KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...298 299 300 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

Ciudat, foarte ciudat. Oare ce-ar putea să ardă atâta vreme? — Nu sunt doar eu de vină, continuă Midori. E adevărat că am și eu cusururile mele, recunosc, dar dacă indivizii - adică tata și mama - m-ar fi iubit un pic mai mult, poate aș fi gândit și eu altfel, poate m-ar fi întristat pierderea lor. Nu crezi că te-au iubit suficient? S-a întors și m-a privit țintă. Apoi a dat puternic din cap. — Undeva între insuficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
între insuficient și deloc. Am fost întotdeauna avidă după dragoste. Aș fi vrut să pot spune că am fost iubită ca lumea, că m-am săturat de dragoste. Măcar o dată, o singură dată. Dar ei nu mi-au oferit nici un pic de căldură sufletească, nici un pic, înțelegi? Dacă mă guduram pe lângă ei și le ceream ceva, mă alungau și țipau: „Costă prea mult!“ Acesta a fost tratamentul de care am avut parte. De aceea, în clasa a cincea sau a șasea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
fost întotdeauna avidă după dragoste. Aș fi vrut să pot spune că am fost iubită ca lumea, că m-am săturat de dragoste. Măcar o dată, o singură dată. Dar ei nu mi-au oferit nici un pic de căldură sufletească, nici un pic, înțelegi? Dacă mă guduram pe lângă ei și le ceream ceva, mă alungau și țipau: „Costă prea mult!“ Acesta a fost tratamentul de care am avut parte. De aceea, în clasa a cincea sau a șasea primară, am decis să găsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
decis să găsesc singură omul care să mă iubească trei sute șaizeci și cinci de zile din trei sute șaizeci și cinci. Extraordinar! am exclamat eu, admirativ. Și cu ce s-au soldat căutările tale? — Aici e problema, a răspuns Midori, privind fumul și căzând un pic pe gânduri. Am așteptat prea mult... în căutarea perfecțiunii... de aceea mi-e greu. — Cauți dragostea perfectă? — Nu chiar. Nici vorbă să țintesc la așa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îți spun acum că vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să-ți spun ceva deosebit, dar vroiam să-ți văd chipul și să mă obișnuiesc cu ideea că ești aici. Dacă n-aș fi procedat așa, mi-ar fi fost foarte greu. Sunt atât de nesociabilă! — Te-ai obișnuit un pic? — Da, un pic, spuse ea, atingându-și iar agrafa, dar acum trebuie să plec. — Bine. — Watanabe, îți mulțumesc din suflet că ai venit să mă vezi. Sunt foarte fericită. Dacă tu consideri că-i o povară pentru tine să stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ceva deosebit, dar vroiam să-ți văd chipul și să mă obișnuiesc cu ideea că ești aici. Dacă n-aș fi procedat așa, mi-ar fi fost foarte greu. Sunt atât de nesociabilă! — Te-ai obișnuit un pic? — Da, un pic, spuse ea, atingându-și iar agrafa, dar acum trebuie să plec. — Bine. — Watanabe, îți mulțumesc din suflet că ai venit să mă vezi. Sunt foarte fericită. Dacă tu consideri că-i o povară pentru tine să stai cu mine, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
lui, necazurile mă vor ocoli, îmi ziceam. Cel mai important lucru pentru o boală ca a noastră este încrederea. Dacă mă las în mâinile lui, îmi va fi bine. Dacă starea sănătății mele se înrăutățește iar, chiar și numai un pic, adică dacă șurubelul se desprinde, el va observa imediat și va reuși să-l pună la loc, cu multă grijă și răbdare. Astfel, toate firele încâlcite se vor așeza, fiecare la locul lui. Eram convinsă că dacă m\ încred în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a pus mâna pe cap. — Ți-e bine, da? — Da. Te rog să mă scuzi, a spus Naoko cu o voce pierdută. Apoi s-a întors spre mine și și-a repetat scuzele. Cred că v-am speriat rău. Un pic, am spus eu, zâmbind. — Vino lângă mine, spuse ea. După ce m-am așezat, Naoko s-a rezemat de mine, lipindu-și gura de urechea mea, de parcă se pregătea să-mi spună un secret. M-a sărutat, gingaș, lângă ureche și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și dus a fost. A spus că nu-i plac spitalele. Era tot copil și gata! Normal, nimănui nu-i plac spitalele, nu? De aceea te și duci în vizită la cei internați, ca să-i faci să uite, măcar un pic, de problemele lor, să-i încurajezi... Dar Kizuki nu vedea lucrurile astfel. Mi-a zis doar să mă fac bine, repede. Dar când am fost eu cu el, n-a fost atât de îngrozitor. S-a purtat normal, nu? Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
privirile și tăcu. — N-ai vrea o cea[c\ de cacao? a întrebat Reiko. — Bună idee, spuse Naoko. Dacă nu vă deranjează, eu aș bea niște coniac din rucsac. — A, nu ne deranjează, spuse Reiko. Îmi dai și mie un pic? — Bineînțeles, am spus, râzând. Reiko a adus două păhărele și am dat noroc. A plecat apoi în bucătărie ca să pregătească cacaua. — N-am putea vorbi despre ceva mai vesel? a întrebat Naoko. Nu prea aveam nimic vesel la îndemână. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de pe față. Deoarece nu mai urcasem de mult pe munte, îmi pierdusem antrenamentul și simțeam că mi se taie suflarea. Urcați deseori pe munte? am întrebat-o pe Naoko. — Cam o dată pe săptămână, răspunse ea. Ți se pare greu? Un pic. Hai că mai avem puțin, spuse Reiko. Am făcut deja două treimi din drum. Doar ești băiat mare, ce naiba! — Da, dar nu sunt în formă. — Dacă te ții numai de fete, spuse Naoko cu voce joasă. Am vrut să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
la Kizuki? — Normal că am ținut, am răspuns. — De Reiko îți place? — Îmi place mult. E tare drăguță! — Cum de-ți plac numai asemenea oameni, adică vreau să spun oameni ca noi? mă întrebă Naoko. Noi suntem ciudați și un pic scrântiți și deoarece nu știm să înotăm, ne scufundăm treptat. Așa a fost Kizuki, așa sunt și eu, și Reiko. De ce nu-ți plac ție oameni mai normali? — Pentru c\ eu nu vă văd astfel, am spus după o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
foc. — Watanabe! Spune-mi ceva! îmi șopti ea la ureche. — Ce anume? — Vrei să te culci cu mine? — Bineînțeles că vreau, am spus. — Poți să aștepți? — Normal că pot. — Înainte de a o face din nou, vreau să-mi revin un pic. Vreau să fiu în toate mințile, să fiu mai pe placul tău. Aștepți până atunci? — Bineînțeles că aștept. S-a întărit? — Adică talpa? — Caraghiosule! chicoti Naoko. — Penisul, vrei să zici? Bineînțeles. — Ești drăguț să renunți la cuvântul „bineînțeles“? — Bine, renunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem la ora două? am întrebat eu. — Ca să-ți mai schimbi starea de spirit... pari atât de abătut! Hai cu mine ca să-ți mai transmit un pic de energie! Eu asta aș vrea... să bem ceva și să-mi mai revin și eu. Ce zici? — Bine, hai să mergem! am zis eu, oftând. Te aștept la ora două în fața clădirii. După germană, am luat autobuzul și ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
spuse Midori. Ne-am continuat plimbarea și am căscat ochii prin vitrine și străzile au început să mi se pară mai reale decât fuseseră înainte. Îmi pare bine că te-am întâlnit. Parcă m-am mai obișnuit și eu un pic cu lumea. Midori se opri brusc și mă privi în ochi. — Așa mi se pare și mie. Parcă nu mai privești în gol. Ai văzut? Îți face bine să hoinărești împreună cu mine. — F\r\ îndoială. Pe la ora cinci și jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
l-am întrebat. Deoarece încerca să spună ceva, mi-am apropiat urechea de gura lui. — E suficient, a zis el cu o voce slabă și seacă, parcă mai slabă și mai seacă decât înainte. — N-ați vrea să mâncați un pic? Cred că vă e foame. A înclinat puțin capul și atunci eu am procedat la fel ca Midori - i-am ridicat patul și am început să-l hrănesc, alternând pasta de legume cu peștele fiert. I-a trebuit enorm de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
pipi, așa că i-am ținut plosca în dreptul penisului. Am golit apoi plosca în toaletă și am spălat-o. M-am întors în rezervă și mi-am terminat ceaiul. Cum vă simțiți? l-am întrebat. — Un pic... Capul... — Vă doare un pic capul? După cum s-a încruntat, am înțeles că îl doare capul. — Nu-i de mirare, abia v-ați operat. E adevărat că eu nu m-am operat niciodată, așa că nu prea știu cum e. — Bilet..., a spus el. — Bilet? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
țintă, eu cu mâinile în buzunare. Ca atunci când m\ plimbam cu Naoko. Nu știi unde am putea juca biliard, pe aici, prin apropiere? mă întrebă Hatsumi, brusc. — Biliard? Joci biliard? Da, mă descurc bine. Dar tu? — Joc și eu un pic, dar nu sunt grozav. Atunci, hai să jucăm! Am găsit o sală de biliard prin apropiere și am intrat. Era o sală mică la capătul unei alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
degrab\ ar mânca râme decât s\ cedeze în fața cuiva. La ce poți s\ te aștepți din partea unui asemenea om? — Da, dar nu pot să fac altceva decât să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult? — Da, răspunse ea fără pic de ezitare. — O, Doamne! am exclamat eu, terminându-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
privire supărată. Nu trebuie să-ți fie jenă. Gândește-te la ceva excitant, îți dau voie. A, gata, știu! Data viitoare o să stau cu tine la telefon: „Oh... e grozav! Ah... e bine acolo! O simt! Stai! Mai stai un pic!... Gata... o s\-mi dau drumul! A, nu...!“ Uite-așa o să-ți spun la telefon în timp ce te masturbezi. Telefonul căminului e în hol, lângă ușa de la intrare și lumea circulă tot timpul pe acolo, i-am explicat eu. Șeful căminului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nisip pe care mi-l construisem, lăsând în urma lui o suprafață aplatizată, golită de orice sentimente. Trebuia neapărat să-mi redobândesc echilibrul. Naoko își va reveni probabil foarte greu și chiar dacă își revenea, va fi cu siguranță slăbită și fără pic de încredere în ea. Va trebui să mă adaptez noii situații. Eram conștient că oricât aș fi de puternic, asta nu rezolvă lucrurile și că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să îmi țin firea și să aștept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
normal. Ajunsesem să-mi facă mai multă plăcere să fiu cu tine decât cu el. Nu ți se pare ciudat... și dificil? Bineînțeles că îmi este încă drag. E adevărat că e puțin cam egoist, îngust la minte și un pic cam fascist, dar are o seamă de calități și oricum e primul băiat cu care am avut o relație serioasă. Totuși, tu însemni ceva cu totul special pentru mine. Când sunt cu tine, am impresia că toate lucrurile merg cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să mă aranjez și eu puțin înainte de a merge la Asahikawa. Încă nu m-am obișnuit cu lumea exterioară. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg și sunt extrem de emoționată. Crezi că m-ai putea ajuta un pic? Nu am la cine apela. Am să fac tot ce depinde de mine. — Sper că nu te deranjez, totuși. — Cum să mă deranjezi! Reiko mă privi fix și îmi zâmbi dulce, fără să mai spună nimic. La stația Kichijoji am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]