8,023 matches
-
capăt de salam uscat, trimis de mama sa din Franța. A ajuns aici după infinite precauțiuni, ambalat într-o cutie de tablă cu capac, pentru că legislația canadiană nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc și a rânced, dar este din Franța, din Europa și este saucisson maison (adică făcut în casă, după rețete tradiționale). Cu gura plină de salam, Thierry îmi spune visător că, de îndată ce va pune piciorul la vară în Franța
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar acest lucru nu se întâmplă. Aveam impresia că doar românii pun atâta pasiune în fotbal și politică, dar cred că m-am înșelat. Am văzut astăzi o brazdă de pământ proaspăt "întors", pregătit pentru a fi plantat cu flori. Mirosea atât de frumos pământul acela, încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
carte? Și ce explicații aveți - dacă aveți vreuna - pentru gestul pe care-l fac unii oameni, acela de-a duce cartea la nas, ca pe punga cu cafea de odinioară. Au bibliofilii fetișisme olfactive, ce credeți? A.R. A ce miroase o carte? A carte. Eu am, într adevăr, un raport senzorial cu cărțile, dar mai mult tactil și vizual, nu olfactiv. Duc cartea la ochi, nu la nas. Dar îmi plăcea pe vremuri mirosul de cerneală tipografică, pe timpul când cartea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am, într adevăr, un raport senzorial cu cărțile, dar mai mult tactil și vizual, nu olfactiv. Duc cartea la ochi, nu la nas. Dar îmi plăcea pe vremuri mirosul de cerneală tipografică, pe timpul când cartea se culegea în tipografie. Acum miroase a computer, care e total inodor. R.P. Vă invit să mai rămânem un strop în lumea cărților. Un personaj al lui Alessandro Baricco spune, în romanul O poveste, că a scrie este o formă sofisticată de tăcere. (Asta fiindcă tot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
marii creatori, care erau abonați la unul, două sau mai multe vicii? Și care țigară era mai bună: cea furată, cea dosită, cea primită de la altul, cea făcută poștă, cum se spune? A.R. Prin urmare, m-ați întrebat cum miroase o carte, iar acum mă întrebați ce gust are o țigară. Mă aștept să mă întrebați și ce sunet are o floare sau cum e la pipăit speranța. Dimineața, țigara avea gustul cafelei negre, fără de care nu mă puteam regăsi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bună: plăteau corespunzător. Existau trei tarife, în funcție de calitatea traducerii și de greutatea textului. Tarifele variau între șase sute de lei pe coală și nouă sute de lei pe coală. Dife rențierea era bine-venită și stimulativă, într-un fel. Lauda de sine azi miroase bine, și eu primeam întotdeauna nouă sute de lei. R.P. Erau bani buni, pe-atunci. A.R. Erau bani foarte buni și multe dintre călătoriile în străinătate le-am făcut cu banii încasați pe traduceri. Ceea ce nu se mai întâmplă în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand din aceeași grămadă un vecin a luat un purcel, acesta a guițat, scroafa a sărit și îl rupea dacă vecinul nu lasă purcelul și nu sarea repede peste gard
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
lor, văd și mai departe uriașa conexiune a suferințelor lumii și mă întreb: suferințele în timp de pace au alte efecte? 6: În comuna britanică Cropwell Bishop există o fermă de porci minunată, numărând vreo 220 de exemplare. Minunată, dar mirosind urât, cum se întâmplă din când în când cu minunile, și cu porcii. Porcii put, de pildă. Conducerea fermei s-a decis la săvârșirea unei mici revoluții: cu o mașină specială, se răspândește peste exemplare parfum de violete - calitate excelentă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trăsnind a violete - alte idei, altă atmosferă, poate chiar o altă realitate. Numai că locuitorii satului nu vor o altă realitate. Ei protestează la parfumul de violete care se înalță din porcăria satului. Ei susțin că o porcărie trebuie să miroasă a porcărie. O fermă de porci de aia e fermă de porci, ca să pută sănătos, adevărat, urât. Administrația nu cedează, populația nu se supune noului parfum - problema rămâne. N-am nici o vocație - spre bucuria mea - să mă amestec în problemele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în viață când cineva îmi oferea o cafea. Locuia în capătul celălalt al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui bloc interbelic cu două etaje. Am urmat-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și am intrat. Camera era pătrată, fără ferestre și, din cauza tavanului jos, părea mai mare decât trebuie să fi fost în realitate. Mirosea plăcut, a cafea proaspăt râșnită și a lac de unghii. Cam două treimi erau ocupate de un pat generos, acoperit de perne și jucării de pluș. Unde se termina patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mine în secție nici o muncitoare nu cârâie. Cum să le pun eu pe Florica, pe Maria și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
1989. The Army. Ne puneam ceasul mai devreme, ca să ajungem în Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai ales iarna, când trebuia să adăugăm și o manta, care mirosea întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva parcă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la altul sau doar a dat examenul și gata. Jubileu, zicem, și ne umflă râsul. Era cam singurul parfum românesc mai ca lumea. Apăruseră într-o vreme și unele de serie mică, în niște sticluțe foarte artistice. Dar, oricum, hainele miroseau frumos. Puneam săpun Lux sau Rexona printre ele. Sau săpunuri poloneze sau bulgărești cu aromă de mere, verzi (chiar cu formă de mere). Mai erau deodorantele Impuls. Maro, cu mosc. Roșu, feminin. Dar și unul albastru, intelectual. Puteau fi luate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în viața mea. Doar un tricou primit de la cumnata mea din Suedia. Avea câteva dungi groase, pastelate. Ea mi-a dat și niște haine pe care nu le mai purta. Erau cu câteva numere mai mari. Mă uitam la ele. Miroseau extraordinar de frumos. După ’90, când am ajuns în străinătate, rudele mele din Elveția, generoase și pline de entuziasm, au adus în apartament din boxă câțiva saci gri, mari cu haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au adus în apartament din boxă câțiva saci gri, mari cu haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România. Au fost răsturnați pe covor. Puteam să aleg. Haine second-hand. Horor. Erau mai frumoase decât hainele mele cele noi. Miroseau dulceag, leșinător. Horor. Mi-a fost rușine să zic nu. Răscoleam în grămadă. Horor. Am râs și-am zis că o să le port, sigur, mulțumesc frumos, o să zic că sunt de la firma Sacos - Sacos de la Sac -, că din sac erau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În baie e ca la balamuc, numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe umeri pletele-mi curg râu și mama vine să mă ajute să le spăl, vrea să pună oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
înjurați săptămânal. Cine mai crede azi că optzeciștii au întrerupt cursul firesc (epic) al literaturii române ar fi trebuit să vadă efectul pe care-l puteau avea cărțile lor povestite unor chirurgi prea obosiți ca să mai citească: trenuri de noapte mirosind mistic a trandafiri, doi soldați crescuți la casa de copii care se disecă reciproc, un agronom-meteorolog îndrăgostit de o actriță măritată cu un doctor, un tip care se leapădă de piele ca să poată iubi o tipă fără corp sau învierea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru proful de mate, despre presupusa amantă nimfomană a profului de filosofie, despre teroarea domestică în care trăia pedagoga), se schimbau casete sau reviste din Vest despre muzică sau modă, se făceau fițuici sau se epilau picioarele la lumânare, până mirosea toată camera a șorici. Foarte rar se învăța și se citea, cu toate că liceul era foarte dur și foarte competitiv. În ciuda ceaiului cu bromură, hormonii colcăiau, separeul dintre etajele fetelor și etajele băieților avea chei ilicite, iar schimbul intergenuri decurgea natural
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de femeie. Cafea boabe: Găsesc ascunse printre haine, alături de un cartuș de Kent, două pachete de cafea boabe, ambalate într-o hârtie verde, lucioasă, cu un desen interesant - niște indieni americani culegând un soi de fructe exotice. Nu am mai mirosit ceva atât de frumos. Nu mirosul de cafea mă atrage, ci mirosul interzisului însuși. Pachetele pentru doctorii mamei se aflau numai în tranzit în dulapul nostru. Profit să le miros câteva zile. Aștept apoi să văd dacă acest dar va
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
americani culegând un soi de fructe exotice. Nu am mai mirosit ceva atât de frumos. Nu mirosul de cafea mă atrage, ci mirosul interzisului însuși. Pachetele pentru doctorii mamei se aflau numai în tranzit în dulapul nostru. Profit să le miros câteva zile. Aștept apoi să văd dacă acest dar va avea vreun efect asupra mamei, dacă medicii și-au unit forțele să o vindece sub vraja boabelor, a căror frumusețe de mărgele rare o puteam doar ghici din desenul de pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma și gustul mâncărurilor cu care își hrănea greutatea. Efectul ei asupra mea sporea fascinația neputincioasă cu care îi miroseam deodorantele golite. Când trecea pe stradă, îmi strecuram nasul prin zăbrelele gardului, ca să pot adulmeca mai bine parfumul dulce-amărui - un soi de combinație între coaja de portocală rasă, pe care o țineam în frigider de la Crăciun, și înghețata de la cofetăria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI-a cînd m-am îndrăgostit (cum să mă exprim altfel?!) de o fetiță frumușică, finuță, delicată, Melania Dumescu, elevă din altă clasă. Când mă întâlneam cu ea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]