9,297 matches
-
lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Este cunoscut și sub numele de "Cămara de Sare" (probabil destinația originară a clădirii), "Curia Casei Fiscului", "Casa Fiscală", "Casa Princiară", "Casa Principilor", "Palatul Voievodal", "Conacul Princiar" și "Casa Bathory". El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda. Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
Național din România în anul 2010 (). Este cunoscut și sub numele de "Cămara de Sare" (probabil destinația originară a clădirii), "Curia Casei Fiscului", "Casa Fiscală", "Casa Princiară", "Casa Principilor", "Palatul Voievodal", "Conacul Princiar" și "Casa Bathory". El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda. Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Clădirea s-a bucurat
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
pentru Vama Sării de la Turda. Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Clădirea s-a bucurat de considerație de-a lungul timpului, numărându-se între reședințele preferate ale principilor Transilvaniei. Până în jurul anului 1588 s-au efectuat lucrări importante de reconstrucție, structura actuală a clădirii datând din acele vremi. Ea a mai suferit o refacere generală în anul 1818, reparații mai efectuându-se în anii 1886-1887 și 1911, de când
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
Istorie. Tabloul înfățișează Dieta Transilvaniei în ședința din ianuarie 1568, din Biserica Romano-Catolică din Turda (pe-atunci biserică unitariană). La acea sesiune, întemeietorul Bisericii Unitariene, David Francisc, a prezentat și a obținut recunoașterea religiei unitariene și libertatea religioasă, proclamată de principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, prezent la sesiune. Pictura a fost depozitată timp de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții săi, Ștefan Báthory și
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
Francisc, a prezentat și a obținut recunoașterea religiei unitariene și libertatea religioasă, proclamată de principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, prezent la sesiune. Pictura a fost depozitată timp de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții săi, Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, ajunși ulterior și ei principi ai Transilvaniei. În pictură mai pot fi identificați, în dreapta, omul de cultură clujean Gáspár Heltai și preotul calvin Méliusz
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
sesiune. Pictura a fost depozitată timp de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții săi, Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, ajunși ulterior și ei principi ai Transilvaniei. În pictură mai pot fi identificați, în dreapta, omul de cultură clujean Gáspár Heltai și preotul calvin Méliusz Juhász Péter (1532-1572), cu care David Francisc a întreținut o lungă controversă teologică. Gáspár Heltai (adept al noii religii unitariene) apare
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
o colecție de "Documente bârlădene", precum și zeci de articole în periodicele vremii. A fost distins cu Medalia de aur și Placheta de colaborator al Expoziției jubiliare din 1906 (la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol), precum și cu Premiul Academiei Române (1906, 1911, 1912). A fost ales membru al Societății istorice române (1901), membru al Societății geografice române, membru al Comisiei Monumentelor Istorice din județul Tutova (1914), membru al Societății Internaționale pentru studii istorice și sociologice
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
d. 28 decembrie 1950, București) a fost un diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil român, membru de onoare (1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948). La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”. Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga, în Olanda, ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa (1835-1894), ministru plenipotențiar, și al soției sale, Mary-Louise (1868-1943), fiica senatorului suedez, comandorul L. O. Smith. A
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
onoare (1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948). La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”. Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga, în Olanda, ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa (1835-1894), ministru plenipotențiar, și al soției sale, Mary-Louise (1868-1943), fiica senatorului suedez, comandorul L. O. Smith. A avut o soră, principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja (1892-1983). S-a căsătorit cu principesa Marcelle
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
Karadja Pașa (1835-1894), ministru plenipotențiar, și al soției sale, Mary-Louise (1868-1943), fiica senatorului suedez, comandorul L. O. Smith. A avut o soră, principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja (1892-1983). S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja (1896-1971), fiica principelui Aristide Caradja, cu care a avut doi copii: European prin educație, Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
prin aceasta teoretizează cercetarea științifică a folclorului muzical. În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, înființată și condusă din 1927 de George Breazul. Doi ani mai târziu devine membru al Fundației culturale regale „Principele Carol” și membru în consiliul de administrație al Operei din Cluj. Între 1932-1941 ține un curs facultativ de folclor muzical la Conservatorul din București, care din 1941 va deveni obligatoriu. În anul 1940 ajunge consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naționale
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
apărut în 1984. Constantin Maximilian s-a născut la 2 august 1928, într-o familie de muncitori. Tatăl a fost fascinat de ideile socialismului utopic. Constantin Maximilan urmat școala primară (1939) și studiile liceale la Liceul „Ioan Heliade Rădulescu” și „Principele Carol” (1947) în București. A absolvit Facultatea de Medicină București (1947-1953). Constantin Maximilian fost unul din discipolii academicianului Ștefan Milcu. N-a fost niciodată membru plin al Academiei Române. A fost iubit de puțini (mai ales de studenți) și a fost
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
membru al comitetului de conducere al Societății Române de Numismatică (1921), al comitetului Societății Regale Române de Geografie (1921), membru de onoare al Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Chișinău (1921), membru al Ateneului român (1923), al Societății Renașterea Română, al Fundației Principele Carol ș.a.m.d.. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chișinău, care mai târziu a fost demolată. Sever Zotta îl considera un "„nobil fără trufie, boier mândru dar drept, cărturar înțelept și modest, om bun și milostiv
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
mai mici: Oltenia, Basarabia, Bucovina, Banatul, Maramureșul sau Crișana. Primele steme unite ale celor trei principate (Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei) datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În urma tratatului din 1595, semnat la Alba-Iulia, Sigismund Bathory devenea, "de jure", principe al Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei. Această stare de fapt s-a reflectat și în stema sa, pe care a adoptat-o ulterior. După unirea "de facto" a celor trei țări sub sceptrul lui Mihai Viteazul, sigiliile aplicate actelor domnești
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
într-o coroană închisă. Nici această stemă nu a putut fi adoptată în mod oficial. După înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866, locotenența domnească instituită a conferit decorațiile bătute în 1860 celor îndreptățiți. Tot în 1866, noul principe Carol I promulgă o nouă Constituție, prin care numele țării devenea, oficial, „România”. La 30 martie 1867 Camera Deputaților adoptă proiectul de lege pentru fixarea și stabilirea armelor României, raportor fiind Mihail Kogălniceanu. Legea avea să fie votată și de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
țării devenea, oficial, „România”. La 30 martie 1867 Camera Deputaților adoptă proiectul de lege pentru fixarea și stabilirea armelor României, raportor fiind Mihail Kogălniceanu. Legea avea să fie votată și de Senat la 12/24 aprilie 1867, fiind promulgată de principele Carol în cursul aceleiași luni. Noua stemă cuprindea un scut sfertuit, având reprezentată în cartierele unu și patru, pe fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen, care, împreună cu tatăl său, Prințul Leopold , a renunțat la tronul României în favoarea fratelui său mai mic, viitorul Rege Ferdinand I. După abdicarea Regelui Mihai, successiunea la tron a fost discutată într-o întâlnire dintre Mihai, unchiul său, Principele Nicolae al României, și Prințul Frederic Victor (1891-1965) , șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen . Imediat după această întâlnire, purtătorul de cuvânt al Regelui Carol al II-lea, într-un interviu acordat cotidianului francez "Le Figaro", a exprimat sprijinul puternic al lui
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
deoarece organizase, împreună cu soțul ei, lupte ilegale de cocoși la ferma lor din Oregon. Tot atunci, Regele Mihai i-a retras titlul de Principesă a României. La 1 august 2015, regele Mihai i-a retras fiului principesei Elena titlul de Principe al României și l-a exclus din ordinea succesiunii la tron, afirmând într-un comunicat că "„Familia Regală și societatea românească [...] vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
în opt categorii grupate în ordinea severității: Clișeul „"Totul este corect în dragoste și în război"”, găsește justificări pentru minciuni, în ordine pentru a câștiga putere.Sun Tzu declară că "„războiul este bazat pe decepții.”" Niccolò Machiavelli ne sfătuiește în principele "„niciodată să nu încerci să câștigi cu forța ce se poate câștiga cu decepția.”" Capacitatea de a minți este observată devreme și aproape universal în dezvoltarea umană. Psihologia socială și Psihologia dezvoltării sunt îngrijorate din pricina teoriei minții, cu ajutorul căreia oamenii
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
nașterea dintr-o adolescentă a lui Isus (, doar conform creștinilor, căci textul nu pomenește cuvântul Mesia, cercetătorii cred că era vorba fie de un fiu al regelui Israelului, fie de un fiu al profetului), perspective despre împărăția mesianică (9, 1-6), principele păcii se naște în condiții modeste (11, 1-3), El va domni cu dreptate și pace (11, 3-9). În al doilea ciclu arată zece profeții de amenințare împotriva diferitelor regate și popoare (Babilon, Asiria, Moab, Siria și Israel - cap 13-27), pedepsirea
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
Cei trei membri ai Locotenenței au fost: În timpul Locotenenței Domnești a ființat și un guvern provizoriu, sub conducerea lui Ion Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe. Principala preocupare a Locotenenței Domnești a fost găsirea cât mai grabnică a unui principe străin dispus să preia tronul României. De asemenea, a avut de respins mișcări separatiste, precum cea de la Iași din 3 aprilie 1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anularea Unirii din 1859. Chiar în prima
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia, sub numele de Filip I”. După refuzul acestuia, pe data de 19 martie Ion C. Brătianu se deplasează, cu acordul guvernului, la Düsseldorf pentru a încerca să obțină acceptul principelui Carol Ludovic de Hohenzollern de a deveni domnul României, ceea ce și reușește. Pe 30 martie 1866 Locotenența Domnească dă o proclamație către popor prin care recomandă alegerea, în plebiscitul ce va urma, a principelui Carol ca domnitor al României. În urma
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
pentru a încerca să obțină acceptul principelui Carol Ludovic de Hohenzollern de a deveni domnul României, ceea ce și reușește. Pe 30 martie 1866 Locotenența Domnească dă o proclamație către popor prin care recomandă alegerea, în plebiscitul ce va urma, a principelui Carol ca domnitor al României. În urma consultării voinței populare (2 - 8 aprilie) rezultatul a fost de 685.869 voturi pentru, 12.837 abțineri și 224 voturi contra. În perioada 9 - 17 aprilie 1866 s-au desfășurat alegerile pentru Adunarea Electivă
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
contra. În perioada 9 - 17 aprilie 1866 s-au desfășurat alegerile pentru Adunarea Electivă, devenită acum Adunare Constituantă. Lucrările acesteia au fost deschise la 28 aprilie, cu un mesaj din partea Locotenenței: În urma dezbaterilor, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce 6 s-au abținut. S-a adoptat o declarație în concordanță cu rezultatele voturilor. Tot în aceeași zi, Locotenența Domnească înaintează Adunării Constituante proiectul noii Constituții, urmând ca la 3 mai să facă același lucru și cu Legea
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
sau buni militari. Familia Manrique de Lara, una dintre familiile nobiliare cele mai vechi din Spania, deținea unele din cele mai importante titluri din Castilia : ducatul de Nájera, comitatul de Treviño sau marchizatul de Aguilar de Campoo, nelipsind nici eminenți „Principi ai Bisericii”. Jorge Manrique s-a căsătorit în 1470 cu sora mamei sale vitrege, doña Guiomar. La 24 ani Jorge Manrique a participat la asediul castelului Montizón (din Villamanrique, Ciudad Real), câștigându-și renumele de bun militar. „Moto”-ul său
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]