7,898 matches
-
interculturale în Europa. La solicitarea UNESCO, etnologul Claude Lévi-Strauss demonstrează bazele rasismului și ale colonialismului în eseul din 1952 cu titlul Race et histoire. El aduce o critică evoluționismului ca principiu pentru că acesta reclamă necesitatea unui progres continuu, însemnând chiar mutații, însă Lévi-Strauss concluzionează că nu există o direcție unică a progresului și nici o civilizație exemplară, care să poată susține principiul evoluționismului. Mai mult, el consideră evoluționismul a fi o tentativă de suprimare a diversității culturilor, întrucât a considera că stadiile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
din drepturile și libertățile cele mai sfinte ale tradițiilor lor. Aspectul economic este puternic în oricare demers ce ține de politic. Jeremy Rifkin în Era accesului analizează tendințele noii economiiși ajunge la concluzia că, în secolul XXI vor exista două mutații fundamentale: * transformarea în marfă a relațiilor umane, monopolizarea ideilor și exploatarea patrimoniilor intelectuale; * înlocuirea proprietății, bunurilor și banilor prin servicii, în care marketingul și accesul separat la stiluri de viață diferite vor caracteriza ansamblul relațiilor sociale. Soluții la nivel politic
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să fie doar markerii asocierii cu un locus de susceptibilitate din imediata vecinătate. Totuși datele recente par să susțină faptul că CTLA-4 rămâne în continuare cel mai puternic candidat pentru locusul IDDM12 [53]. Faptul că nu au fost încă evidențiate mutațiile etiologice (ca în cazul IDDM1 și IDDM2) poate fi explicat prin faptul că, contribuția IDDM12 la susceptibilitatea genetică pentru T1DM este redusă și nu se manifestă decât în contextul prezenței unor alele diabetogene și în celelalte locusuri asociate bolii. Vitamina
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Corelate cu funcția cunoscută a ICAM-1 în răspunsul imun la om și cu implicarea sa în patogeneza T1DM la șoarecii NOD, rezulatatele noastre sugerează puternic că ICAM-1 ar putea fi implicat în patogeneza T1DM la om și că unele din mutațiile din gena ICAM-1 de pe cromozomul 19p13 ar putea contribui la susceptibilitatea genetică pentru T1DM. Ulterior, asocierea nu a putut fi confirmată pe familii din Danemarca [67] și din Finlanda [64]. Totuși, având în vedere asocierea pozitivă pentru familiile din România
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
la susceptibilitatea genetică penru T2DM. Mai degrabă genele HLA pot fi implicate în cazul subsetului de diabet care se poate prezenta fenotipic fie ca T1DM fie ca T2DM la diferiți membri ai familiei [75]. Gena insulinei Au fost descrise unele mutații punctiforme ale genei insulinei (cromozomul 11p15) care duc la sinteza unei proteine cu activitate biologică scăzută - „Insulina Chicago”, „Insulina Wakayama”, „Insulina Los Angeles” etc [47]. Aceste tulburări, denumite și „insulinopatii” sunt totuși rare și nu pot explica decât o mică
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
transmitere preferențială a alelelor de clasa III INS-VNTR diabetogene de la tată. În ansamblu însă, datele actuale sugerează că gena insulinei joacă doar un rol minor în predispoziția genetică penru T2DM. Există câteva familii în care diabetul este consecința directă a mutațiilor în gena insulinei („insulinopatiile”) dar acestea constituie doar o minoritate din cazurile T2DM. După cum se știe, canalele KATP sunt unul din elementele cheie implicate în secreția de insulină de către celulele beta pancreatice, asigurând cuplarea elementelor metabolice cu cele electrice. Ele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
electrice. Ele sunt formate din două subunități distincte: o unitate de rectificare a influxului de K+ - Kir 6.2 (care formează porul prorpiu-zis al canalului) și respectiv subunitatea reglatorie cu funcție de receptor pentru sulfoniluree - SUR1. Au fost descrise mai multe mutații ale genei pentru subunitatea Kir 6.2 de pe cromozomul 11p14-15. În 1997, Nestorowicz și colaboratorii descriu o mutație non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
2 (care formează porul prorpiu-zis al canalului) și respectiv subunitatea reglatorie cu funcție de receptor pentru sulfoniluree - SUR1. Au fost descrise mai multe mutații ale genei pentru subunitatea Kir 6.2 de pe cromozomul 11p14-15. În 1997, Nestorowicz și colaboratorii descriu o mutație non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și respectiv subunitatea reglatorie cu funcție de receptor pentru sulfoniluree - SUR1. Au fost descrise mai multe mutații ale genei pentru subunitatea Kir 6.2 de pe cromozomul 11p14-15. În 1997, Nestorowicz și colaboratorii descriu o mutație non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
mutații ale genei pentru subunitatea Kir 6.2 de pe cromozomul 11p14-15. În 1997, Nestorowicz și colaboratorii descriu o mutație non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele beta și cu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
non-sens a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele beta și cu scăderea capacității insulinosecretorii. [76] Autorii emit ipoteza că această mutație joacă un rol important în patogeneza T2DM prin afectarea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele beta și cu scăderea capacității insulinosecretorii. [76] Autorii emit ipoteza că această mutație joacă un rol important în patogeneza T2DM prin afectarea capacității insulinosecretorii a celulelor beta, efect care apare doar la purtătorii homozigoți ai acestei mutații. Date despre localizare și funcția genelor MODY au fost prezentate pe larg la capitolul respectiv și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
canalului KATP din celulele beta și cu scăderea capacității insulinosecretorii. [76] Autorii emit ipoteza că această mutație joacă un rol important în patogeneza T2DM prin afectarea capacității insulinosecretorii a celulelor beta, efect care apare doar la purtătorii homozigoți ai acestei mutații. Date despre localizare și funcția genelor MODY au fost prezentate pe larg la capitolul respectiv și de aceea nu mai revenim asupra lor. Există unele studii care indică asocierea genelor MODY și cu unele forme de T2DM. Astfel, există date
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și respectiv cu HNF-1? în cazul unor populații de origine asiatică: japonezi [48] și respectiv indieni din Canada [43]. Mai recent, un studiu pe 28 familii cu T2DM cu debut la vârstă tânără și transmitere autosomal dominantă a indicat prezența mutațiilor HNF-1? la 14% iar a mutațiilor glucokinazei la 7% dintre aceste familii [38]. Trebuie să menționăm totuși că în cazul studiului din urmă, diferențele fenotipice dintre subiecții diabetici ai familiilor analizate și MODY nu au fost suficient de elocvente. Astfel
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
unor populații de origine asiatică: japonezi [48] și respectiv indieni din Canada [43]. Mai recent, un studiu pe 28 familii cu T2DM cu debut la vârstă tânără și transmitere autosomal dominantă a indicat prezența mutațiilor HNF-1? la 14% iar a mutațiilor glucokinazei la 7% dintre aceste familii [38]. Trebuie să menționăm totuși că în cazul studiului din urmă, diferențele fenotipice dintre subiecții diabetici ai familiilor analizate și MODY nu au fost suficient de elocvente. Astfel, se poate afirma totuși că la
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
34]. Există chiar și date mai vechi privind frecvența semnificativ mai mare a alelei A1 la diabetici în populația din Franța, corelația fiind și mai puternică în cazul subiecților cu istoric familial de T2DM [97]. Cu toate acestea, nici una din mutațiile descrise ale genei glicogen sintetazei nu par a avea o contribuție importantă la predispoziția pentru T2DM [75]. Gena adenozin dezaminazei este localizată pe cromozomul 20q, locus ce a fost asociat cu DZ tip MODY [75] dar și cu T2DM (vezi
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
În orice caz, prin poziția sa cheie pe calea de semnalizare a insulinei, IR este una din principalele gene candidate pentru insulinorezsitență și, implicit, pentru T2DM. Gena IR este localizată pe cromozomul 19p13.2-13.1 și are aproximativ 150 kbp. Mutații ale genei IR au putut fi indentificate în unele sindroame genetice rare, însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
150 kbp. Mutații ale genei IR au putut fi indentificate în unele sindroame genetice rare, însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de transmitere autozomal dominantă a sindromului de insulinorezistență de tip A în urma unei mutații
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de transmitere autozomal dominantă a sindromului de insulinorezistență de tip A în urma unei mutații la nivelul genei IR, asociată cu reducerea situsurilor de legare a insulinei. În ceea ce privește implicarea mutațiilor genei IR în patogenia T2DM, a fost raportată o asociere a unui polimorfism de tip RFLP (SstI), alelele de 5.8 kb fiind semnificativ (p
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de transmitere autozomal dominantă a sindromului de insulinorezistență de tip A în urma unei mutații la nivelul genei IR, asociată cu reducerea situsurilor de legare a insulinei. În ceea ce privește implicarea mutațiilor genei IR în patogenia T2DM, a fost raportată o asociere a unui polimorfism de tip RFLP (SstI), alelele de 5.8 kb fiind semnificativ (p<0.05) mai frecvente la diabetici comparativ cu un lot martor pe o populație (caucazieni
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
caucazieni și hispanici) din SUA [61]. Această asociație nu a fost însă reconfirmată ulterior. De asemenea studiile pe familii cu T2DM nu au putut stabili existența asociere-ului între diferite polimorfisme ale genei IR și T2DM. În concluzie, deși unele mutații ale IR se pot asocia cu sindroame de insulinorezistență extremă, gena IR nu pare a juca un rol important în susceptibilitatatea genetică pentru T2DM în populația generală. Proteinele IRS reprezintă principalul substrat al receptorului insulinic. Ele funcționează ca niște proteine
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
semnalizare intracelulară. Ele cuplează practic stimulul insulinic transmis prin intermediul IR cu un mare număr de funcții celulare care sunt reglate insulinic. Firesc astfel că proteinele IRS sunt considerate gene candidate majore pentru T2DM. La om au fost descrise mai multe mutații ale genelor IRS1 și IRS2. Astfel, a fost descrisă o substituție în codonul 972 al genei IRS1 (cromozomul 2q35-36) care determină înlocuirea glicinei cu arginină în lanțul proteic - Gly972Arg. Chiar cu aproape un deceniu în urmă, Almind și colaboratorii au
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg, celulele beta au un conținut scăzut de insulină, un număr redus de granule secretorii mature și o capacitate insulinosecretorie redusă [58]. Astfel, această mutație ar putea fi implicată în apariția insulinorezistenței dar și a unui defect insulinosecretor, putând contribui la predispoziția crescută pentru T2DM a purtătorilor. A fost descris și un polimorfism al genei IRS2 (substituția glicină-aspartat în poziția 1057) dar acesta nu s-
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
beta celulare [42]. Altă moleculă candidată importantă de pe calea de semnalizare insulinică este reprezentată de PI3K, care după legarea prin regiunea sa p85 la IRS determină fosforilarea fosfatidil inozitolului (PI) cu formarea de fosfatidil inozitol-3 fosfat. Au fost descrise unele mutații ale genei pentru subunitatea reglatorie p85 a PI3-K. Astfel schimbarea nucleotidică din poziția 1020 a genei și care antrenează substituția metioninei cu izoleucină în lanțul proteic s-a dovedit a fi asociată cu insulinorezistența la subiecții homozigoți pentru această mutație
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
mutații ale genei pentru subunitatea reglatorie p85 a PI3-K. Astfel schimbarea nucleotidică din poziția 1020 a genei și care antrenează substituția metioninei cu izoleucină în lanțul proteic s-a dovedit a fi asociată cu insulinorezistența la subiecții homozigoți pentru această mutație [41]. Lipoprotein lipaza este o enzimă hidrolitică activă la nivelul endoteliului vascular și reprezintă enzima limitantă de viteză pentru clearance-ul din circulație al lipoproteinelor bogate în trigliceride, atât VLDL cât și chilomicroni. Gena lipoprotein lipazei a fost studiată mai ales
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]