7,852 matches
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial în 1833. Povestirea descrie peripețiile de pe mare ale unui narator neidentificat care se găsește într-o serie de situații chinuitoare. Pe măsură ce se apropie de propria sa moarte dezastruoasă, în timp ce nava lui merge tot mai spre sud, el scrie un „manuscris” în care-și povestește aventurile, apoi îl introduce într-o
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
membrii juriului, dar ei au ales în unanimitate „Manuscris găsit într-o sticlă” drept câștigătoare a concursului, Poe obținând un premiu de 50 de dolari. Povestirea a fost apoi publicată în numărul din 19 octombrie 1833 al revistei sus-menționate. Un narator fără nume, înstrăinat de familia și de țara sa, se îmbarcă ca pasager la bordul unei nave de marfă din Batavia (cunoscută acum sub numele de Jakarta, Indonezia). După câteva zile de călătorie, nava traversează mai întâi o mare calmă
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
câteva zile de călătorie, nava traversează mai întâi o mare calmă și apoi este lovită de un simoon (o combinație între o furtună de nisip și un uragan) care mătură întreaga punte a navei și-i aruncă pe toți, cu excepția naratorului și a unui bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
combinație între o furtună de nisip și un uragan) care mătură întreaga punte a navei și-i aruncă pe toți, cu excepția naratorului și a unui bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
a navei și-i aruncă pe toți, cu excepția naratorului și a unui bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o limbă
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o limbă necunoscută. Corabia pare să se miște singură, fiind împinsă de un curent puternic sau trasă de un odgon nevăzut. Naratorul găsește pe întreaga navă hărți vechi și instrumente de navigație depășite, pe care le consideră a fi inutile în acele vremuri. El fură materiale de scris din cabina căpitanului cu scopul de a ține un jurnal („manuscrisul” din titlu) pe
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
acele vremuri. El fură materiale de scris din cabina căpitanului cu scopul de a ține un jurnal („manuscrisul” din titlu) pe care îl pune apoi într-o sticlă și îl aruncă în mare. Vasul-fantomă își continuă drumul către sud, iar naratorul observă că membrii echipajului par să dea semne de speranță în perspectiva distrugerii lor, pe măsură ce nava se îndreaptă spre Antarctica. Corabia intră într-un canal prin gheață unde este prinsă într-un vast vârtej și începe să se scufunde în
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
fizice aflate dincolo de limitele explorării umane. Kenneth Silverman, biograful lui Poe, afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al spaimei din ce în ce mai mari în fața catastrofei din ce în ce mai necunoscute și mai iminente”. Aceasta perspectivă a catastrofei necunoscute îl îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de început, „Berenice”, naratorul din „Manuscris găsit într-o sticlă” trăiește în principal prin cărțile sale, mai precis, prin manuscrisele sale. Nava din altă lume pe care naratorul se află invocă legendara navă
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
limitele explorării umane. Kenneth Silverman, biograful lui Poe, afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al spaimei din ce în ce mai mari în fața catastrofei din ce în ce mai necunoscute și mai iminente”. Aceasta perspectivă a catastrofei necunoscute îl îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de început, „Berenice”, naratorul din „Manuscris găsit într-o sticlă” trăiește în principal prin cărțile sale, mai precis, prin manuscrisele sale. Nava din altă lume pe care naratorul se află invocă legendara navă fantomă "Olandezul zburător
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al spaimei din ce în ce mai mari în fața catastrofei din ce în ce mai necunoscute și mai iminente”. Aceasta perspectivă a catastrofei necunoscute îl îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de început, „Berenice”, naratorul din „Manuscris găsit într-o sticlă” trăiește în principal prin cărțile sale, mai precis, prin manuscrisele sale. Nava din altă lume pe care naratorul se află invocă legendara navă fantomă "Olandezul zburător". Unii critici au susținut că sfârșitul povestirii autorul
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de început, „Berenice”, naratorul din „Manuscris găsit într-o sticlă” trăiește în principal prin cărțile sale, mai precis, prin manuscrisele sale. Nava din altă lume pe care naratorul se află invocă legendara navă fantomă "Olandezul zburător". Unii critici au susținut că sfârșitul povestirii autorul face referire la teoriile Pământului gol pe interior expuse de John Cleves Symmes, Jr. și Jeremiah N. Reynolds. Symmes și Reynolds au lansat o
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
bizare din teoria lui Symmes . Într-adevăr, unii cercetători sugerează că „Manuscris găsit într-o sticlă” a fost menită să fie o parodie sau o satiră a poveștilor marine în general, în special prin absurditatea intrigii și prin faptul că naratorul ține în mod nerealist un jurnal cu toate întâmplările trăite. Celelalte povestiri pe care le-a scris Poe în această perioadă de timp, inclusiv „Bon-Bon”, au fost menite să fie umoristice sau, după cum a scris Poe, „burlești asupra criticismului în
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
1843, dar la scurtă vreme a devenit asociat cu povestirea „Ligeia” a lui Poe după ce scriitorul a adăugat poemul într-o ediție revizuită a povestirii din 1845. În povestirea revizuită, poemul apare ca fiind compus de eponima Ligeia și predat naratorului în timpul chinurilor de dinainte de moartea acesteia. Un cor de îngeri plângând privește o piesă de teatru jucată de „mimi, cu chipul celui Prea-Înalt” și controlată de mari forme care se conturează în spatele scenei. Mimii vânează o „fantomă”, pe care nu
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
târziu în „niciodată” în faimosul poem al lui Poe, „Corbul” (1845). Poemul joacă un important rol simbolic prin includerea sa în povestirea „Ligeia”. Poemul este scris de Ligeia atunci când aceasta era pe moarte, deși el este de fapt recitat de narator, soțul ei. Deoarece pune accentul pe finalitatea morții, el pune la îndoială învierea Ligeii în povestire. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
„” este o povestire timpurie a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1838. Povestirea se referă la un narator nenumit și la soția sa , o femeie frumoasă și inteligentă cu părul de culoarea penei corbului. Ea se îmbolnăvește, compune poezia „Viermele biruitor” și rostește citate atribuite lui Joseph Glanvill (care sugerează că viața este durabilă doar printr-o voință
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
cu părul de culoarea penei corbului. Ea se îmbolnăvește, compune poezia „Viermele biruitor” și rostește citate atribuite lui Joseph Glanvill (care sugerează că viața este durabilă doar printr-o voință puternică) cu puțin timp înainte de a muri. După moartea ei, naratorul se recăsătorește cu Lady Rowena, care se îmbolnăvește curând și moare. Înnebunit de durere, el rămâne peste noapte lângă trupul soției și privește cum Rowena se întoarce încet din morți, transformându-se în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
se recăsătorește cu Lady Rowena, care se îmbolnăvește curând și moare. Înnebunit de durere, el rămâne peste noapte lângă trupul soției și privește cum Rowena se întoarce încet din morți, transformându-se în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot parcursul vieții lui Poe. Naratorul nedenumit descrie calitățile Ligeii, o femeie frumoasă, pasională și inteligentă, cu părul ca pana corbului și ochii închiși la culoare, despre care crede că a întâlnit-o „într-un oraș mare, plin de ruine, de lângă Rin”. El nu este în
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
oraș mare, plin de ruine, de lângă Rin”. El nu este în măsură să-și aducă aminte nimic despre trecutul Ligeii, nici măcar numele ei de familie, dar își amintește frumoasa ei înfățișare. Frumusețea ei, cu toate acestea, nu este una obișnuită. Naratorul o descrie ca fiind înaltă și subțirică, cu unele „ciudățenii”. El îi prezintă fața în detaliu, de la fruntea ei „fără cusur” până la ochii ei cu „sfere divine”. Cei doi se căsătoresc, iar Ligeia își impresionează soțul cu imensele sale cunoștințe
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
sa în limbile clasice. Ea începe să-i arate soțului cunoștințele sale de metafizică și de înțelepciune „interzisă”. După o perioadă nespecificată de timp Ligeia se îmbolnăvește, face eforturi mari de a învinge boala și în cele din urmă moare. Naratorul, înnebunit de durere, cumpără și recondiționează o abație în Anglia. El se căsătorește curând, fără a fi îndrăgostit, cu „Lady Rowena Trevanion, de Tremaine, cu părul blond și ochii albaștri”. În a doua lună a căsătoriei, Rowena începe să sufere
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
a fi îndrăgostit, cu „Lady Rowena Trevanion, de Tremaine, cu părul blond și ochii albaștri”. În a doua lună a căsătoriei, Rowena începe să sufere de febră agravantă și de anxietate. Într-o noapte, când femeia era pe cale să leșine, naratorul îi aduce o cupă de vin. Drogat cu opiu, el vede (sau crede că vede) picături dintr-„un lichid strălucitor și rubiniu” căzând în pahar. Starea femeii se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
cu opiu, el vede (sau crede că vede) picături dintr-„un lichid strălucitor și rubiniu” căzând în pahar. Starea femeii se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei este înfășurat în giulgiu pentru înmormântare. Pe când naratorul priveghea peste noapte, el observă o revenire scurtă a culorii în obrajii Rowenei. Ea prezintă în mod repetat semne de revitalizare, înainte de a recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce încearcă să o resusciteze, revitalizările ei devin treptat mai puternice, dar recăderile
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
revenire scurtă a culorii în obrajii Rowenei. Ea prezintă în mod repetat semne de revitalizare, înainte de a recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce încearcă să o resusciteze, revitalizările ei devin treptat mai puternice, dar recăderile mai abrupte. În apropierea zorilor, în timp ce naratorul stă epuizat emoțional ca urmare a luptelor petrecute în timpul nopții, trupul înfășurat în giulgiu reînvie încă o dată, se ridică din pat și se îndreaptă, clătinându-se, spre mijlocul încăperii. Când el se îndreaptă să o atingă, ea se ferește, iar
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
pentru Literatură Universală din București și reeditat ulterior și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Naratorul afirmă despre Ligeia că îl conducea ca pe un copil care privea la ea cu încredere. La moartea ei, el este „un copil bâjbâind în întuneric” cu o „perversitate de copil”. S-a sugerat că, în ciuda acestei dependențe de ea
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]