războiului civil. Uniunea de Centru (Enosis Kendrou), fondată în 1961 de Georgios Papandreou, este urmașa Partidului Liberal. Cum acest nou partid a pierdut teren în fața adversarilor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți. Această formațiune a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 17,27% din voturi și patru din cele 17 mandate de europarlamentar alocate Bulgariei. DPS este afiliată în Parlamentul European la Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa. La al treilea mandat consecutiv se află Filiz Husmenova.
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
înnăbușită brutal în ambele cazuri de către putere — rebelii brazilieni fiind considerați "contra-revoluționari" într-unul din cazuri și "comuniști" în celălalt. În primii ani ai Războiului Rece — pe când era, după cum se descria chiar el într-o perioadă ulterioară, mai conservativoare, un "liberal înflăcărat" — Anderson spera că Organizația Națiunilor Unite se va transforma într-un guvern mondial adevărat. Acest lucru apare prezentat în "Un-man", un thriller futuristic în care Băieții Buni sunt agenți ai Secretarului General al ONU care încearcă să creeze un
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
și cei ai premierului, a luat parte la acțiunile militare împotriva armatei bulgare în regiunea frontierei comune. Intrarea în război și evenimentele premergătoare au dus la o divizare politică și socială profundă în Grecia postbelică. Cele mai importante partide politice (liberalii venizeliști și regaliștii), care fuseseră implicate într-o puternică luptă politică în perioada antebelică, au ajuns pe poziții absolut ireconciliabile după război. Fiecare partid considera acțiunile celuilalt în timpul conflagrației mondiale ilegale și trădătoare. Această rivalitate s-a extins în mod
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
chestiunea puterilor constituționale în stat. regele, în ciuda faptului că puterile sale constituționale erau foarte limitate, exercita o mare influență asupra guvernului, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă în care scena politică a fost foarte instabilă. Reformiștii și liberalii au considerat amestecul monarhului în politică ca foarte primejdios. Atitudinea negativă a populației față de monarhie a fost întărită de înfrângerea armatei elene conduse de Constantin (pe atunci prinț moștenitor) în timpul războiului greco-turc din 1897. Dorința de reforme era împărtășită de
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
și rege a atins apogeul la scurtă vreme după ce monarhul a invocat dreptul constituțional de demitere unilaterală a guvernului. Regele l-a forțat în decembrie 1915 pe Venizelos să demisioneze pentru a doua oară și a dizolvat parlamentul dominat de liberali, convocând noi alegeri. Venizelos a părăsit Atena și s-a mutat în [[Creta]] natală. Liberalii au boicotat noile alegeri, ceea ce a subminat pozițiile noului guvern monarhist, care a fost privit ca un cabinet numit direct de rege, fără a se
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
demitere unilaterală a guvernului. Regele l-a forțat în decembrie 1915 pe Venizelos să demisioneze pentru a doua oară și a dizolvat parlamentul dominat de liberali, convocând noi alegeri. Venizelos a părăsit Atena și s-a mutat în [[Creta]] natală. Liberalii au boicotat noile alegeri, ceea ce a subminat pozițiile noului guvern monarhist, care a fost privit ca un cabinet numit direct de rege, fără a se ține seama de opinia poporului. Tensiunile dintre cele două tabere au crescut gradual de-a
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
guvernul lui Venizelos ca singur guvern legal al Greciei. Un grup paramilitar roialist numit „Rezerviștii” (Επίστρατοι) a fost format sub conducerea colonelului [[Ioannis Metaxas]], un apropiat al regelui Constantin și viitor dictator al Greciei, acesta dedându-se la atacuri împotriva liberalilor și susținătorilor lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste violențe au culminat cu conflictul dintre Rezerviști și marinarii francezi. Ca urmare, Aliații au instituit [[blocadă|blocada navală]], au pus stăpânire pe flota elenă și au cerut dezarmarea forțelor
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură politică și socială adâncă în societatea elenă postbelică. Cele mai importante partide politice, liberalii lui Venizelos și regaliștii, implicați în perioada antebelică într-o luptă politică acerbă, au ajus după război să se urască cu patimă. Ambele tabere considerau acțiunile celeilalte în timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ca fiind nelegitime și trădătoare. Această dușmănie s-
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
de nesupunere politică și militară din [[perioada interbelică]]. a fost una dintre principalele cauze ale fondării [[A doua Republică Elenă]], a colapsului acesteia și a instaurării [[Regimul Metaxas|regimului dictatorial]] al lui [[Ioannis Metaxas]] în 1936. Dușmănia dintre regaliști și liberali s-a răspândit și în rândul diasporei elene, comunitățile elene din străinătate, organizate de multe ori în parohii ortodoxe concurente, favorizând una sau alta dintre partide. În unele cazuri, animozitatea și neîncrederea dintre parohii a supraviețuit până în zile noastre, la
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
absolvit Colegiul Național "Spiru Haret" din București în anul 2001 și Facultatea de Istorie a Universității din București, specializarea Istorie - Limba și literatura engleză, în 2005. În vara lui 2004 a absolvit Universitatea Internațională de Vară a European College of Liberal Arts (ECLA) din Berlin (instituție aflată sub egida Bard College din Statele Unite ale Americii). După un stagiu de pregătire la Universitatea Paris IV Sorbonne din Franța (2006; a urmat cursurile profesorilor Jean-Pierre Bardet, Dominique Barthélemy, Lucien Bély, Olivier Chaline, Françoise
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
scăderea numărului evreilor din Satu Mare de la 2.573 în 1787 până la 0 în 1857. În anul 1842, evreii așchenazi au înființat oficial Comunitatea Evreilor din Satu Mare. În 1869, comunitatea evreilor din oraș se divide în evreii ortodocși (conservatori), evreii neologi (liberali) și evreii status-quo ante (independenți). Comunitatea status-quo s-a organizat în 1898, având atunci 120 de membri. În perioada 1903-1905 și-au construit o sinagogă și în 1906 și-au înființat propriul cimitir. Printre rabinii acestei comunități au fost: Alexandru
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
relațiilor internaționale și economiei mondiale la Academia Diplomatică din Viena și Institutul Român de Studii Internaționale, unde a obținut diplome de merit. În prezent, este doctorand în domeniul științelor economice la ASE - București. A fost lector la European College for Liberal Arts din Berlin. Este co-autor al volumului "România la Organizația Națiunilor Unite", Editura Enciclopedica, București, 1995.
Adrian Cosmin Vierița () [Corola-website/Science/317411_a_318740]
-
altă lucrare memorabilă o reprezintă grupul de patru statui ce împodobesc fațada clădirii Palatului Universității din București, pentru care a slujit ca model chiar fiica lui, Else. Cele patru muze ("Justiția, Filosofia, Știința" și "Arta") i-au fost comandate de liberali, și terminate în 1929, dar după ce aceștia au pierdut alegerile, lucrarea nu i-a mai fost plătită de către noul guvern național-țărănesc. Și-a primit totuși banii, abia în 1935, după ce liberalii au revenit la putere (Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2)). Bustul
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Filosofia, Știința" și "Arta") i-au fost comandate de liberali, și terminate în 1929, dar după ce aceștia au pierdut alegerile, lucrarea nu i-a mai fost plătită de către noul guvern național-țărănesc. Și-a primit totuși banii, abia în 1935, după ce liberalii au revenit la putere (Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2)). Bustul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica a fost ridicat spre cinstirea fondatorului orașului Alexandria, Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești între 1834-1842. Bustul, amplasat în fața Primăriei, a fost turnat de sculptorul Emil Becker în
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Mai târziu s-a spus despre ambele locuri că ar fi locul de naștere al cămășii roșii garibaldiene. Formarea forței de voluntari din Uruguay, stăpânirea tehnicilor de război de gherilă, opoziția față de ambițiile teritoriale ale Braziliei și Argentinei (percepute de liberali ca fiind țări imperialiste) și victoriile din bătăliile de la Cerro și Sant'Antonio din 1846 care au asigurat independența Uruguayului au făcut din Garibaldi și din oamenii săi eroi în Italia și în Europa. În Uruguay, bazându-se pe italienii
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
fost numit pro-dictator. La 25 iunie 1860, regele Francisc al II-lea al celor Două Sicilii a emis o constituție. Această tentativă tardivă de a-i concilia pe supușii săi mai moderați nu a reușit însă să apere regimul, în timp ce liberalii și revoluționarii erau dornici să-l primească pe Garibaldi. La acea vreme, Garibaldi înfințase "Esercito Meridionale" („Armata Meridională”), întărită cu alți revoluționari din Italia și cu unii soldați piemontezi deghizați în „dezertori”. Napolitanii au strâns 24.000 de oameni pentru
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]