10,156 matches
-
Salon, de data aceasta cu ""Olympia"". Și acest tablou primește o critică aspră și produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează "femeie de harem cu burta galbenă". În această operă Manet dorește să-și arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul. Totuși, asupra câtorva pictori tineri tabloul a
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
boala, Manet mai realizează un tablou de mari dimensiuni, ""Bar la Folies-Bergère"", primit de data aceasta cu mult entuziasm la Salonul Oficial. După opinia lui Manet, lumina este atât de unitară, încât este suficientă o nuanță, pentru a putea fi pictată. În tabloul ""Bar la Folies-Bergère"" lămpile electrice au fost pictate cu alb viu. Pictorul are o predilecție deosebită, aproape o brutalitate, de a trece de la culori foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
la Folies-Bergère"", primit de data aceasta cu mult entuziasm la Salonul Oficial. După opinia lui Manet, lumina este atât de unitară, încât este suficientă o nuanță, pentru a putea fi pictată. În tabloul ""Bar la Folies-Bergère"" lămpile electrice au fost pictate cu alb viu. Pictorul are o predilecție deosebită, aproape o brutalitate, de a trece de la culori foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
1704 și o magnifică grădină în stil baroc întinsă pe 121.000 m² a fost construită de Henry Wise (celebru grădinar englez). În secolul al XVIII-lea, în clădire au fost amenajate apartamente oficiale impunătoare, cu picturi murale și tavane pictate de William Kent. În 1722 el a proiectat Sala Cupolei. În 1819 în Sala Cupolei a fost botezată Prințesa Victoria, cre s-a născut la Kensington, în apartamentele Ducelui și Ducesei de Kent. Ultimul monarh care a folosit Palatul Kensington
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
Mieris cel Bătrân - ""Bărbat cu pipa la fereastra"", Jorg Breu - ""Portret de bărbat"", anonim german - ""Bărbat cu haină de blană"", Cristoph Amberger - ""Portret de bărbat"", Tiziano Vecello da Cadore (1477-1576) - ""Ecce homo"", Rosalba Carriera - ""Portretul unei tinere femei"" (o miniatură pictată pe fildeș), si, cea mai valoroasă, Maestrul legendei Sfanțului Augustin - ""Bărbat cu craniu în mână"", evaluate la peste 25 de milioane de dolari, după care au dispărut prin pod și apoi prin curtea bisericii reformate. Anchetă a stabilit că picturile
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe și flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe. Tablourile lui Caravaggio, "Băiat cu un coș cu fructe", 1594 sau "Tânără femeie cântând la lăută", 1595-1596 plac notabilităților
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
distracții, gata oricând de duel sau de încăierare..." (G. Borsieri) În 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
chipul lui Iisus. În opoziție cu tradiția iconografică, Iisus este înfățișat fără barbă, conform cuvintelor Evanghelistului Marcu, potrivit cărora Mântuitorul s-a arătat după învierea din morți "în alt chip". La comanda unui cetățean bogat din Roma, Francesco Vittrice, Caravaggio pictează ""Punerea în mormânt"", una dintre cele mai desăvârșite opere ale sale. Artistul amplasează cinci figuri grupate în jurul trupului lui Iisus. Fiecare reacționează altfel: Apostolul Ioan atinge ezitant rana din coasta lui Iisus, Maica Domnului privește îndurerată la Fiul ei, Maria
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II și adus la Praga, unde se găsește și astăzi, în "„Národni Galerie”". Întors la "Nürnberg", unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orășenesc. În anul 1507 pictează tabloul "„Adam și Eva”", versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
și Diavolul”, 1513), "„Der heilige Hieronymus”" („Sfântul Hieronimus”, 1514) și "„Melencolia I”" („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor tablouri și îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria orașului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împărați germani, printre care portretul lui Carol cel Mare. Dürer a executat mai multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui și fastului imperial, printre care portretul împăratului "„pe
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
academică a școlii de pictură tradiționale și abordează teme realiste observate la cursele de cai sau la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America și vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul ""Comerț cu bumbac la New Orleans"" (1873). Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor și observării dansului acestora. Începe tabloul ""Clasa de dans"", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Clasa de dans"", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului și al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care se scaldă sala de teatru. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizează schițe și sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta ușurează urmărirea dezvoltării sale artistice. Tablourile sale în ulei cu desenul precis și cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziția impresioniștilor de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situația materială a artistului se îmbunătățește. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecții de stat. Acesta este semnul recunoașterii
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Apollinaire, dar nu a fost contestată de pictor. După moartea tatălui său în 1868, este scutit de serviciul militar ca unic susținător al familiei. În 1871, Henri Rousseau devine funcționar la Oficiul Vamal din Paris și, în timpul liber, începe să picteze. În (1885) închiriază un atelier. Pictorul Paul Signac, care remarcă lucrările lui Rousseau, îl invită în 1886 să expună patru tablouri la o expoziție a artiștilor protestatari. Pictorul Pierre Puvis de Chavanne laudă talentul artistului în folosirea culorilor, publicul însă
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
Rousseau, îl invită în 1886 să expună patru tablouri la o expoziție a artiștilor protestatari. Pictorul Pierre Puvis de Chavanne laudă talentul artistului în folosirea culorilor, publicul însă ia în râs tablourile expuse și afirmă că ele ar putea fi pictate tot la fel de bine și de un copil! În decembrie 1889, Rousseau se pensionează anticipat, primește însă o sumă foarte modestă, astfel că pentru a supraviețui este nevoit să vândă la prețuri ridicole tablourile realizate. În anul următor expune la Salonul
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
scriitorul André Salomon și scriitoarea americană Gertrude Stein. Primește cu plăcere vizitatori în atelierul său. Colecționarul german, Wilhelm Uhde îl vizitează cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris în 1911 o carte despre Rousseau. În 1907 pictează pânza intitulată ""Îmblânzitoarea de șerpi"", inspirată de povestirile mamei pictorului Robert Delaunay asupra călătoriei sale în India. Începe pictarea unei serii de tablouri cu vegetația luxuriantă din pădurile virgine. În tabloul ""Cal atacat de un jaguar"" (1910), folosește "douăzeci și
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea. Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari. Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picoarele apostolului Simon. Seria celor opt portrete de
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
din viața Mântuitorului. Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”. În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Vechi loc de pelerinaj greco-catolic, biserica mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
său îndeplinise rolul de consilier artistic. În secolul al XV-lea, confreria "Notre Dame" (""Lieve-Vrouwe Broederschap"") este bogată și influentă. Comunitatea angajează muzicanți pentru ceremoniile religioase și apelează la sprijinul artiștilor pentru decorarea capelei din oraș. La cererea breslei, Bosch pictează prin anul 1490 voleurile exterioare ale unui "retabulum" (fundal al altarului). Mai târziu va executa și alte lucrări de dimensiuni mai mici. Arta lui Bosch este recunoscută curând și dincolo de granițele orașului. Astfel, Filip I cel Frumos, suveranul Olandei, îi
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
artistului, văzând în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginația exuberantă a lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare și grotești. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa. În tripticul ""Judecata de Apoi"" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
sale capitale de istorie a artei ""Vite de' più eccellenti..."", îmbogățita cu noi materiale și care constituie până în zilele noastre o sursă indispensabilă de documentare în acest domeniu. În anul 1570 este chemat la Romă de Papă Pius V, unde pictează trei capele din palatul Vaticanului: "Capella di Sân Michele", "Sân Pietro Martire" și "Sânto Stefano". În 1573, prepară desenele pentru decorarea cupolei Domului din Florența, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi. În vârstă de 63 de ani, Giorgio Văsari moare în
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
avut frați pe Alexandru și Verona. După absolvirea școlii primare nr.1 din Fălticeni între anii 1910-1915, urmează cursul secundar la Liceul "Nicu Gane" din același oraș (1915-1924), unde a participat la punerea în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. Între 1924 și 1928 este student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. Între 1924 și 1928 este student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În 1928, după absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase este numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni. În anul 1933 s-a căsătorit cu Eugenia
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
activă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Pictura islandeză contemporană este de regulă considerată a fi început cu operele lui care, după o pregătire formală în domeniul artelor plastice primită în anii 1890s la Copenhaga, a revenit în țară pentru a picta și pentru a-și expune operele începând cu 1900 și până la moartea sa în 1924, ilustrând aproape exclusiv peisajele islandeze. Câțiva alți artiști islandezi au studiat la acea vreme la , între care , care împreună cu Țórarinn a creat o ilustrare distinctivă
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]