12,849 matches
-
Buzz intră primul. În afara becurilor albastre, ca de Crăciun, lipite pe pereți și a unui spot minuscul ce lumina barul, localul era cufundat complet în întuneric. Clienții stăteau la mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai multe ori. Citi literatură de specialitate despre wolverine și se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de șobolani în Griffith Park și aduse mortăciunile ca hrană pentru wolverine. Apoi aduse hamsteri, pe care îi aruncă vii la wolverine. Le lumina cu lanterna și le privea cum se îndopau cu bunătățile lui. Ejacula fără să se atingă în timp ce le privea. Vara lui Coleman a fost stricată de cicălelile lui Delores, care voia tot mai mulți bani. Spre sfârșitul lui iulie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
7.30. Deja se întunecase zdravăn, iar cerul era plin de stele. Casa lui Ellis Loew era cufundată în întuneric, iar în fața casei nu era parcată nici o mașină. Buzz se duse la ușa garajului, rupse închizătoarea ușii și deschise. Luna lumina un bec de acoperiș, aflat la capătul unei corzi. Trase de coardă și văzu ceea ce voia să vadă pe unul din rafturile de jos: două canistre de benzină de câte opt litri. Le ridică. Erau aproape pline. Le duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să-l întâlnesc pe Sergiu, spuse Ioana, cufundându-și privi rea într-o amintire care-i lumină deodată toată ființa. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării Cu talentul și vraja unei Șeherazade, Ioana mă fermeca seară de seară până târziu în noapte și, cum istorisirile ei deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat-o la nesfârșit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu știi să fugi pe internet? m-am luminat. — Să vezi cum am învățat. Aveam mai demult un prieten care locuia în străinătate și mă suna din când în când. Într-o seară i-am spus: „Uite, eu am un calculator, nu știu ce să fac cu el.“ „Las’ că-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
temelia pocăinței de faptele moarte, și a credinței în Dumnezeu, 2. învățătura despre botezuri, despre punerea mîinilor, despre învierea morților, și despre judecata veșnică. 3. Și vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. 4. Căci cei ce au fost luminați o dată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfînt, 5. și au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, 6. și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înoiți iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Și în altă parte: "Domnul va judeca pe poporul Său." 31. Grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului cel viu! 32. Aduceți-vă aminte de zilele de la început, cînd, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe: 33. pe de o parte, erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor și necazurilor, și pe de alta, v-ați făcut părtași cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. 34. În adevăr, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
că se face 8, și tata nu mai vine!... S-a întunecat de-a binelea, și el tot n-a sosit! 9 noaptea! Doamne, dacă a pățit ceva?! Și ce întuneric este!... Doar câteva stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna, nicăieri! În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil, al cărui tată se rătăcise și întîrziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea. Steaua ascultă ruga copilului, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna, nicăieri! În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil, al cărui tată se rătăcise și întîrziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea. Steaua ascultă ruga copilului, și tatăl sosește vesel acasă! " Ei, dar astea-s povești bune pentru cursul primar!" îmi spun eu, nu fără puțină mândrie că sânt licean. Mai tare mă roade însă gândul că nu mi-am făcut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu prea e în toate mințile, vorbește anapoda și, când îl apucă, o ține una și bună, cu vorbe proaste... el știe ce spune. Rogu-te, milostivește-te și citește-i sfinția-ta o moliftă, că poate l-o mai lumina Dumnezeu! Popa își puse patrafirul, luă Evanghelia și ieși în curte să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a adresat clasei: ― Care dintre voi poate să-mi spună de unde vine cuvântul moașă?... Chiar dacă nu știți, puteți să vă-nchipuiți. Ia să vedem, e în stare cineva să-mi răspundă la această întrebare? Ca prin farmec mi s-a luminat mintea, mi-am întors gândul cu veacuri înapoi, în lumea patriarhală a satelor noastre, și am sărit cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună un cuvânt. Aveau aceeași Înălțime. Dar pletele castanii ale căpitanului Oană Începuseră deja să Încărunțească, iar chipul Îi era mai obosit. - Cât ai crescut... murmură căpitanul. - Cred că era inevitabil, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În funcțiune este cea a Apărătorilor! Informațiile, În fiecare minut, vor face diferența dintre o oaste uriașă care nu știe Încotro s-o ia și o oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială... - Iată cum: avem sute de oameni antrenați În transmiterea informațiilor, codificat, În semnale luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă hotnogul Nechifor, care lupta În apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a apropierii urgiei. Cea mai mare armată a Asiei și Europei nu putea fi Înfrântă la Vaslui, Își spusese fiecare din ei, cutremurându-se la gândul morții apropiate, dar luminat de flacăra curajului și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecut fără să tresari pe lângă negustorii chinezi, dar ai ascultat cu atenție ce spuneau negustorii mongoli. - Proștii de aici n-au altă treabă decât să urmărească tresăririle unui străin? Călugărul nu păru supărat de Întrebarea obraznică. Dimpotrivă, fața i se lumină Într-un zâmbet. - Așadar, spuse el, se dovedește nu doar că știi mongola, dar și că sentimentul de teamă Îți e absolut necunoscut. Te afli la capătul lumii, Într-o țară În care eu sunt acasă, unde n-ai nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci sute de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul se lumina la față. Așadar, oaspetele templului Shaolin chiar era un om de excepție. Chiar avea simțul strategiei, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul se lumina la față. Așadar, oaspetele templului Shaolin chiar era un om de excepție. Chiar avea simțul strategiei, dincolo de puterile oricărui militar. Și chiar putea salva târgul de la Luoyang de la dezastru. - Negustorii de arme pot furniza echipamentul de luptă. Sau ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ajung În a mea! Cred că o să adorm În cinci secunde, așa Îmbrăcat! Erina zâmbi printre lacrimi. Se bucura să-l vadă pe Alexandru, fiindcă Alexandru era vesel și cu simțul replicii, dar, și mai mult, fiindcă prezența lui lumina și mai mult chipul lui Cosmin. Cu fiul său alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu i se șterse de pe chip. - Iar lovitura finală, reveni Oan-san, a fost aplicată dintr-o poziție ciudată. E greu să te folosești de mabu pentru o lovitură cu ambele brațe. Nu poți absorbi reculul la timp. - Așa e, se lumină călugărul, bucuros că a Întâlnit un expert cu care poate discuta deschis, dar loviturile din mabu sunt exersate aici minimum 10 ani. Ele fac parte din wushu-ul pentru Întărirea corpului. Odată cu canalizarea energiei nu se mai pune problema reculului, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului de pușcă ajunsese o artă și auzise de faimoasele artificii care, la sărbători, luminau cerul. Dar nu văzuse niciodată așa ceva. Chiar și cu ajutorul exploziilor și al fumului, luptătorul trebuise să lupte la sabie. Dar dispariția lui și lipsa oricăror urme de sânge dincolo de valea morții arătau că nu fusese atins. Cuceritorii erau călare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]