8,185 matches
-
aceeași mașină micuță micuță micuță. Excursie colectivă, la munte ! Mai multe asemenea grațioase vehicule. Adică și Caropol și Braun și Ropcea, poate și Grefu, în contemplarea munților ! Discreta Ortansa ? O prelungită izbucnire de surprize și de banalități, pentru a ascunde povara reală. Deci, temutul oracol a dat sentința. Indiscrețiile nu mai pot fi oprite, dominate, ca altădată ; au pornit, declanșându-se una din alta. Mecanism dereglat, care se răzbună pe stăpânul care l-a ținut atâta vreme sub supraveghere. Chiriașul A.P.
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și o apă care să curgă printre case. Numai că asta o să ne aducă și mai mult chin, că n-o să ni le trimită Tatăl din Cer, gata făcute. - Cum rămâne cu pășitorii atunci? am Întrebat. - Cuvintele pentru pășitori sunt povara ta, pufni el În râs. Ia meșteșugește-le tu! Dilc era un om slab cu părul cărunt și creț. L-am găsit făcând un fel de lespezi micuțe din mâl pe care le lăsa apoi să se usuce la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el, ca și cum În momentul acela apăsau pe umerii lui poverile Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte singuri de grijă, așa cum am făcut și eu! spuse el. Pentru mine n-a făcut nimeni nimic! spuse el. De ce dracu’ să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peșteri ale pămîntului și peste țărmurile planetei. Se revarsă cu toată forța valurilor lor Învingătoare și inexorabile peste Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins, larma glasurilor crește. Iar ținta nedumeririi lor, cel asupra căruia se revarsă toată Încărcătura de ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit noi, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avocat de mîna-ntîi, ai clientelă serioasă, și-acum ți-a venit chef să faci schimb cu un cioplitor care trudește cu palmele și nu știe niciodată dacă o să mai aibă sau nu de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aibă sau nu de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hîrtiile astea vechi?“ - l-am Întrebat. „Cred că acum nu mai ai nevoie de ele“ - am zis. „Nu prea văd la ce-ți mai folosesc.“ „Nu“ - a zis - „mi-e silă să le și văd. SÎnt un blestem și-o povară pe capul meu și nu mai vreau să le văd În fața ochilor. O să le dau foc.“ „Da, așa mă gîndeam și eu“ - am zis - „nu fac altceva decît să-ți răscolească amintiri pe care ar trebui să-ncerci să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
treburile or să meargă prost și-o să se facă iar vărsare de sînge, căci erau niște criminali Înrăiți și n-ar fi șovăit să ucidă pe oricine le-ar fi ieșit În cale, așa că gîndul ăsta Îi stătea ca o povară pe suflet lui Mel Porter. „E Îngrozitor, și m-apucă sila cînd mă gîndesc“ - a zis tatăl tău. „Ce părere ai?“ - zice domnul Grant. „A venit la mine Dock Hensley acum cîteva zile și-a vrut să-mi dea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un discurs prezentat la Radio, prin anii '30:" „cât de eroic este părintele care se îngustează pe sine, pentru a da putință de învățătură copilului, pe care atâtea dovezi împrejur, îl fac să fie văzut fără recunoștință. Tatăl, îndoit sub povara multor sarcini rău plătite, mama, care veghează la căpătâiele odraslelor pentru a le scăpa ca prin minune viața, prin nesfârșitul devotament. Ori medicul, care știe că poate muri de boala pe care o caută în coliba unui sărac, datorie împlinită
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai puțin comune pentru ei. De obicei nimeni nu se apuca să vorbească despre război la simpla cerere a unui copil. Filmele de război arătau altceva decât oameni din satul nostru povestind lucruri greu de imaginat, striviți ei Înșiși sub povara neobișnuitului a ceea ce aveau se povestit. E ușor de captat atenția cu asemenea lucruri, dar mult mai greu de păstrat. Cu invenția de fapte sau locuri trebuie să fii atent, oricând poți fi prins cu minciuna. Variantele scrise (sau oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iar preceptele ei sunt împărtășite de un mentor de-al meu african, care viețuiește / printre zgârie-norii unui burg din Europa, Alemania, după cum îi prezintă poeta cartea de vizită, celui care mărturisește că s-a eliberat de drepturi, ca de orice povară: eu (un subiect oarecare) n-am niciun drept, / le-am predat celorlalți, din principiu, pe toate, păstrându-și însă, dincolo de aceste „bunuri”, singurul drept real, libertatea gândului: Îmi trăiesc adevărul în spatele ritului, fiindcă doar în interiorul lucrurilor e adevărul, iar șarpele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o compunere cu tiltlul ” O zi deosebită”. Compunerea să nu depășească o jumătate de pagină. Noapte de vară George Coșbuc Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nouăzeci spre nouăzeci și unu de ani, nădăjduind și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Datorită modestiei sale, el nu a devenit un nume prea cunoscut, dar faptele lui rămân înscrise în calendarul legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă și otravă. Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puși în situația grea și nedorită de a ne apăra cu sabia. Altfel nu am mai fi existat. Ne-am apărat cu sabia, conștienți că săvârșim un păcat împotriva practicilor noastre și împotriva sufletului nostru. Nu am fericit această grea povară. Legionarul și a asumat răspunderea și și-a ispășit fapta aici pe pământ, demn și indurerat. „Acum aștept ziua și ceasul din urmă să văd dacă Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am întâlnit de multe ori cu acest preot, ne-am salutat și, în cimitirul Central din Bacău, suntem megieși cu mormintele. Încă o dată, Dumnezeu să îl ierte și mie, voi, cititorilor, iertați-mi mărturisirea și să nu-mi fie mie povară această destăinure. Dar și netăcutul e pumnal ucigător greu de suportat, precum și legionarofobia. Comunismul rămâne retrograd și criminal, producând victime nevinovate pe toate tărâmurile: sociale, în școli, în biserică și mai ales acolo unde-i viață creștină, căci el vrea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vin repede în deșert și m-am temut să nu mă prindă noaptea înainte de a mă întoarce. M-am oprit și m-am uitat, îndelung, într-o stare nelămurită, în care se amestecau fascinația și panica, închipuindu-mi cămile cu poveri în spate și beduini cu fața acoperită sub lumina care, seara, devine violetă. Cu toate acestea, cred că nimic nu m-a fascinat mai mult ca soarele toxic din deșert, creator de iluzii la tot pasul. Un deșert nu-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]