7,807 matches
-
multe piese care alcătuiesc 12 "Cărți de cântece poloneze". De asemenea, sub conducerea lui Moniuszko, Teatrul de Vară de lemn (1.065 de locuri), a fost construit aproape de Grădina Saxonă. Spectacole de vară s-au dat în fiecare an, de la repertoriile teatrelor Mari și Variate ("Rozmaitości"). Józef Szczublewski scrie că în acest moment, chiar dacă țara a fost împărțită de existență politică de către vecinii săi, teatrul a înflorit: „baletul a stârnit admirația vizitatorilor străini; nu a existat nicio trupă de comici egală
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
sursă de inspirație pentru dramă.” Teatrul a prezentat operele lui Władysław Żeleński, Ignacy Jan Paderewski, Karol Szymanowski și a altor compozitori polonezi, precum și scene de balet concepute de coregrafi ca Roman Turczynowicz, Piotr Zajlich și Feliks Parnell. În același timp, repertoriul include operă majoră mondială și balet clasic, realizată de cei mai proeminenți cântăreți și dansatori polonezi și străini. Aici de asemenea coreograful italian Virgilius Calori a compus "Pan Twardowski" (1874), care (în aranjamentul muzical întâi de Adolf Sonnenfeld și apoi
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
proeminenți cântăreți și dansatori polonezi și străini. Aici de asemenea coreograful italian Virgilius Calori a compus "Pan Twardowski" (1874), care (în aranjamentul muzical întâi de Adolf Sonnenfeld și apoi de Ludomir Różycki) a fost ani de zile o parte din repertoriul companiei de balet. Îm timpul asediului Varșoviei, Teatrul Mare a fost bombardat și distrus aproape complet, rămânând doar fațada clasică. În timpul Revoltei din Varșovia din 1944 germanii i-u împușcat pe civili în ruinele arse. Placa din dreapta intrării principale comemorează
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
în genul portretului și autoportretului, a contribuit, indubitabil, prin originalitate, prospețime și sonoritate cromatică, la sporirea patrimoniului artistic. Autoportrete: Portrete ale tatălui Zamfir Arbore: În ce priveste natură statică, florile - unul dintre aspectele ei esențiale - „ocupă un rol central în repertoriul tematic al Ninei Arbore. Atitudinea artistei în fața acestei teme este una contemplativa, păstrând totdeauna interesul pentru subiect, chiar și atunci când florile par un pretext pentru un exercitiu cromatic, aidoma lui Matisse”. (Gh. Vida)A realizat desene și diverse gravuri. Împreună cu
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Espoir" de Fundația Europeană de Industrie. Ea a avut oportunitatea de a cânta chiar cu vioara lui Mozart în camera în care acesta s-a născut la Salzburg pentru a onora cea de-a 250-a aniversare de la nașterea acestuia. Repertoriul său activ este cuprins de la Bach la Penderecki, și de la Vivaldi la Șostakovici, conținând peste 40 de lucrări cu orchestră și aproape 60 de lucrări de muzică de cameră. Pe 1 Ianuarie 2008, Julia Fischer are primul debut public ca
Julia Fischer () [Corola-website/Science/329302_a_330631]
-
1963 și Maria - 20 septembrie 1966. Acestea au și un frate, Alexandru, născut în data de 30 martie 1969. Din 1980 sunt membre ale ansamblului folcloric “Talăncuța”, colectiv emerit al Republicii Moldova, apreciat pentru cântecele autentice pe care le au în repertoriu. Conducătorul ansamblului este Andrei Tamazlâcaru, maestrul care le-a călăuzit pe surori încă de la începutul carierei lor muzicale. sunt recunoscute ca fiind “cinci voci gemene” care au promovat și continuie să promoveze valoarea, autenticitatea folclorului românesc atât în Republică Moldova
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
folclorului românesc atât în Republică Moldova, cât și peste hotarele ei. Încă din perioada ocupației sovietice, surorile Osoianu au fost primele care au îndrăznit să aducă pe scena cântecele pascale și colindele, primele care au adus poporului acest tezaur național. Repertoriul Surorilor Osoianu include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade și altele. Surorile Osoianu sunt în fruntea Studioului Folcloric “Iedera”, susținut de către Palatul Republican pentru Copii și Tineret “Arctico”. De asemenea, acestea sunt cunoscute ca fiind conducătoarele
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
surorile Osoianu au obținut Marele Premiu. Familia Cazacu mai înființase și Muzeul Țăranului Român, chiar în casa părinteasca. Surorile Osoianu au dezvoltat această idee și au mers mai departe. Grupurile dinastice care au participat la festival, fără excepție, au un repertoriu de o valoare aparte. A dominat lirica populară - cântecul de dragoste, cântecul păstoresc, de cătănie, de jale, de dor, de înstrăinare, au fost nelipsite doinele și baladele. Multe grupuri au prezentat instrumente populare. Surorile au amenajat și un Muzeu al
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
sa orchestra a realizat un număr mare de înregistrări și turnee, căpătând astfel faimă. Când Karajan a renunțat postul i-a fost oferit lui Carlos Kleiber dar acesta a renunțat. Claudio Abbado a devenit succesorul lui Karajan și a dezvoltat repertoriul orchestrei dincolo de lucrările clasice și romantice cu lucrări moderne ale secolului al XX-lea. Abbado a renunțat la post în anul 2002 pentru a dirija Lucerne Festival Orchestra. În epoca post-unificare orchestra s-a confruntat cu probleme financiare datorită situației
Orchestra Filarmonică din Berlin () [Corola-website/Science/328548_a_329877]
-
orchestre. În cadrul Cinematografului „Căldărușe”, au fost organizate două concursuri de selecție, candidații având a-și dovedi măiestria de interpretare individuală, dar și cu o formație muzicală. Au fost selectați 80 de instrumentiști și soliști vocali de muzica populară, reprezentând prin repertoriu toate zonele raionului Târgu Jiu. Complexitatea organizării acestui numeros colectiv era compensată de existența autenticității. Orchestra de muzică populară „Taraful Gorjului”, înființată pe lângă Secția de învățământ a raionului Târgu Jiu, a susținut primul spectacol în luna aprilie a anului 1949
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
la Moscova pe 6 martie 1885 (22 februarie stil vechi) sub bagheta lui Max Erdmannsdörfer, cu Sergei Taneyev în calitate de solist. Concertul fantezie a avut parte de numeroase interpretări în primii 20 de ani de existență după care a dispărut din repertoriu și nu a mai fost interpretată mulți ani, fiind recent readusă la viață. Lucrarea este structurată în două părți și are o durată de aproximativ 30 de minute. În afară de pian solo, lucrarea este compusă pentru următoarea orchestră: Ceaikovski s-a
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
Teatrului de opereta din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia). O imagine fidelă asupra activității dirijorale a lui Aurel Grigoraș este redata de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
redata de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale în Simfonia a IX-a de Beethoven, dar și corzi profunde ale simțirii artistice în Requiemul german de Brahms. Se cuvine a aminti și alți mari compozitori ce au figurat în repertoriul corului, pregătit de mână energică a lui Aurel Grigoraș: H. Berlioz, C. Debussy, G. Verdi, G. Puccini, F. Liszt, M. Ravel, G. Mahler, F. Mendelssohn-Bartholdy, G. Gershwin, C. Orff etc. Nu au fost uitate nici lucrările compozitorilor români, atât cei
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
uneori două sau mai multe viori) și un ansamblu instrumental, de regulă o orchestră. Asemenea lucrări au fost compuse din perioada barocului, când s-a dezvoltat pentru prima dată forma de concert, până în prezent. Mulți compozitori importanți au contribuit la repertoriul de concerte pentru vioară, cum ar fi Bach, Bartók, Beethoven, Berg, Brahms, Bruch, Ceaikovski, Dvořák, Glass, Mendelssohn, Mozart, Paganini, Prokofiev, Saint-Saëns, Schoenberg, Shostakovich, Sibelius și Vivaldi. În mod tradițional o lucrare în trei părți, în secolul al XX-lea concertul
Concert pentru vioară () [Corola-website/Science/328671_a_330000]
-
Worth (SUA) în evoluția tinerei gimnaste Emilia Eberle (când coregraful Poszar Geza a preluat versiunea sonoră a Mariei Lătărețu, în confruntarea atletica americană). Popularitatea melodiei a dus curând la „aranjamentele muzicale”, „prelucrările” și „preluările” diferiților compozitori și interpreți străini. În repertoriul cântăreței franceze Edith Piaf, melodia a devenit "„Johnny tu n'est pas un ange”". În Iugoslavia, poetul Dragomir Ristic i-a adăugat un text nou, schimbându-i ritmul popular în „medium swing”. Cântecul a fost plagiat în anii '50 de
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
susține probe artistice la Ansamblul Ciocârlia și este admis. A cântat pe scenă alături de artiști cunoscuți de muzică populară precum Ion Dolănescu, Irina Loghin și Angela Moldovan. A cântat la instrumente populare (fluier, caval, nai), profesor fiindu-i Silvestru Lungoci. Repertoriul său artistic provine din zona Vicovu de Jos (Remezău, Voitinel, Bilca). În afară de activitatea muzicală, Tudose a interpretat și roluri în piese de teatru și chiar în film. El a jucat rolul principal - „Haiducul Darie” - în piesa „Haiducii” și în opereta
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
din ea la Madrid. Din 1734 activitatea de compozitor a lui José de Torres se intensifică din cauza incendiului ce a distrus vechiul Alcázar al Madridului, el fiind astfel nevoit să reconstituie sau să înlocuiască, alături de Antonio Literes, mare parte din repertoriul Capelei. José de Torres a fost căsătorit de două ori, prima dată cu Teresa de Eguiluz, cu care a avut doi fii: José și Manuel; iar a doua oară în 1737 cu Agustina Enciso y Aguado. A murit pe 3
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
Cracovia cu stagii permanente de multe ori în clădiri de importanță istorică sunt: Opera din Cracovia una dintre cele mai importante companii naționale de operă are 200 de spectacole în fiecare an, inclusiv balet, operete și musicaluri. Ea are în repertoriul său principal, opere clasice ale din opera universală și polonă. Opera s-a mutat în prima sa locație permanentă în toamna anului 2008. Opera organizează de asemenea "Festivalul de vară de operă și operetă". Cracovia este gazda pentru două festivaluri
Cultura Cracoviei () [Corola-website/Science/329503_a_330832]
-
cu sprijinul unor societăți muzicale europene de prestigiu. La înființarea ei au existat un cor bărbătesc și câțiva instrumentiști pentru activități în genul muzicii de cameră. S-a afiliat apoi și un cor feminin pentru a putea fi abordat și repertoriul vocal-simfonic care necesita, de cele mai multe ori, cor mixt. Pentru completarea orchestrei se făcea apel la instrumentiști ai Operei locale și suflători ai Regimentului 29 infanterie „Loudon”. Penuria de instrumentiști a impus ca o necesitate imediată înființarea, încă din al doilea
Filarmonica Banatul din Timișoara () [Corola-website/Science/330919_a_332248]
-
o muzică militară sub denumirea de "fanfara". Începând cu 26 mai 1895, la conducerea muzicilor militare, în funcția de inspector, este numit Iosif Ivanovici, autorul celebrului vals "Valurile Dunării". Ivanovici a înzestrat muzicile militare cu instrumente noi, a introdus un repertoriu valoros și divers, sprijinind în același timp activitatea de pregătire a viitorilor instrumentiști militari. La 10 octombrie 1936 a fost înființată "Școală elevilor muzicanți militari", instituție menită să asigure pregătirea și formarea personalului muzicilor militare. În paralel cu perfecționarea organizatorică
Inspectoratul Muzicilor Militare () [Corola-website/Science/330937_a_332266]
-
S-a constatat că vrăbiile își ajustează cântecele când trăiesc în mediul urban, folosind note mai înalte față de cele din mediul rural, pentru că altfel cântecul lor s-ar pierde în zgomotul de joasă frecvență a vieții urbane. Ele își modifică repertoriul de-a lungul vieții, pentru a putea să facă față zgomotului produs de oameni. În Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din traficul rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar Comisia Europeană intenționează să reducă
Poluare acustică () [Corola-website/Science/330978_a_332307]
-
Snake, într-un mediu open world. Elementele de gameplay au rămas în mare parte neschimbate din "Ground Zeroes", ceea ce înseamnă că jucătorii vor trebui, în continuare, să se furișeze dintr-un punct în altul, evitând inamicii, și rămânând nedetectați. În repertoriul lui Snake sunt inclușii binoclul, hărțile, pistoalele, puștile și explozibilii. Urmând una dintre tradițiile seriei, "The Phantom Pain" încurajează jucătorul să progreseze fără a ucide, folosind arme neletale, precum săgețile tranchilizante, și să-și subjuge inamicii. Jucătorul poate traversa lumea
Metal Gear Solid V: The Phantom Pain () [Corola-website/Science/334875_a_336204]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 167482.21. Biserica de plan trilobat are abside poligonale, pronaosul supralărgit și absida altarului decroșată. Pridvorul deschis este sprijinit pe arcade trilobate și pe opt coloane la care se adaugă două semicoloane octogonale de
Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/334924_a_336253]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Sibiu. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 143469.225. Ansamblul este format din următoarele monumente: Ansamblul Azilului se compune din mai multe clădiri care închid la mijloc 6 curți interioare legate între ele prin pasaje boltite înguste. Cel mai vechi corp
Ansamblul Azilului din Sibiu () [Corola-website/Science/334927_a_336256]