7,505 matches
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
utilizată până în secolul al XVIII-lea de școala de la Salerno . Bucatele devin și subiect de poezie în această perioadă . Un savant din secolul al VIII-lea, Salih bnu-Abd al Quddus, critică acest lucru: „Trăim printre animale ce rătăcesc în căutarea pășunilor, dar care nu încearcă să înțeleagă. Dacă scrii despre pești și legume, capeți în ochii lor haruri de seamă, dar dacă vorbești despre știința adevărată, îi apasă greul și plictisul” . La pregătirea mâncărurilor se foloseau condimente scumpe, deoarece acestea erau
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
cucerirea lui este atribuită lui Iosua însuși, (Iosua 10:36-37,) în timp ce în Cartea Judecătorilor (1:10) i se datorează tribului Iuda , iar in Cartea Judecătorilor 1:20 și în Iosua 14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul însuși, cu câteva pășuni adiacente, a fost alocat lui Caleb (Iosua 21:3-12, Cronici 6:54-56), care i-a izgonit pe cei trei uriași - Sheshai, Ahiman și Talmai - care conduceau cetatea. Mai târziu, povestirea biblică îl arată pe regele David domnind la Hebron vreme
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Romania) și se întinde pe o suprafață de 33.258, 90 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea continentală a Patformei Someșene, pe cursul mijlociu al râului Someș și a afluenților săi din acest bazin) reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, păduri de luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar ("Ape dulci continentale; Culturi
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
bine ca datele pe care le furnizați Serviciilor de urgența din România să fie clare și să răspundeți la la următoarele întrebări? Apoi așteptați lângă telefon pentru confirmarea apelului dumneavoastră. În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația sa intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea și stingerea acestora. În situația în care o persoană este surprinsă de izbucnirea unui incendiu este necesar să respecte anumite reguli care
Lupta contra incendiilor () [Corola-website/Science/333653_a_334982]
-
naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.613,30 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni montane, fânețe, abrupturi stâncoase, grohotișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Baiului (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură) și cea continentală a bazinului râului Doftana. prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
utilizarea pesticidelor) poate favoriza sau diminua funcția coridoarelor formate din garduri vii. Coridoarele ecologice nu sunt întotdeauna continui, ele putând fi constituite din mozaicuri ale mediului și rețele asociate care formează un coridor ecologic funcțional de dimensiuni mici. De exemplu, pășunile umede și gardurilor vii asociate la un curs de apă curgătoare formează un coridor ecologic în cadrul peisajului. Această noțiune de "coridor mozaic" este esențială în gestionarea spațiilor întinse între zonele protejate.
Coridor ecologic () [Corola-website/Science/333673_a_335002]
-
Ucraina, Rusia și Belarus), și Asia Centrală (estul Kazahstanului).. Marmota bobac este un analog mai mare al câinelui de preerie din America de Nord, cu o burtă deosebit de rotundă și o postură de alertă stabilită în spate. Spre deosebire de alte specii, bobacul prosperă pe pășuni și pe marginea câmpurilor cultivate. Activă pentru aproximativ cinci luni și jumătate în fiecare an, marmota lasă grupul social natal după al doilea an de hibernare. La vârsta de trei ani ajunge la maturitate sexuală. Marmotele din specia respectivă au
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
Ucraina. În România șobolanul de apă de munte este răspândit de o parte și de alta a lanțului carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România hrana constă din părțile subterane ale plantelor spontane (pășuni și fânețe) și ale plantelor cultivate precum, și a pomilor fructiferi (în terenuri cultivate și livezi). Pagubele cele mai însemnate le aduce livezilor de măr, cais, prun și plantelor cultivate ca: hamei, mazăre, cartofi, morcovi, sfeclă și varză. La pomi
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
pădurilor și livezilor prin îndepărtarea cojii de la bazele copacilor sau prin distrugerea rădăcinilor. Speciile scurmătoare provoacă, de asemenea, pagube importante culturilor rădăcinoase. Ele pot afecta în mod semnificativ densitățile populațiilor animalelor erbivore prin concurență directă pentru hrană și prin deteriorarea pășunilor. Unele specii sunt rezervoare sălbatice importante de boli zoonotice ale animalelor de fermă sau sălbatice, ca ciuma și tularemia. Bizamul este o specie cu blană foarte prețuită, intens vânat pentru blana sa, dar, de asemenea, ținut și crescut în ferme
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 24.424 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de luncă, cursuri de apă dulce, albii părăsite, pășuni și fânețe umede, mlaștini și bălți) încadrată în bioregiunea continentală și panonică; aflată la poalele sud-vestice ale Munților Codru-Moma (grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul carpatic al Occidentalilor), în Câmpia de Vest (sectorul românesc al câmpiei Panonice). Acesta
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este legat de prezența umidității solului, iar la altitudini de 600-700 m trăiește pe versanții însoriți. Este galericol. Numele
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.667 hectare. Acesta include rezervațiile naturale Făgetul Clujului și Valea Morilor. Situl reprezintă o zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
și se întinde pe o suprafață de 20.521 hectare. Acesta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Lunca Inferioară a Turului. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, meandre, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a albiei râului Tur, cuprinsă între colinele vestice ale Munților Oașului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și până la granița cu
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
importanță internațională . Aceasta include Parcul Natural Lunca Mureșului și rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată în bioregiunea panonică a luncii inferioare a râului Mureș, întinsă între municipiul
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda și Republica Democrată Congo. Bivolii africani sunt mai abundenți în locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini și văile inundabile fluviale), dar trăiesc, de asemenea, în păduri, pășuni și zone arbustive de la câmpii până în munți. În savane, ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
europene Natură 2000 în România). Situl se întinde pe o suprafață de 4.983 hectare și include rezervațiile naturale Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări. Platoul Vâșcau reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a prelungirii centrale a Apusenilor, în Munții Codru-Moma. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Crișul Negru. Situl conserva trei habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de fag", "Păduri medio-europene
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
2000 în România). Aria protejată se întinde pe o suprafață de 102 hectare și include rezervatia naturală Peșteră Izvorul Tăușoarelor. Zona reprezintă o arie naturală (carsturi, păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) ce aparține complexului carstic Tăușoare-Zalion. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali din sudul Munților Rodnei. Rețeaua hidrografica a sitului este tributara râului Gersa, afluent de dreapta al Someșului Mare. La baza desemnării sitului se află mai
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 203 hectare și include rezervatia naturală Pădurea Schitu - Dălhăuți. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni) încadrată în regiunea geografică continentală a bioregiuneii Carpaților de Curbura, grupare sudică ce aparține Orientalilor. Situl conserva două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum") și protejează mai multe
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale protejate din zonă. Munții Trascului reprezintă unitatea estică a Apusenilor, zonă naturală acoperită în cea mai mare parte cu păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști alpine, pășuni, terenuri arabile și livezi. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpină a Carpaților Occidentali și are o importanță deosebită în protejarea unor specii de floră spontană arcto-alpină (argințică, foaie-grasă), submediteraneenă (săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
întinde în partea nord-vestică a județului Buzău (la limita de graniță cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al comunei Gura Teghii. Aria protejată Penteleu reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pășuni, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților de Curbură (aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]