8,671 matches
-
Bulgaria. La vestea aceasta, soldații noștri manifestau zgomotos zvârlindu-și capelele în sus. 3 Iulie 1913 La 1 Iulie ne-am aflat la Lița, sat mare și frumos, în cantonament. Veniți cătră miezul nopții de la gara Lița, abia ne-am odihnit până-n ziuă și cătră ora 10 am pornit către Islaz Corabia. Căldură năprasnică. Primul marș greu. Cad mulți oameni. Seara s-adună însă și trenarzii în cantonament la o babă cumsecade în marginea orășelului Corabia. La 2 Iulie trecem Dunărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cabazlâcurile și-și face giumbușlucurile lui... Sf. Ion cel Nou, care pentru faptele vieții lui a dobândit "cununa cea neveștezită" L-au zdrobit crâncen cu toegele în "Cetatea Albă" Așezat în raclă și-n sicriu de lemn de chiparos, se odihnește acuma în sf. biserică a Mirăuților lângă curtea domnească sicriu de lemn de chiparos, ferecat cu argint suflat cu aur având în ferecătură înfățișate 12 icoane cu chinurile mucenicului în relief, legate între ele prin țesături de filigran. În ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi făcut ceva care să dureze și să mai continuie în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum înainte. Cine știe! În ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. Odihniți-vă în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu. 25 Dechemvrie. Alaltăieri a plecat "sein excelenz". L-am văzut regulat la masa de amiază și sara până alaltăieri. Ieri nu l-am mai văzut. Excelența sa era un episcop catolic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bun și ce se cere dela tine, anume: să lucrezi cu dreptate, să iubești binele, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău." La șapte ani Evreii eliberau pe sclavi și servi și datoriile le anulau, și lăsau pământul să se odihnească. La patruzeci și nouă de ani se proclama libertatea tuturor locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani Evreii eliberau pe sclavi și servi și datoriile le anulau, și lăsau pământul să se odihnească. La patruzeci și nouă de ani se proclama libertatea tuturor locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bună i-ar fi constituția ce-l guvernează: e o chestie deci de cultură și educație. *1 În 1840 s-a găsit în Africa, pe ruinele vechei Cartagine, o inscripție, căreia d. general Duvernier i-a dat următoarea tâlcuire: "Aici odihnește Amilcar, părintele lui Anibal, ca și acesta scump patriei și temut de dușmani." Un oarecare cărturar sârb, care a studiat dialectele semite, susține însă că inscripția ar avea altă tălmăcire și anume: "Preoteasa zânei Isis a ridicat acest monument primăverii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
motociclete, aparate de radio și alte născociri ale lumii nouă... Am umblat câteva ceasuri în lungul canalului, spre Vorovskaia și Karpova, rezervorii mari de apă, și ne-am oprit în câteva locuri. Ape pustii, vânt, pe arături nouă un tractor odihnind.Ici și colo ca dintr-o întâmplare minunată câte un om. "Este mult pește aici, mă încredința Mihail Andreici; mai ales sazan; se află și pește răpitor, știucă și sadoc; dar sunt și zile în care pescarii n-au noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul lui Bagration, generalul lui Alexandru I pe vremea invaziei napoleoniene. La Gori monumentul de pietate al marelui Stalin. Astăzi e constituit din căsuța unde s-a născut și dintr-un muzeu de amintiri. Clădirea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sâmbătă) așa-zisul panteon. Între stâncile colțuroase ale piscului, alături de funicularul ce servește palatul de sus, o bisericuță veche ca toate cele vechi de la Tbilisi, și câteva morminte de intelectuali, scriitori, artiști și oameni de știință. Într-o pace impresionantă odihnește aici sufletul acestui vechi și interesant popor. Sâmbătă seara, la teatrul Conservatorului, concert, dansuri artistice și dansuri populare. În sală un număr mare de nasuri respectabile, unele serioase și impozante, salutând, dominând, priveghind între ochi mari și sprincene puternice. Portretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Țării Românești urmau să asigure furajele pentru animale și hrană pentru ostași. Suleiman ajungea pe pământul românesc după un drum obositor, care durase mai bine de o lună, după cum socotesc toți cronicarii turci. În Țara Românească, el trebuia să-și odihnească și să-și întremeze oastea. De aceea, înaintarea s-a făcut în etape scurte. După cum ne informează Giovanni Maria Angiolello, un vicentin care căzuse prizonier în timpul luptelor de la Negroponte și ajunsese sclav al sultanului, oastea de călăreți a lui Suleiman
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai angajeze oastea într-o ciocnire de mari proporții. Acționând cu perspicacitate, l-a determinat, în cele din urmă, pe Mahomed al II-lea să-și modifice tactica, în funcție de condițiile pe care i le impusese voievodul român. După ce s-a odihnit trei zile, la 30 iulie, oastea otomană începe deplasarea spre nordul Moldovei. Angiolello scria că numai o parte a acesteia s-a deplasat spre Suceava, probabil grosul armatei, sub comanda sultanului, în timp ce altă parte, s-a îndreptat spre Hotin. Împărțirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apropia cât mai mult hotarul Imperiului Otoman de Ungaria. În timpul campaniei din Moldova, ungurii atacaseră la sud de Dunăre și reușiseră să jefuiască în Serbia, supusă turcilor, și să ia prizonieri dintre puținele trupe turcești, lăsate să păzească marginile Imperiului. Odihnindu-și trupele în Bulgaria, sporind darurile în bani acordate soldaților, Mahomed al II-lea s-a apropiat, prin marșuri grele în timp de iarnă, de hotarele maghiare, a distrus întăriturile de lemn ridicate de Matei Corvin în fața cetății Semendria și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în zid o mare deschizătură, pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și aveau și ei tunuri și alte mașini de război. În vremea aceasta, Ștefan palatinul nu se odihnea. Adunătorilor de nutreț le răsplăti el toate relele pricinuite. Se lovi de mai multe ori cu ei, iar drumul care venea din regat, și pe care trebuia să se aducă proviant pentru tabăra regelui, îl închise cu numeroși călăreți și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sepnice (Șipinți). Grigore Ureche credea că la Șipinți a avut loc lupta dintre oastea craiului și moldovenii, care-i așteptau pe poloni la vadul Prutului, cu cete foarte mari, cum scrie Wapowski. După care, regele, bolnav de friguri, s-a odihnit la Prut și la Cernăuți timp de trei zile. Lupta de la Vadul Prutului trebuie să fi fost grea, mai ales pentru poloni. Traversarea unui râu nu reprezintă un obstacol greu de netrecut, mai ales când este vorba de o armată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spirit trebuie să se fi îmbunătățit simțitor după sperietura de moarte din Codrii Cosminului. Wapowski arată că lucrurile nu au stat așa. După trecerea Prutului, armata polonă a stat pe loc timp de trei zile, ca regele să se poată odihni, fiind slăbit „din cauza sănătății sale zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în codrii de fag pe craiul Albert și oastea lui”. Bătrânețea și boala nu l-au împiedicat pe domn să fie prezent pe câmpul de bătaie și să conducă lupta. Wapowski arată că la asediu Sucevei „Ștefan palatinul nu se odihnea”, iar în Codrii Cosminului, când polonii treceau prin pădure, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac”. El dă ordinele după care se conduc oștenii săi. În Cronica de la mănăstirea Hustânskaia se menționează că Ștefan i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu o imunitate deplină, de care se bucurau domeniile feudale din apusul Europei. La 30 martie 1500, Ștefan cel Mare întărea două sate ale Pobratei, Verejani, unde a fost Dan, și Ciulinești, unde a fost Manoil. La mânăstirea Pobrata se odihnesc osemintele doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. O însemnare târzie, pe spatele unui document, ne arată că mânăstirea Pobrata a fost închinată Sfântului Mormânt. Așadar, Pobratei i-au fost acordate 27 de privilegii: 19 înainte de domnia lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aproape pe cei care în viață m-au crescut și educat bine, am adus osemintele bunicului Bobutac Costache decedat la Mitoc în 1952 și a tatălui meu Nicolaie decedat la Iași în 1990, aici în cavoul familiei la Onești, unde odihnește de veci și soția, mama copiilor. Acum, ajuns la vârsta când scriu aceste rânduri sunt stăpânit de un puternic sentiment de nostalgie legat de pământul natal, rudele ce și-au lăsat oasele pe meleaguri străine, dar și după Iașiul pe
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
benevol. Și i-am cerut cam mult de lucru Dlui Director și atunci el mi-a zis pe lângă ghiduș și negustorule. În clasa a IV-a, a V-a și a VI-a eu n-am avut clipă să mă odihnesc, în fiecare an am tipărit cele 3 caiete: de Psihologie, de Pedagogie și de Istoria Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și nu știm cum să facem să prelungim lumina. Mama noastră a fost fiica preotului Neculai Grigorescu și a soției sale Iliana, paroh în Rădășeni-Lămășeni, înaintea preotului Neculai Iordăchescu, unchiul mamei după bunica . Bunicii mei au murit de tineri și odihnesc în curtea bisericii vechi din Rădășeni. Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru Stamati din Găinești decedat subit în 1918. La ei a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ultoane și dezvoltând în ei dragostea de pomi roditori. * La 2 matie 1976 ora 1 noaptea la Bogata având lângă el pe Bogdan, Lolica și nora Steluța Gh.Rădășanu închide și el ochii lui blânzi și albaștrii pentru totdeauna. Se odihnește în cimitirul din Bogata alături de soția lui dragă, Eugenia, în satul lui "prea drag ". SFÂRȘIT Note: 1. Luxița (Lucsița) Paladi, proprietar în Județul Suceava, din familia Paladi; 2. Gheorghe Ghibănescu, (1864-1936), istoric român, filolog, profesor limba română la "Vasile Lupu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la ora aceea caniculară; doar doi coreeni, probabil, ce se odihneau la umbra unui copac. Urcușul spre Alto del Perdón este lung dar camino l-am început așa că nu-mi rămâne decât o singură direcție ,,înainte!” Pe marginea drumului sunt nenumărate tufe de mure încă necoapte. îmi zic: ,,Peste vreo săptămână
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și de Ventosa și ajung la o încrucișare de drumuri unde este un bar. Cât de nimerit este pentru un bocadillos și o apă proaspătă. Are și internet gratuit prin care aflu de moartea părintelui Alexandru Suceu. Dumnezeu să-l odihnească în pace, căci mult a mai suferit! Pe drum mă întâlnesc cu alți pelerini, cu care în șir indian intrăm în Najera. Localitatea nu-i prea mare, dar din cauza oboselii mi se pare enormă. Scoica însă și săgeata galbenă ne
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
până la capătul capătului. Sensul înseamnă perspectivă pe termen lung sau chiar nelimitat, stabilitate în mers, o forță interioară ce te alimentează cu energii continui. Și știi că undeva, la capătul drumului există și pentru tine un pat unde să-ți odihnești trupul obosit, așa cum în viața ta știi că undeva există o lumină la capătul tunelului. Astăzi, pentru câteva ore am trăit o mică lecție-experiență a deșertului, a luptei cu lipsa de perspectivă. Nu am avut gânduri triste, dar ariditatea aceasta
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
servească scopului angrenajului. Atunci te simți singur, folosit, și totuși trebuie să mergi înainte sperând ca cineva să-ți dea un pahar cu apă, un fruct, să te invite la masă si să te întrebe dacă nu vrei să te odihnești. Și, este posibil ca să lipsească o astfel de persoană. Atunci, ești pe meseta, lungă, aridă, ce-ți arde sufletul. Și, totuși, mergi înainte, convins fiind că undeva este o fântână cu apă proaspătă, o masă unde să mănânci, un pat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]