7,473 matches
-
a reprezentat un îndrumar de educație pentru femeile ce-l slujeau pe împărat. Tinerele fete erau învățate să-și îngrijească corpul, să-și poarte hainele, să-și exprime supunerea și devotamentul, să se remarce prin rafinamentul erotic. S-au remarcat poete ca: Xue Tao (768-831), Yu Xuanji (844-871), Li Qing Zhao (1084-1155). Unele curtezane au fost etaloane de frumusețe, de eleganță și de rafinament. Spre exemplu, Yang Guifei, căreia împăratul Xuan Zong (712-756) i-a amenajat special Palatul Longevității și Plăcerii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
erau aduse în Piața San Marco pentru a fi, public, biciuite. Unele curtezane venețiene au avut faima unor vieți luxoase, faima de a ține companie oamenilor importanți din domeniile vieții financiare, politice și culturale, de a rămâne în cultură ca poete, cum au fost, spre exemplu: Tullia d' Aragona și Veronica Franco. Pietro Aretino (1492- 1556) a trăit în compania unor curtezane celebre, a compus sonete licențioase ce însoțeau gravurile obscene ale pictorului Giulio Romano și s-au bucurat de mare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Se spune că, după acest incident, dinastia Zhou a căzut și de atunci a rămas butada un imperiu pentru un zâmbet. Capitala a fost mutată de la Xian la Luoyang. Sapho (? 625-580 î.H.) Legende și anecdote învăluie în mister biografia poetei Sapho. Date cu privire la viața și opera ei se află în relatările geografului Strabon, ale lui Plutarh, ale lui Ovidiu, în papirusuri egiptene, în texte bizantine. I-au admirat talentul poetic: Solon, Platon, Catul, Ovidiu, Plutarh. Se spune că ar fi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
politice la adresa tiranului Pittacos. Reîntoarsă din exil, muzele au însoți-o în crearea versurilor, versuri pline de muzicalitate și de senzualitate ce cântau iubirea și frumusețea, perioada prolifică fiind anii 612-609 î.H. Sapho s-a remarcat nu numai ca poetă, dar și ca sensibilă cântăreață la instrumente cu coarde. Talentata și sensibila Sapho a deținut o societate religioasă de femei, thiasos, și o școală de muzică și poezie pentru tinere femei, pe care le numea hetaire, însoțitoare, unele dintre ele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre maestru și discipol, dintre adult și tânăr, dintre erast (maestru) și eromen (discipol). Bănuielile și acuzațiile la adresa moravurilor ei și a relațiilor de intimitate cu femei au generat termenul de lesbianism, după numele insulei Lesbos, locul de origine al poetei Sapho. Dincolo de admirații și retractări, renumele ei s-a răspândit și s-a menținut prin creația poetică. Imaginile ei s-au păstrat pe monedele din Mytilene, prin statui create în Pergam și în alte cetăți. Personalitatea legendarei Sapho i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a-i exploata farmecele. Mulți călători din Grecia și din Fenicia veneau s-o cunoască și să se bucure de farmecele ei. Pe seama ei și a altora s-a îmbogățit. În Alexandria, frumoasa sclavă Rhodopis a intrat în proprietatea fratelui poetei Sapho, Keraxos, negustor de vinuri care reușise să se îmbogățească pe seama negoțului. Și-a pierdut însă averea din cauza relației cu risipitoarea și extravaganta curtezană Doricha, după unii, din cauza lui Rhodopis. După un timp, Rhodopis s-a eliberat din relația cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
provincii și s-a remarcat ca un talentat poet (unii cercetători contestă această filiație). Copilăria și-a petrecut-o în provincia în care tatăl ei era guvernator. La șapte ani citea cu ușurință, la douăzeci și unu de ani era considerată o poetă talentată. După moartea tatălui, a devenit doamnă de onoare a împărătesei Sadako, în 991 sau 993, și a primit numele Shonagon, "Sfetnic mic". Fină observatoare, cultivată, erudită, cu gusturi rafinate, cu talent literar, doamna de onoare și-a consemnat impresiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de trăire. Gaspara Stampa s-a remarcat tot mai mult ca interpretă de madrigaluri și mai cu seamă ca și compozitoare. Meritele scriitoricești i-au fost oficial apreciate, dovadă fiind intrarea, în 1553, în Academia Dubbiosi. Frumoasa, sensibila și talentata poetă Gaspara Stampa și-a prelungit un timp relația cu contele Collaltino până ce a început relația cu Bartolomeo Zen. Starea sănătății i s-a deteriorat, a părăsit Veneția, în 1553, și s-a stabilit în Florența, într-un climat mai blând
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Veneția, a făcut febră mare și, în 23 aprilie 1554, a părăsit lumea pământeană. Postmortem, sora ei Cassandra a publicat volumul Rime ce cuprinde 311 poeme. Critici și istorici literari au încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al volumelor de versuri Canzoniere și Rime și de Pietro Bembo (1470- 1547), istoriograf și bibliotecar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oaspeții salonului și cu alte somități ale vremii. Moraliștii au etichetat-o drept femeie ușoară, reformatorul religios, Jean de Calvin, a numit-o plebeia meretrix, târfă de rând. Este adevărat că unii exegeți i-au pus la îndoială existența ca poetă, acceptând-o doar ca și curtezană. Publicarea volumului Opere, al Louisei Labé în 1555, de către editorul ce tipărise pe poetul renascentist Petrarca, a avut răsunet. Au fost apreciate sonetele ei în stil Petrarca, elegiile, alegoria Debat de Folie d'Amour
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fapt divers", petrecut în timpul ocupării Tronului Dragonului Galben de către manciurieni, a fost și amestecul unei concubine celebre a generalului Wu Sankui Chen Yuan Yuan care a continuat să faciliteze înaintarea manciurienilor pentru detronarea ultimului împărat Ming. Frumoasă, talentată ca pictoriță, poetă și muzicantă, curtezana generalului l-a incitat pe răsculatul Li Zicheng care râvnea și el la Tronul Dragonului Galben, a răpit-o pe frumoasa curtezană și a dus-o în haremul său. Generalul a vrut să coopereze cu rebelul pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe, dintre care trei despre „mistica nouă” (Léon Bloy, Jacques Maritain și Paul Tilich), conferințe rostind și la microfonul Societății Române de Radiodifuziune. Tot acum mai participă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
, Aspazia (pseudonim al Aspaziei Munteanu; 11.V.1903, Tereblecea-Cernăuți - 1944, Focșani), poetă. Este fiica Victoriei și a lui Costan Scripcari, țărani. A absolvit Școala Normală la Cernăuți în 1922. Se căsătorește și pleacă la Viena, ca funcționară de bancă. Rămasă curând văduvă, se întoarce în România, fiind învățătoare la Ipotești (Suceava) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
bucovineană contemporană”, GBV, 1934, 4263; Teofil Lianu, „Luminișuri”, „Voința școalei”, 1936, 12-13; Ion Biberi, „Luminișuri”, MOM, 1936, 352; Eusebiu Camilar, „Diamante albe și negre”, IIȘ, 1938, 3; Mircea Streinul, „Diamante albe și negre”, BVS, 1938, 285; Teodor Al. Munteanu, O poetă din Țara Fagilor, PRV, 1938, 969; Perpessicius, Opere, VIII, 72, 79-80; Satco-Pânzar, Dicționar, 157. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
persecuțiile la care Își supunea criticii - poziție care Îl plasa undeva Între o generație mai veche de comuniști reformiști și noii disidenți din Europa Centrală. Alți disidenți, mai puțin proeminenți și declarat antisovietici, au suferit un tratament mult mai aspru. Poeta Natalia Gorbanevskaia a stat trei ani Într-un spital psihiatric de detenție, diagnosticată, ca alte sute de oponenți, cu „schizofrenie latentă”. Vladimir Bukovski, cel mai cunoscut dintre tinerii radicali, a petrecut 12 ani În Închisori, lagăre de muncă și secții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
desăvârșirea, București, 1983; Secretul femeii dispărute, București, 1996; Misterul din strada Paris, București, 1998; Judecata de apoi, București, 2000; Liberul arbitru, București, 2002. Repere bibliografice: Piru, Poezia, II, 518-520; Constanța Buzea, „Orion, constelația mea”, AFT, 1977, 2; Nicolae Ciobanu, O poetă și un prozator, LCF, 1977, 5; Mihai Dinu Gheorghiu, Trecere și petrecere în poezie, CL, 1977, 9; Andrei Roman, Documentele unei atitudini, LCF, 1978, 25; Ulici, Prima verba, II, 110-112; Pompiliu Marcea, Prima carte despre C. Stere, CNT, 1979, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
DRAGU, Victoria (pseudonim al Victoriei Davidovici; 27.I.1944, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica lui Etti (n. Benchas), educatoare, și a lui Paul Davidovici, avocat; este soră cu scriitorul Doru Davidovici și soția lui Ștefan Dimitriu. A absolvit Liceul „Petru Groza” în 1961 și Facultatea de Limba și Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
, Adela (7.II.1936, Beuca, j. Teleorman), poetă. Este fiica Andreicăi Popescu (n. Marinescu) și a lui Ion Popescu, învățători; a fost căsătorită cu istoricul literar George Muntean. Urmează cursurile primare în satul natal și la Radna, gimnaziul la Lipova și la București, unde frecventează apoi Liceul „Iulia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
nous, le temps - Între noi, timpul, apărută în 1975 la Paris, în Editura Saint-Germain-des-Prés. Volumele care au urmat vor purta același titlu, dar sumarul se va lărgi continuu, până la a se dubla de fiecare dată. Ceea ce atrage atenția este reușita poetei de a-și difuza versurile peste hotare, traduse în mai multe limbi. Temperament romantic, P. contemplă lucrurile și creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
Entre nous, le temps”, REVR, 1976, 4; Al.A. Philippide, Un debut egal cu o împlinire, RL, 1978, 10; Al. Piru, Un succes poetic, „Dimineața”, 1993, 74; Adrian Marino, Poezie cosmopolită, „Tribuna Ardealului”, 1993, 77; Romul Munteanu, Adela Popescu - o poetă necunoscută, „Meridian”, 1993, 288; Dionisie Mirea [D. Micu], Refuzul inerției, L, 1993, 48; Teodor Vârgolici, Un volum de poezii plurilingv, ALA, 1994, 232; Ștefan Cazimir, „Între noi, timpul”, ALA, 1999, 485; Ștefan Hostiuc, Confesiuni „Poesis”: Adela Popescu, PSS, 2003, 10-12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
și ca „producători” de literatură. E suficient să-i amintesc pe confrații de profesie și creație literară deja pomeniți, la care i-aș mai adăuga pe Valeriu Traian, Vasile Sporici (Vlad Sorianu) și, dintre cei mai tineri, pe profesoara și poeta Mariana Zavati Gardner, care îmi scrie adesea din Norfolk (Marea Britanie). Dar cea mai convingătoare dovadă este acordarea distincției de „Profesor emerit” și solicitarea de a preda, ca lector universitar, cursuri de literatura română, timp de șase ani, fără a părăsi
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ar trebui săși aprecieze valoarea numai după felul în care le văd bărbații, mai ales cei ce se fac că gândesc. Căutarea adevăratei identități e un mod de viață admis azi, cu naturalețe, de multe femei. În ce măsură semnăturile autoarelor (prozatoare, poete, eseiste, ziariste etc.) sau regăsit în paginile revistei pe care o coordonați? Personal am încercat ca selecția materialelor să se facă exclusiv pe criterii valorice. Ponderea autori/autoare nu a ținut neapărat de opțiunea noastră, ci de materialele primite la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]