7,950 matches
-
mai adăugă Jean. - Ai dreptate. Mă gândeam că toți murim o dată și-o dată dar nu toți trăiesc cu adevărat. Alții trec prin viață ca gâsca prin apă iar alții cu ochii închiși. Mulți stau degeaba. Se uită la soare de când răsare și până când apune. - Dar când realizezi ceva e ca atunci când faci baie și te simți bine în mirosul tău. Nu-i așa?, adăugă Nicky. - Dar tu știi ce simt femeile cu adevărat? - Nu știu ce să-ți răspund. Adevărul e că pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sa vrând ca toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile în buzunar sau uitându-se la soare de când răsare și până când asfințește. În aceste condiții de criză, precare, încerca să își păstreze echilibrul afacerilor. Nicky se stabili definitiv cu domiciliu în capitală, după divorțul de Carmen. Trebuia să parcurgă peste patru sute de kilometri pentru a ajunge la Victoria. Stabilise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul. N-ai terminat de vopsit conductele de azot? Acuși, tov' maistru, acuși, că nu pornim azi. Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine munca. Mai durează pînă facem legăturile cu traseele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna, din cealaltă apunea soarele. M’am dus la Lemonides să pun smoală sticlelor de bulion; acolo Dandu Kir[ițescu], General Vărlejanu, d-na Piti Curti... Pe mâine sunt invitată acolo, la masă. Astă seară am mers la masă la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ține urna după dorința tatălui tău la Crematoriu; și editura Cioflec are mari pretenții pentru publicarea cărților tatei. Azi, nefiind publicat în jurnale că cenaclul va începe dumi neca viitoare, a venit multă lume. Poeții noștri sunt tot mai mulți, răsar talente noui. Seara, în pofida greutăților, citesc din Baudelaire; în ultimele zile numai despre el am discutat. Vezi deci că nu pierd din interesul literar. Andrei vrea să deschidă o anticărie și Ion nu mai poate merge la liceu, din cauza lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și parcă mi-e frică să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va răsări din cuvinte și modulații. Mâine e o zi cu program, cu masa cu Dan, Gaby, Maria și Irène. Cu paharele pe biuroul transformat în masă de mâncare, cu fața de masă cu flori de aur, vom aștepta telefonul, fiecare cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alte tărâmuri, nu mi te vor putea smulge din inimă niciodată pe „Tine“. Am să ți uit, poate, surâsul, fața, dar trecutul nostru comun, al cătuit din fapte concrete, din aspirații comune și din peri oada recentă când sacrificiul nostru răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi-l vor putea lua. El va fi întipărit în inima mea, în mintea mea, și în scurtele clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clipa asta se scriu invitațiile... — Invitațiile? Mă trece un nou val de șoc. Dar nu se poate. N-am făcut încă lista cu invitați. — Ba da, prostuțo! Asta ce-i? Apasă pe niște butoane ale computerului ei și pe ecran răsare o listă. Mă holbez la ea, cu gura căscată. Prin fața ochilor îmi trec, unul după altul, nume și adrese pe care le cunosc. Numele verișorilor mei. Numele prietenelor mele din școala generală. Simt un junghi în stomac în clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chip/ asemeni cu al vostru,/ o gură ca și-a voastră, ce implora la fel,/ că ochiul meu se inflama, plângând și el un strop de sare/ când Îl rănea un fir de praf,/ sau când Îl vizita visarea,/ că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca și-al vostru./ O, fost- am crud și eu ca voi/ și Însetat de duioșie,/ și de putere Însetat, de aur, de dorințe sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la Shakespeare) și „răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge” (la B. Fundoianu). Ca om de teatru și ca poet, B. Fundoianu a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat-o probabil des cu Lev Șestov
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune despre atitudinea dușmănoasă pe care evreii au avut-o față de armata română și față de românii care s-au refugiat din Basarabia. În numeroase declarații ale românilor refugiați se spunea că, atunci când sovieticii au intrat în teritoriul românesc, evreii au răsărit ca din pământ, organizați în bande sovietizate, cu drapelul roșu în frunte. Au atacat cu foc de armă instituțiile românești, au dat drumul deținuților comuniști din închisori, au oprit garnituri de tren în care erau refugiați, dându-se la jafuri
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
necontenit din zona de front est cu privire la atitudinea dușmănoasă, criminală pe care evreii au avut-o față de armata română care s-a retras din Basarabia. Știri aduse de basarabeni arată că atunci când sovieticii au intrat în teritoriul românesc, evreii au răsărit ca din pământ organizați în bande sovietizate, cu drapelul roșu în frunte . Au atacat cu foc de armă instituții românești, au dat drumul deținuților comuniști din închisori și strigau „trăiască tov. Stalin”, „jos regele Carol”; au oprit garnituri de tren
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
e un accident. în ce privește Ateneul, dacă hîrtia ar fi fost mai plină, mai groasă puțin, nici nu s-ar fi observat modificarea. Mi-au plăcut în mod deosebit reportajele unde există cîteva reușite. în tot răul... un bine: ar putea răsări un reporter valoros! Seria de articole despre care v-am scris nu trebuia pregătită deoarece este gata. Din păcate articolele sînt lungi. Dincolo de fața lucrurilor (privindu-l pe Mihail Sadoveanu) are 53 de pagini dactilografiate. Le-aș putea reduce eventual
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cosmetizate. Muzicile par luate de peste tot (din Simfonia a IX-a a lui Beethoven, din două filme de Fellini...), dar, în intervalele dintre ele, designerul de sunet Leslie Shatz creează un peisaj sonor foarte distinctiv, din care ele să poată răsări ca niște vîrfuri neașteptate, dar nu și nelalocul lor. Atunci cînd Alex face duș, filmat de Doyle într-unul dintre ralantiurile lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă. Schimbau păreri cum trebuie îngropată sămânța ca să n-o dezgroape și s-o mănânce păsările dar că nici nu se poate semăna la mare adâncime că putrezesc boabele sau răsar prea târziu. Fețele lor erau pârlite de soarele și vânturile primăverii, unii erau îmbrăcați subțire și cu capetele descoperite alții, din contra, îmbrăcați gros și cu căciulile pe cap, așa cum era moș Costică Umbrosu care la întrebarea glumeață de ce umblă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
apoi a urmat masa de seară, încheiată de cei mari cu un pahar de vin și mulțumiri aduse Domnului pentru ziua încheiată cu bine și treburi împlinite așa cum au fost ele rânduite. Capitolul II O femeie vrednică Luceafărul de dimineață răsărise iar ziua parcă aștepta de după dealul Măgura să se ivească peste lume. Dimineața frumoasă de primăvară se pregătea să-și înfățișeze întreaga strălucire. Gândindu-se că bărbatul ei, Costache a făcut deja drum lung cu căruța, căci plecase înainte de a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trebuie să îndrume lumea. Matale spui că nu trebuie să vorbim de rege dar te întreb eu: merită să -l punem pe Carol al doilea alături de tată-su, Ferdinand sau de bunicu-său Carol întâi? Apăi și atâtea partide câte au răsărit după război, care zăpăcesc oamenii de jos făgăduind lapte și miere, și după alegeri merg la București și învârt fel de fel de afaceri. Nu le știu eu chiar așa de bine, dar cunosc eu pe cineva care se pricepe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela cu...a zis badea; − și mai cum, mamă, că nu știu, zise Maricica; − Apăi loi începe eu da’ voi să m-ajutați; A zis badea c-o veni/ Luna când o răsări/ Ies afară, luna sus/ Badea a fost și s-a dus/ Unde ești, bădiță, nalte/ De mă lași pe așteptate/ Că eu mor de dorul tău/ Unde ești, nu te știu rău./ Taci, fetițo, c-am venit/ De când luna s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și sunetul muzicii. Cineva pe bună dreptate spunea : « Cântecul tricolorului este o imagine a sufletului nostru, fără reminiscențe străine în el, fără ecouri din vre-o altă muzică. El a răsărit din elanul sincer al unui artist îndrăgostit de frumos, dar și de cauza ridicării poporului său la nivelul progresului și civilizației altor popoare, la libertatea lor » Apoi se interpretează de către violonistul Gheorghe Gheorghiu , Balada, de Ciprian Porumbescu, bucurându-se de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zarzăr uriaș, la o masă încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul de pământ prin reforma agrară din 1921, în casa noastră se simte un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul de pământ prin reforma agrară din 1921, în casa noastră se simte un plus de spor material. Deși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am dorit-o cu atâta ardoare. Oare cum mă voi descurca în noile condiții ale existenței mele? Voi reuși eu, cel care zburdasem pe spații întinse să mă acomodez cu noul meu mediu de viață? Eram în situația unei flori răsărită și crescută într-un pământ fertil și transplantată acum într-un alt mediu foarte diferit de ceea ce avusesem până atunci. Gânduri, gânduri și iarăși gânduri... Cât despre grijile și temerile ce-mi făceam atunci, ele erau atât de multe, încât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
n-ar fi fost și ea o meserie onorabilă din care se putea trăi!... M-am îndulcit cu bunătățile făcute de mama și am continuat șirul orelor cu explicațiile profesorilor. Puțin după aceea au început să apară și note mai răsărite de șase și șapte. Se părea că am urnit din loc căruța împotmolită și astfel am mers mai departe cu mai mare speranță... Pentru ca totul să fie și mai bine, în marea de străini ce mă înconjura, am cunoscut un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]