8,125 matches
-
era sacrificat pentru ceremonia de curatire a templului, Apoi, marele preot aseza in mod simbolic toate păcatele mărturisite ale poporului din cursul întregului an și depozitate în Sanctuar asupra țapului pentru Azazel - simbol al lui Satana și-l gonea în pustie . „Herbul țării, vechii și-au fost ales buăr” - știință și artă heraldică Capul de bour simplu sau cu gât, purtând între coarne o stea, încadrat între soare și lună, figurează atât pe stema de țară a Moldovei și pe stema
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Km. Zilnic mă deplasam cu mașina mea 60 de Km. Mă sculam la ora 4.00, plecam de-acasă la ora 5.00, un sfert de oră înainte de ora 6.00 eram deja la computer. La venire, circulam pe strazi pustii, în parcarea firmei alegeam locul cel mai bun, eu eram cel care aprindea luminile în enorma clădire cu trei etaje, din aluminium și sticlă a Centrului de Proiectare (avea împreună cu atelierele cam 2000 de angajați) și lucram în liniște câteva
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
se ferească rămân fără grai sau înnebunesc. Situațiile în care esufii devin periculoși sunt cele în care domnește tăcerea. Un om cade pradă unui esuf atunci când este singur, departe de ai săi, cuprins de tristețe sau de melancolia unui loc pustiu (David Le Breton, Despre tăcere) 1. Rugină Eram internat în spital de vreo două săptămâni. Și de atunci eram aproape surd. Mă rog, dintotdeauna am avut probleme cu auzul, dar acum, problemele astea, așa ar trebui să le spun, eufemistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar cumpăram puțin; apoi dulcea noastră aromeală pe la con fe rințele de la Ateneu, unde, când nu aveam nimic nou de aflat, persiflam și ne-amuzam, ca niște infatuați și impertinenți ce eram, pe seama bietului vorbitor; apoi cercetarea pinacotecii, prăfuită și pustie, de la Ateneu și a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu proaspăta genealogie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
război. În această situație paradoxală, de țivil rămas țivil și ireduc tibil țivil În război, m-am aflat mai apoi, În Împrejurări altcum memorabile, În retragerea noastră pe valea Dâmboviței, dezas trul Armatei a II-a, și până la Târgoviște, orășelul pustiu și Înecat Într-o bură continuă de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac așa după cum m-o tăia capul meu de țivil. Același colonel care-mi spunea, lungit pe băncile pustii ale școlii primare, sediul comandamentului nostru: — Eu zic să ne predăm, Beldie, nu-i așa?... Ei, ce-are să-mi facă? O să mă pună să lucrez În fabrici!... Lucrez și-n fabrici!... De ce să nu lucrez? Pentru asemenea isprăvi, colonelul meu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l să bea, făcându-i-se de aceea rău, ispititorul având după ispravă remușcări și, ca pedeapsă, osândindu-se la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței. Temperament chiar de abstinent Într-ale vieții nu avea Însă Emanoil Bucuța, fiindcă, În ciuda afectației sale austere, era pofticios, mai ales după carne și după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă mine la volanul mașinii, femeile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci prinși pe loc la Căldărușani, sau a mielului fript În arhondăria maicilor de la Țigănești, gazdele noastre bune, surâzătoare și primitoare din pragul odăilor albe și cu paturi largi, pe sălile pustii de orice priviri și urechi indis crete; și cu toate astea și altele Încă, rebelă, neînduplecat de rebelă la acel „puțin“, prea puținul și esențialul puțin, constând În nu mai știu ce și nu mai știu cum, care ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale văduviei Îndelungate, depozite de feminitate stratificate cu anii, zăcute și uitate ca boabele de grâu În criptele faraonilor și Încol țind timid, aproape feciorelnic, la acest cuvânt al meu amabil, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le mai stă bine să-ți poarte pică pentru simplul motiv că ți-ai exercitat frumoasele tale virilități cu inteligență și oarecare eclectism. Nu am avut norocul să surprind pe vreo femeie din bordel rugându-se cu fața spre peretele pustiu de orice imagine sfântă al odăilor lor rău mirositoare, În speranța că ușa milos tivirii se va deschide vreodată Înaintea lor, ceea ce ar fi fost, vă puteți Închipui, pentru oricare dintre noi, un mare prilej de adâncire și de mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
comercializării ceramicii noastre, dirijată astăzi de fabricanții din Turda și de olarii depravați din Pucheni. Numai În satul Piscul, de peste Balta Mânăstirii Țigăneștilor - unde până mai de curând poposeam cu zilele și mai ales cu nopțile prin Încăperile largi și pustii ale arhondăriei, cu canapele și paturi demodate, anume pentru răsfățul nostru - am mai găsit o așezare veche și Încă neinfestată de olari, amă râți și aceștia de silniciile perceptorului cu impozite apăsătoare pentru asemenea Îndeletniciri și lăsați astfel să piară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care mi-a inundat tot corpul. După Vecernie, Părintele Casian ne-a invitat să vedem un film egiptean consacrat Sfântului Pavel Tebanul, pustnicul născut În anul 227 și care a trăit 114 ani, dintre care 90 i-a petrecut În pustie, fără să Întâlnească pe cineva, În afară de viețuitoarele din preajmă și de Îngerii trimiși de Dumnezeu. După atâta amar de vreme, Întâlnirea finală cu Sfântul Antonie, care l-a și Îngropat, ajutat de doi lei, a prilejuit, de fapt, o cunoaștere
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri de viitor, nu se poate încheia totul așa, deodată, pe nepregătite, așa de aiurea, cum adică, asta a fost toată viața mea, numai atât mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de a afla amănuntele acestea întunecate din biografia lui nu i s-a părut nici ea deplasată, doctorița îi inspira încredere, pur și simplu, dintr-o dată îi inspira o încredere fără limite. Așa încât tata, cât au străbătut străduțele mai degrabă pustii ale orașului de câmpie, i-a relatat tinerei femei cu o voce egală, ferindu-se de patetisme ieftine, istoria deportării lui. I-a vorbit și despre soția lui Vera, și despre cei doi fii ai săi care se află în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dezbată un subiect anume. Au ales un loc ferit de priviri dintr-o zonă puțin circulată chiar și ziua, undeva lângă biserica Sfântul Nicolae. Până atunci flecăriseră, spuseseră glume nevinovate, râseseră. Acum însă, poate și din pricina locului, scufundat în beznă, pustiu, care-ți dădea fiori, au schimbat tonul discuțiilor. Tot la inițiativa lui Stelian. Acesta i-a mărturisit lui Victor că îi inspiră deplină încredere și de aceea are curaj să vorbească deschis, să-i împărtășească opiniile lui adevărate. Întâi, Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au pornit într-acolo mânați de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eroului, doamna Natalia , alerga într-un suflet de la câmp, de la arie, mereu cu aceeași lacrimă în batistă: „Credeam că l-ați adus pe Ilie”. Acum n-a mai avut cine alerga în întâmpinarea lui Ilie Ilașcu. A găsit casa părintească pustie, mormintele părinților—cu iarbă crescută pe ele (nu i s-a permis să fie prezent , chiar adus sub escortă, nici la înmormântarea tatălui ștefan, în 1998, nici la cea a mamei din 1999. în tot acest răstimp părinții lui Ilie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să stăm la masă, profitând că avem și apă bună de băut. în stânga noastră, pe deal, era o stână. Ciobanul coboară către noi, află de drumul nostru, de mesajul ce-l ducem. Acest om simplu, aflat într-un loc destul de pustiu, merge la coliba sa și ne aduce nuci și o bucată de pâine frântă, să ne dea de la el, din bucata lui de pâine neagră ca pământul. Atâta bucurie am văzut pe chipul acelui om, în acele clipe, că nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
clipe, că nu le voi putea uita până la moarte. Străbătând satul Milești, niște tineri au mers din plăcere să ne conducă o buna bucată din drum, să stea de vorba cu noi. Am vrut să vizităm școala, dar totul era pustiu, cadrele școlii împreună cu toți copiii erau plecați la munci agricole. Am coborât spre Temeleuți, era spre seară, ne apropiam de sat. Trec pe lângă noi două femei cu saci în mână. Intrăm în vorbă cu ele, cineva dintre noi întreabă dacă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ele mergeau la livada din apropiere să culeagă doi saci de mere și ne-au spus să le așteptăm că se întorc repede și vor să mergem să dormim în casele lor, nu pe cîmp, “doar nu sunteți într-o pustie”, a fost adresarea lor către noi. Am mers și noi să le ajutăm , toată livada era plină, pe jos era un covor de mere căzute, nu aveai pe unde călca. în acel an au rămas în Basarabia sute de hectare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mândri, toți cei care am cunoscut această familie, și sunt fericită că am luptat umăr la umăr cu Ilie. Am cunoscut pe acești bravi părinți, ștefan și Natalia Ilașcu. Dumnezeu să-i ierte, sunt plecați dintre noi, rămânând această casă pustie. Să nu uitați cărărușa aici, la casa părintească! Nu mai are cine să vă întâlnească, să vă deschidă poarta, din păcate... Oamenii pe toate le înțeleg nu la început, abia mai pe urmă își dau seama de multe și de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]