9,158 matches
-
a putut. Și așa, printr-o lungă experiență, ei nu prea aveau Încredere În istorie. Au ajuns să aibă și mai puțină. Principiile și regulile acționează În societățile stabile, cu evoluții previzibile. Altminteri, nu contează decât supraviețuirea. Atunci când s-a prăbușit regimul comunist, România s-a trezit În fața unui mare vid, fiindcă țesătura socială era vagă, organismul social nefuncțional. Nici o țară n-a intrat atât de spectaculos În postcomunism ca România. Dar nici o țară n-a intrat atât de puțin pregătită
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
doua zi Într-o atmosferă de război civil: peste tot se trăgea și mureau oameni. Au pierit mai mulți În zilele care au urmat căderii lui Ceaușescu decât din pricina represiunii ordonate de dictator. Cine a tras, odată ce regimul ceaușist se prăbușise, iar armata și chiar Securitatea trecuseră de partea noii puteri? Și cu ce scop? „Teroriștii“, s-a spus. Dar cine erau ei? Prezenți pretutindeni, Însă invizibili: nimeni nu i-a văzut la față, vii sau morți. Istoria postcomunistă a României
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a făcut un salt uluitor, de la 4,5 procente În legislatura precedentă la circa 20! Liberalii au obținut mai puțin decât speraseră. Însă drama a fost a Convenției (și a țărăniștilor, partidul său principal), care pur și simplu s-a prăbușit, beneficiind doar de 5% din sufragii și ratând astfel intrarea În Parlament (pentru care ar fi avut nevoie de 10%; noul „prag electoral“ este de 5% pentru partide, iar În cazul coalițiilor poate crește până la 10%, În funcție de numărul componentelor). Dreapta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
extremă stângă“, dar până la urmă e mai important faptul În sine decât terminologia). Și dacă Vadim, care crescuse săptămână după săptămână În preajma alegerilor, și-ar fi continuat ascensiunea, câștigând și turul al doilea și devenind președinte al României? Abia se prăbușise regimul Miloșevici În Serbia; venise oare rândul României să repete nefericita experiență sârbească? Vadim promisese o guvernare cu mitraliera și execuții publice pe stadioane, iar un apropiat al său i-a amenințat pe jurnaliștii „vânduți Occidentului“ că vor ajunge În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
abrupt al opoziției. Cota partidelor „istorice“ a scăzut În urma alegerilor din 2000 aproape de nivelul din 1990: o Întoarcere cu zece ani, o Întoarcere la punctul de plecare. Puterea a devenit prea puternică. Jocul democratic s-a dereglat. țărăniștii s-au prăbușit; greu de presupus că vor reuși să-și revină (măcar pentru a atinge pragul de 5% necesar intrării În parlament). După o suită de dezbinări, ceea ce a mai rămas din partid s-a recompus sub conducerea lui Ciorbea, revenit la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Curios amalgam, dar ceea ce conta În primă urgență era rezultatul. Și incredibilul s-a petrecut: Băsescu 51%, Năstase 49%. Lui Năstase Îi va fi fost greu să realizeze că trăiește o istorie reală. La capătul unui marș triumfal, totul se prăbușea. Este interesantă și structura votului. Frontierele geografice n-au mai fost atât de nete, chiar dacă Banatul și Transilvania s-au arătat și de data aceasta mai Înclinate spre opoziție, iar Moldova Îndeosebi fidelă P.S.D. S-au precizat Însă frontierele de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atrage pe cei mai mulți români prin reușita și bogăția lui. Intrarea În N.A.T.O. și Uniunea Europeană a fost dorită de o mare majoritate. Dar când s-a declanșat conflictul din Kosovo și au Început bombardamentele asupra Iugoslaviei, N.A.T.O. s-a prăbușit În sondaje, pierzând câteva zeci de procente din simpatiile românilor. Guvernul, care și-a respectat ferm opțiunile prooccidentale (România fiind membră a „Parteneriatului pentru Pace“ și candidată la N.A.T.O.), a fost aspru criticat pentru „exces de zel“. Sentimental, românii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mare lucrare de acest gen din Europa. Istoria aviației Înregistrează câteva nume românești. Românilor le place de altfel să creadă că au aptitudini deosebite În acest domeniu. Aurel Vlaicu (1882-1913), constructorul unui avion de concepție proprie (cu care s-a prăbușit, Încercând să treacă Carpații), este un erou național. Pentru români, Traian Vuia (1872-1953) este autorul primului zbor din lume realizat exclusiv cu mijloace proprii de bord (În 1906), iar Henri Coandă (1886-1972), constructorul primului avion cu reacție (În 1910). Din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
influențe din afară. Rezistență și receptare totodată. Sinteza românească este toată În contraste. Dar din vechea Românie nu le-a mai rămas românilor prea mult. Comunismul a distrus o bună parte din ce a fost Înaintea lui, apoi s-a prăbușit, la rându-i. Au supraviețuit doar elemente disparate: frânturi de folclor și de tradiție, nostalgii, repere culturale și istorice. România este astăzi o țară dezarticulată, alcătuită din segmente, care nu prea se Îmbină, de viață tradițională, de reminiscențe interbelice, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce se făcea că mă împinge, fără prea multă convingere. La un moment dat mi-a căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în mijlocul unui grup de studenți care dansau și când am văzut că tipul costumat în Patrick Bateman încă mai era acolo, am avut subit sentimental că petrecerea era pe punctual de a scăpa de sub control. Ceva în mine s-a prăbușit, explodând - un moment de disperare pură, aproape viscerală - aveam nevoie de încă o linie. Am scrutat din nou mulțimea. Jay alunecase în sfera celebrităților - soția mea și David Duchovny -, iar Robby dispăruse. Așa că am urcat pe scările impozante, curbate, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea încinsă de frapieră (stafia observă cu amărăciune că era goală) înainte de a se prăbuși într-un scaun la masa rotundă din colțul îndepărtat al încăperii. Marta era o femeie trecută de treizeci și ceva de ani, intenționat aleasă pentru că nu era foarte atrăgătoare și cu care Jayne se împrietenise în timpul turnării unui film în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imposibilă respectarea acestei dorințe). Singurul lucru care a avut un soi de impact asupra mea - singurul care a răzbit prin aburul acela - a fost când Sarah l-a adus pe Terby, deși nu-mi amintesc unde eram în clipa aceea. Prăbușit pe fotoliu în fața televizorului? Sau în timpul cinei, lăsându-mi mintea să rătăcească dincolo de farfuria punctată neregulat de dovlecei și ciuperci, încercând să zâmbesc și să par interesat de importanța clipei prezente și de schimbul de informații de deasupra mesei? (Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral, nu în spatele casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca să te las să-ți meargă cu o minciună ca asta. Pur și simplu ți-e frică să fii de unul singur. E mai simplu să te aciuiești pe lângă cineva. - Atunci dă-mă afară! am tunat dintr-o dată. Jayne se prăbuși în fotoliu și izbucni din nou în lacrimi. Asta m-a ajutat să-mi revin. - Eu un întreg proces, Jayne, am zis, coborând vocea. Nu e o chestie intuitivă. E ceva ce înveți cu timpul... - Nu, Bret, e ceva ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cine-i acolo? Altă pauză. - Alo? Sunetul vântului și al paraziților. Am luat telefonul de la ureche să verific numărul celui care mă suna. Provenea de pe celularul lui Aimee Light. - Cine-i acolo? Nici nu mi-am dat seama când mă prăbușisem pe scaun. Inima îmi bătea foarte tare. Ca s-o controlez am făcut din mână pumn. Aimee? - Nu. Pauză, paraziți, vânt. M-am aplecat în față, rostind alt nume. - Clayton? Vocea era de gheață. - E unul din numele mele. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochilor. Am început să strig după ajutor. În momentul în care am început să strig câinele s-a aruncat spre perete, continuând să crească. Am încercat să mă ridic, dar piciorul meu drept era atât de afectat încât m-am prăbușit la loc pe scările devenite lunecoase din pricina cantității de sânge care îmi cursese din rană. Câinele încetă orice mișcare dar începu să tremure în timp ce fața i se alungit devenind ca de lup. Labele din față începură să zgârie isteric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile întinse obscen, fluturându-le, împroșcându-ne cu și mai mult sânge. În momentul acela mi-am ridicat piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină echilibrul, dar aripile erau încă prea grele cu sânge și mațe și a căzut pe spate, alunecând pe scări și aterizând pe podea, zbierând în timp ce încerca să se ridice în patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în camera lui Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce fusesem atacat.) Gemând de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile încep să se sfărâme. Cenușa se prăbușea în toate, surmând ecourile. Se cernu peste mormintele părinților săi și în cele din urmă pătrunse în lumea rece, luminată, a morților, unde începu să plângă deasupra copiilor din cimitir și apoi undeva departe, la capătul Pacificului - după ce au fremătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aduse oasele, și din nou, crește tensiunea când din ce-ați scris se știe că a fost aruncată În groapa comună de la Jilava. Am citit cartea În momente de așteptarea Învierii. Și mi-a sporit speranța că nu ne vom prăbuși. Prefața scrisă de Domnul Constantin Severin este a unui scriitor, care cunoaște ce Însemnează Estetica și cunoștințele filosofice. Din păcate rar se mai Întâlnesc, la noi, asemenea oameni. Dar bine că mai există. Camera cu lucrurile lui Petru Comarnescu, am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bună. Ce spuneți? Deocamdată „Amintirile” trimise vor intra În numărul festiv al revistei școlii . Pe aici, unele vești triste: aud că domnul Stino e grav bolnav. Aud deasemenea că Vasiliu-Birlic ar fi murit. Bătrânii, În luptă dramatică cu timpul, se prăbușesc... Vă doresc spor la lucru și succes În preocupările dv. frumoase, legate de literatură și cultură În general. Cu tot dragul, Prof. V.G. Popa P.S. Mi-am adus aminte de ceva. Prin 1949-50, Labiș a prezentat la cenaclul literar din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
d-tale atenție. Duioase aduceri aminte ne-a stârnit Băncuța, În colorata d-tale evocare . Aceste rânduri confirmă că suntem zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac, a rezistat destul de bine, rămânând În picioare. Sunt ziduri crăpate, tavane brăzdate, am avut oarecari necazuri cu baia, cu sobele, cu biblioteca (răsturnată), dar suntem mulțumiți că am rămas pe loc. Când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
al spiritului, în labirintul de la Oktyabriskaia, cum spuneam, nu te ajută, ci te dezavantajează. Începi să vezi stafii acolo unde nu e vorba decât de un ecleraj execrabil, să exagerezi pericole abia mijite. Mirosul rânced, de vechitură pe cale să se prăbușească, răspândit în toată clădirea, te asediază consecvent. Într-un asemenea hotel, drumul până la sala de mese, unde îți este rezervat micul dejun, este o aventură cu final incert. Toată lumea are serioase probleme de adaptare aici, iar colegii din stafful german
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]