7,756 matches
-
punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales în mitologia greacă nuanțele tentațiilor sînt specificate de multitudinea eroilor, care luptă fiecare în parte cu propria lui tentație predominantă reprezentată de un monstru sau altul. Cea mai mare parte a eroilor pier, ceea ce dovedește dificultatea obținerii victoriei în cadrul conflictelor intrapsihice.) Eroul creștin nu provoacă la luptă o tentație sau alta, ci, în principiu, toate tentațiile individuale: culpa vitală, slăbiciunea înnăscută a naturii umane, păcatul adamic, care, fiind individualizat în fiecare, devine culpa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în visele noastre nocturne. Visele noastre sînt avertismente supraconștiente, mituri individualizate în care noi sîntem eroul combatant care luptă împotriva motivelor false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și norocul; r. 12 13 : „Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, și să învăț mai departe” sacrificiile enorme de care este capabil un părinte pentru educația copiilor lui; 67 p. 161, r. 18 19 : „Lucrul rău nu piere cu una, cu două” de obicei necazul și răul sunt greu de eliminat, pe când binele este pierdut mult mai repede de către om; r. 36 37 : „Când tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicărești atâta?” reproșul pentru obiceiul bărbatului de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
seriozitatea. N-am alternativă. Sunt complet epuizat. Moralmente sunt prăbușit.... - Sunt suferințele întregului neam, dragă Mircea, replică dr. Topa. Nu este prima oară când trebuie să le suportăm. Tributul cerut depășește puterile noastre omenești. În ciuda atâtor vitregii, neamul n-a pierit. Dumnezeu nu ne va părăsi, ai încredere în El.... ....M-am despărțit cu o strângere de inimă de el, alături de profesorul Topa. Acesta îmi mărturisi, în rezerva mea, adevărul crud că deznodământul urma să se petreacă în două - trei zile
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
izolezi în mod virtual oricare din părțile enumerate mai sus de celelalte fără să le privezi de esența lor. Din acest punct de vedere, corpul matematicii seamănă cu o entitate biologică, care poate supraviețui doar ca întreg și care ar pieri dacă ar fi împărțită în bucăți separate. Viața științifică a matematicienilor poate fi ilustrată ca o explorare a geografiei "realității matematice" pe care o descoperă treptat în propriul lor cadru mental personal. Acest proces începe deseori cu un act de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
le înghițeau făcăturile. ,, Pentru că zilele tîrguielilor voastre au trecut Și trecute, de asemenea, sînt zilele voastre de vînătoare și ucidere, Iar acela care ține în robie va avea parte de robie, Și acela care ucide cu sabia, de sabie va pieri, Și negustorii Pămîntului vor plînge și vor jeli, Că nimeni nu va mai cumpăra nimic. Negustori de aur, argint și pietre prețioase, De perle și țesături scumpe, de purpură, de mătăsuri, de sulimanuri De marmură, de vite și de oi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a avut o ase-menea elevație morală și o asemenea chemare la suflete și la inimi. Ideile cultului s-au răspîndit mult în afara ținutului de baștină și a dăinuit oficial pînă în momentul cînd el este interzis în anul 381 și piere încetul cu încetul din mințile majo- rității oamenilor de moarte violentă la sfîrșitul secolului lV. Personajul central al ariminismului/mitraismului era Timpul fără sfîrșit sau Ta-tăl Ceresc care prin energiile creației divine zămislește în Mama Pămîntească viața și aduce bunăstarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
-l duc. Și atunci, la război, sunt pagube pentru nație. Dacă scăpăm momentul acesta istoric de acum, l-am scăpat pentru totdeauna”1. Comisia Internațională asupra Holocaustului în România concluziona că numărul total al românilor și ucrainienilor evrei, care au pierit în teritoriile aflate sub administrație românească, era între 280.000 și 380.0002. 1 Marcu Rozen, Op. cit., p. 88; 2 Elie Wiesel, International Comission on the Holocaust in Romania, Final Report, București, Ed.Polirom, 2005, p. 179; - 57 Deportarea rromilor
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
care-l duc. Și atunci, la război, sunt pagube pentru nație. Dacă scăpăm momentul acesta istoric de acum, l-am scăpat pentru totdeauna”. Comisia Internațională asupra Holocaustului în România concluziona că numărul total al românilor și ucrainienilor evrei, care au pierit în teritoriile aflate sub administrație românească, era între 280.000 și 380.000. Deportarea rromilor în Transnistria Apariția bruscă, la începutul anilor 1940, a așa-numitei “probleme a țiganilor” nu a avut nimic de a face cu atitudinea tradițională a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
despre nenorocosul care a dezvăluit lumii secretul numerelor iraționale. Unii spun că pitagoricienii l-au aruncat pe Hippas de pe puntea unui vas, înecându l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în mare din cauza impietății lui sau, în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o teoremă. Un soldat roman l-a văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat l-a înjunghiat și astfel a pierit cea mai luminată minte a lumii antice, măcelărită fără motiv de romani. Uciderea lui Arhimede a fost una dintre cele mai mari „contribuții“ aduse de romani în domeniul matematicii. Epoca romană a durat aproximativ șapte secole. În toată această perioadă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de o judecată dreaptă ca aceasta a Sfântului Vasile, și de minunea aceea preaslăvită, s-a mirat foarte și a defăimat urâciunea relei credințe ariene, însă, orbindu-se de răutate, nu s-a întors la credința cea dreaptă și a pierit rău după aceea. Că, biruit și rănit fiind el în război, în părțile Traciei, a fugit și s-a ascuns într-o șură de paie. Iar urmăritorii lui, înconjurând șura cu foc, au aprins-o și, acolo, împăratul arzând, și-
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.101-139 ARON, Jean-Paule, Misérable et glorieuse la femme au XIXe siècle,Fayard, Paris, 1980 AUERBACH, Eric, Mimesis. Reprezentarea realității în literatura occidentală, Polirom, Iași, 2000 AUGÉ, Marc, Non-Lieux, Seuil, Paris, 1992 AURÉGAN, Piere, Flaubert, Nathan, Paris, 1991 BABEȚI, Adriana, Dandysmul. O istorie, Polirom, Iași, 2004 BACHELARD, Gaston, La poétique de l'espace, P.U.F., Paris, 1957 BAFARO, Georges, Nana. Zola, Ellipse, Paris, 2000 BAHTIN, Mihail, Probleme de literatură și estetică, Univers, București
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că, în opoziție cu ceea ce Renouvier susține despre personalizare, omul trebuie să fie autonom, chiar dacă el parcurge personalizarea neuitând de Creator. Întrucât în "teoria" lui Renouvier, personalizarea îl presupune în mai mare măsură pe Dumnezeu decât pe om, acesta, cumva, piere sau trece într-o condiție care nu-i mai aparține. Lupta omului în vederea revenirii la sine este doar un fapt prevăzut, predestinat, predeterminat, care nu are decât valoarea unui exercițiu impus. Omul pare a fi liber; în fond, este constrâns
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prețioase. S-ar părea că motorul principal al dezbaterilor noastre publice a rămas scandalul, iar în miezul fiecărei polemici persistă conflictul de persoane și grupuri. Pe acest fond, intelectualii publici ai postcomunismului românesc au trebuit să se recicleze sau să piară, să se adapteze la nevoile megamașinii mediatice - un dispozitiv liber până la limita anomiei, ca întreaga societate - sau să se resemneze la revenirea în „majoritatea tăcută” și la comunicarea în mediul academic. Pentru generația lansată profesional și civic-politic după 1989, adaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
oarbă față de Hitler și puterile Axei, ceea ce iarăși este fals, componenta naționalistă și cea ortodoxistă fiind de intensitate cel puțin egală. Dar asta pentru a se putea plasa replica ultimă a lui Horia Sima din film : „De- ar fi să piară Axa, să se prăbușească întreg neamul românesc cu ea !”, la care Iorga reacționează cu oroare : „Asemenea cuvinte sunt o blasfemie ! Nimeni nu are dreptul să le rostească, indiferent de credință sau convingeri politice !”. Mesajul ceaușist este acum pe deplin conturat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Luciditate și nostalgie, Iași, 1996; Cronica ortodoxă, I-III, Iași, 1994-1999, Iași; ed. îngr. Mircea Platon, Iași, 2001; Când moare o epocă, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Suferința rasei albe, Iași, 1994. Traduceri: Lirică italiană contemporană (Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Pier Paolo Pasolini, Mario Luzi, Umberto Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
absolută asupra membrelor sale, pactul social dă putere absolută corpului politic asupra membrilor săi’. În felul acesta viața individului devine un dar condiționat al statului, încălcarea pactului social înseamnă pentru cetățean exilul sau moartea, pentru că unul din doi trebuie să piară, stat sau cetățean. Lucrurile nu se opresc aici în opinia lui J.J. Rousseau. Ca un corolar al despotismului, statul va avea sub control și conștiințele, pentru că opiniile cetățenilor trebuie să fie în conformitate cu cele ale statului, iar în baza convenției civile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
personajelor sale, Poe dizolva, figurativ, nimicnicia lumii materiale, tocmai, pentru a înlesni, astfel, aproximări imaginative ale Absolutului. Conștiința, așa cum o știm în condiția noastră divizată, și materia dispar. Numai că moartea eului individual înseamnă, de fapt, renașterea eului divin. În loc să piară, eul se exalta pe masura ce personalitățile individuale se unesc cu Inima Divină: Închipuiți-vă că sensul identității individuale va converge treptat într-o conștiința generală - că Omul, de exemplu, va înceta imperceptibil să se mai simtă Om și în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
altul, pur și originar, o conștiință concentrată asupra ei înseși, în continuă stare de uimire, totdeauna gata să iasă la lumină. Acesta este și adevăratul creator al operei de artă19. Edgar Poe așază experiență acestei "limite" în schema tragică, - eroul piere, victima acestei căutări, ce dă sens vieții lui, doar mesajul lui rămâne, că singura mărturie a sublimei lui aventuri a cunoașterii, la fel cum, în lirica mallarméană, potențând această idee, subiectul ilocutor dispare complet din discursul poetic - ideea regăsindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul învins este un ... învingător; - un „erou” învinge armate întregi; dușmanii sunt „ca frunza și ca iarba”; - voinicul piere prin trădarea unui apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.);trădătorii sunt totdeauna pedepsiți, de cele mai multe ori cu mare cruzime; și cu metodele pe care ei le pregătiseră pentru uciderea voinicului; suprema pedeapsă fiind împrăștierea cenușii în vânt; - îndrăgostiții au o situație
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni, e adevărata noastră patrie" (pp. 7-8). Națiunea este o realitate biologică transistorică, o "matcă fără sfârșit" din care ies "generații una din alta și se duc pe rând" (p. 7). Generațiile care se succed și pier una după alta păstrează însă același sânge al românității, cu care strămoșii actualilor români au sfințit, prin jerfa lor, pământul lăsat în moșie. Îndepărtându-se ireversibil de concepția voluntarist-civică a naționalismului propusă de Renan, Delavrancea se lasă purtat către o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de revoltă sau fără cea mai mică încercare de a face un act curajos de salvare a propriei vieți. Discursul ei devine cel al unei martire care cunoaște cu exactitate cauza din pricina căreia este jertfită: „Dau har lui Dumnezeu că pier fecioară,/ Mai bine moarte vreu, decât rușine./ Ci, tată, cum ți-i voia fă cu mine!”844 Virginius este apărat de toată cetatea, atunci când Apiu încearcă să-l condamne la moarte, iar cei care au uneltit compromiterea fetei își găsesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încă de la internarea din 1883) și că scria încontinuu în această perioadă. Se știe că în halatul său de spital s-au găsit, după moarte, două poezii: „Viața” și „ Stelele ’n cer” (Stelele ’n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremură largile / Vase de lemn: // Niște cetăți / Veghind întinsele / Și necuprinsele / Singurătăți.// Orice noroc / Și ’ntinde-aripele / Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, / Pleacă-te îngere / La trista-mi plângere / Plină de amor.// Nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]