8,070 matches
-
și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că totul este desăvârșit și gata de pus în practică! Iar eu am în mine și curaj, și hotărâre. La treabă, deci, viteazule rănit!” După aceste gânduri nebunești, la foarte scurtă vreme, dânsul plecă spre locuința fetei în grabă mare. Orice clipă în plus era doar o pierdere zadarnică de timp prețios, lucru ce lui nu-i stătea deloc în fire. N-avea nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei, natural. Ei bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar fiindcă observase că Șerban parcă începuse a-și lua un avânt prea puternic, prea extatic dintrodată. Așa sunt părinții, și îndeosebi mamele: de multe ori, ele se lasă rănite, iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cărui beregată nu a fost tăiată cu fața spre Mecca, după rostirea rugăciunilor poruncite de Profet. Dacă ar fi omorât antilopa pe loc, nu s-ar fi putut bucura de ea, și prefera să riște s-o lase să fugă rănită, pentru că știa, de asemenea, că nu putea ajunge prea departe cu un glonț în plămâni. Animalul ridică dintr-o dată botul, adulmecă vântul și deveni ușor neliniștit. Apoi, după un timp ce păru o veșnicie, dar care nu durase probabil mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în pustiu. Gacel ajunse la animalul rănit, care făcu un ultim efort de a se ridica și a-și urma familia, dar ceva se rupsese înăuntrul lui și nimic nu mai asculta ordinele minții sale. Doar ochii lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea pierde liniștit peste o sută de kilograme în greutate înainte de-a începe să se resimtă. în ceea ce îl privea, obișnuit cu lungile vânători, fuga aceea nu era decât o plimbare, asemănătoare cu atâtea altele în căutarea urmei animalului rănit sau a unei frumoase turme fugare. Se simțea bine acolo, singur în deșert, pentru că asta era viața care-i plăcea cu adevărat și, cu toate că uneori se gândea la familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea lângă culcușul său. „Poate că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-a văzut rănit și învins, dar n-a putut să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în noaptea următoare izbuti să ajungă, în parte mergând, în parte târându-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
habar n-am de notele muzicale, motiv pentru care, fără ranchiună, mi-a și zis: "Dac-ai cunoaște și notele muzicale, om ar ieși din tine; așa, riști să rămâi un urechist talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un amic, s-a căsătorit cu el în salonul verde (cum altfel?) al unui celebru hotel. Precedentul fiind creat, poți să te însori și tu cu șapca mea, Mărite Majed Al-Ahmad... Dar nu așa trebuie privită problema, mi-a spus rănitul Majed, că, dacă n-ai fi fost căsătorită, erai prima dintre soțiile mele, că... Dar, Prealuminate, am să-l caut pe Z, ilustrul meu fost soț, am să-l pun la zid, am să-l condamn la cazne pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
teleporta, în curând. Dar zidurile, zidurile de sentimente ofilite greu pot fi dărâmate. Și dacă dărâmi zidurile dintre doi oameni, ce se întâmplă? O să ai parte de spectacolul a două ruine care încearcă să scuture de pe ele praful unor amintiri rănite. Atât. Peste o mie de ani, cu tehnologia ultramodernă, după toate mărturiile care vor fi găsite prin bibliotecile timpului, pe ruinele din Acropole oamenii vor putea înălța, probabil, un Acropole aidoma celui din antichitate. Dacă ar învia, Pericle s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
are săracul. 10. Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și-s flămînzi; 11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; 12. în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă... și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! 13. Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. 14. Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fost întâmpinat de către opinia publică, ca ceva de nedescris. Aici, însă, acum, totul a trecut neobservat, ca ceva firesc, din corpul în putrefacție al cotidianului. După ieșirea din spital, fosta iubită, fosta concubină, fosta mamă iubitoare de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a întors și s-a încărcat din nou, poate reveni în orice moment. Se întoarse către José, care îl urmase. Poruncește oamenilor tăi să se întoarcă în pădure, îi ceru el. Și să-i ia cu ei și pe răniți... Aici nu sunt în siguranță. Muriseră cincisprezece, bătrâni, femei și copii. Încă treisprezece îi vor urma în curând, între ei fetița cu brațul mutilat. Restul se plânseră când fură mutați din colibele lor, iar femeile, când își părăsiră căminele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o nesfârșită dispută pentru proprietatea asupra pământului sau a femeilor. Yubani-i cunoșteau din bătrâni asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]