7,964 matches
-
structurat de secvențe discursive între care se stabilesc raporturi logice, sintactice și semantice specifice; nivelul frastic, al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care le articulează. Din punct de vedere sintactic, remarcăm existența unei structuri de profunzime, specifice limbajului publicistic eminescian, care imprimă articolelor o gramatică particulară, dincolo de variabilele organizării de suprafață (pamflet, cronică, notă informativă, articol polemic etc.). Abordarea transfrastică a permis identificarea mecanismelor relaționale de obținere a coeziunii în publicistica eminesciană, dintre care amintim: recurența
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
selecții în densitatea referențialului politic, impunând direcții tematice cu rol de responsabilizare a opiniei publice față de actele politice ale vremii. Expresie a unui moment istoric particular, publicistica eminesciană relevă, dincolo de conținutul informațional specific discursului mediatic, valorificarea, la nivelul structurii de profunzime, a unor mituri, credințe și simboluri naționale, care configurează opțiunile și atitudinile politice ale jurnalistului. La nivel pragmatic, publicistica eminesciană se definește printr-o dinamică particulară a relației jurnalist-cititor, evidențiind fenomenul co-producerii semnificației mesajului jurnalistic. Plecând de la postulatul că, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
știe și să înțeleagă orice constructor de antene, pentru a putea construi o antenă optimă în orice condiții date. Scopul nu a fost să înghesui cât mai multe rețete de antene pe pagină..., ci să dau cititorului o înțelegere în profunzime asupra modului cum funcționează o antenă în mediul real. Același capitol, conține informații referitoare la propagarea în unde scurte. Un alt capitol din carte este dedicat transferului eficient de putere, cu un accent special pe transferul emițător-antenă. Problematica zgomotului la
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
bine limitate, dure, care în curând se va acoperi de o flictenă care se va ulcera și va crea mici orificii fistuloase prin care se scurge puroiul grunjos caracteristic. Încet, tumora crește în dimensiuni, apar noi gome, se dezvoltă în profunzime și în lungime pentru a realiza aspectul tipic de picior voluminos, deformat, cu multiple orificii fistuloase și dureros. Evoluția este întotdeauna lent progresivă, întinzându-se pe parcursul a mai mulți ani. Diagnosticul este facil atunci când se evidențiază puroiul grunjos caracteristic. Aspectul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitura pe care a generat-o într-un cititor lectura operei sale: "funcția lecturii ca scriitură care transformă textul și oferă spre citire un alt text va avea drept consecință suprimarea unui spațiu cu trei dimensiuni: dacă totul e text, profunzimea dispare și totul devine suprafață, dar această suprafață este ea însăși produsul unui spațiu cu n dimensiuni: scriitură/lectură a unei scriituri/lecturi etc."272. Spațiul scriiturii, lecturii și interpretării s-ar putea descrie ca "suprafață neîngrădită" sau "spațiu al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
crea sensul, prin intermediul relațiilor dintre texte. Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a refuzului, deși soluția sigură, enunțată emfatic, este aceea a morții ca ieșire din constrângerile prestabilite de către cod. De asemenea, în Celălalt prin sine însuși, codul informațional și cel genetic alcătuiesc definiția ființei, înlocuind perspectivele religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cotidianului sau a istoriei. Modelul televiziunii este acum cel după care se organizează lucrurile, astfel că subiectul, la fel ca și universul său se transformă în "suprafețe" sau în "ecrane de control", care nu mai semnifică sediul reflectării și al profunzimii semnificațiilor. Aceeași pierdere a transcendenței o putem regăsi la nivelul discursului 399, jocul semnelor fiind cel care conferă sensul, în condițiile în care textul se ia pe sine însuși ca obiect și uneori ca referent. De altfel, din punctul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analizez a doua revoluție, cea din secolul XX, a postmodernității, care este imensul proces de distrugere a sensului, egal distrugerii anterioare a aparențelor"435. Sensul are nevoie de fundamente pentru a se construi; într-o epocă transparentă și lipsită de profunzime, acesta este "înghețat", deschizând calea nihilismului și a melancoliei, drept trăsături de bază ale omului postmodern. În locul dispărutului "mod de producție", Baudrillard începe să teoretizeze "modul de dispariție" a mai multor instanțe moderne: sensul, socialul, istoria, evenimentul, singularitatea etc. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, iar ceea ce este lipsit de iluzie este mort și inspiră teroare. Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
486 (s. a.). În acest scop declarat, Baudrillard își recunoaște din nou pasiunea de a transforma experiențele și imaginile în semne, oferind o semiologie a Americii așa cum a perceput-o, sub forma unei pelicule fără adâncime și de cele mai multe ori fără profunzime. În acest sens, exuberanța ironică pe alocuri din America a fost percepută "ca un omagiu aproape whitmanian adus grandorii "banalității" americane"487, dar deși accentuează majoritatea clișeelor care circulă în legătură cu acest subiect, intervenția lui Baudrillard nu are nimic de-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a se racorda la cultura europeană (și pentru care teoria formelor fără fond este un exemplu). Spre deosebire de Eco, care consideră că hegemonia americană este în declin, Baudrillard preferă să privească, în pofida numeroaselor ironii la adresa banalității americane și a lipsei de profunzime și reflexivitate, situația în sens invers criza este europeană și nu americană. În această direcție a interpretării, Vidich 505, de pildă, lecturează America sub forma unei teme mai largi aceea a pesimismului profund și uneori chiar a nihilismului lui Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, situație care transformă complet seducția în fascinație. În interviurile lui Philipe Petit, Baudrillard remarcă imposibilitatea supraviețuirii stadiului oglinzii în contemporaneitate, stadiu înlocuit cu etapa "video" și cu omniprezența ecranului. Acum seducția completă este aceea a imaginii și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea încrederii în metanarațiuni, idee dezvoltată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard, Celălat prin sine însuși, trad. de Ciprian Mihali, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1997, p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
desprinde din artera femurală în canalul Hunter (canalul adductorilor - este situat la vârful triunghiului Scarpa, fiind mărginit antero-lateral de mușchiul vast median, posterior de mușchiul lung adductor iar antero-median de aponevroza dintre cei doi mușchi menționați anterior), se dirijează din profunzime spre suprafață, perforează lamina tendinosa, înconjură condilul intern al femurului și se divide în ramuri musculare pentru mușchii articulației genunchiului, în artera satelită a nervului safen (r. saphenus) și ramuri articulare (r. articulares) care participă la formarea rețelei arteriale a
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
4% din cazuri - Bardsley JL, Staple TW 1970). ARTERA TIBIALA ANTERIOARA (a. tibialis anterior) ramul anterior de bifurcație al arterei poplitee se îndreaptă de la arcada solearului pe fața anterioară a gambei (în loja anterioară a gambei), deasupra membranei interosoase în profunzimea interstițiului dintre mușchiul tibial anterior (medial) și extensorul lung al degetelor apoi al halucelui (lateral) la retinaculul inferior al extesorilor continuându-se cu artera dorsală a piciorului (a. dorsalis pedis). Ramuri colaterale: artera recurenta tibială posterioară (a. recurrens tibialis posterior
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
conduce. Și nu am pus la socoteală miile de articole pe care le-a scris despre acest subiect. După cum remarcă Jim Collins, autorul cărții Good to Great, „Drucker are un geniu deosebit, fiind un scriitor prolific și de o rară profunzime”. Nu demult, când i s-a cerut lui Drucker să alcătuiască un compendiu al lucrărilor sale, el a Început (ajutat de Joseph Maciariello) să-și comprime cărțile În 366 de idei principale, câte una pentru fiecare zi a anului. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
caracterului”. Este doar o speculație, Însă eu chiar Îl văd pe Drucker spunându-i lui Maciariello: „Pe asta să o pui prima pe listă”. Ca și Drucker, sunt de părere că esența managementului și a conducerii o reprezintă puterea și profunzimea caracterului. În paginile care urmează, am oferit aproape 300 de sfaturi care să vă ajute „să transformați eșecul În victorie”. Fiecare, În felul său, necesită o dovadă de caracter pentru a fi pus În practică. Caracterul este cel ce susține
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
modestă, conține totuși un element important ce merită subliniat. El a pus foarte bine în lumină faptul că error și carmen au fost doar "cauza ocazională a exilului poetului" și că adevăratul motiv al hotărârii lui Augustus trebuie căutat în profunzimea lumii augustiene, mai precis în "ultima perioadă de domnie, întunecată din cauza presiunii exercitate de probleme și de tendințe diverse". Suntem întrutotul de acord asupra primei părți a concluziei lui D'Elia: că error și carmen nu au fost decât "cauza
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
probleme și de tendințe diverse". Suntem întrutotul de acord asupra primei părți a concluziei lui D'Elia: că error și carmen nu au fost decât "cauza ocazională a exilului poetului" și că adevăratul motiv al deciziei augustiene trebuie căutat în profunzimea lumii augustiene. Dar nu putem admite decât parțial afirmația că adevăratul motiv trebuie căutat în "ultima perioadă de domnie întunecată"48. De altfel, în această luare de poziție D'Elia se află pe urmele altor istorici, dar, mai ales, ale
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate constitui decât "cauza ocazională", cauza reală trebuind să fie căutată în mediul politico-spiritual la care adera poetul sau la care se gândea că poate adera. Ambele concluzii, a lui Boissier și a lui D'Elia, privite cu mai multă profunzime, includ fără îndoială și o mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]