9,175 matches
-
orașul dispărea sub o copertină albastră, înghițit de freamătul și strigătele țăranilor veniți să-și vândă marfa. Iubeam să facem piața împreună, să ne vârâm brațele până la cot în legăturile de mărar și pătrunjel și să răscolim salatele indecente, cu rochiile lor crețe date peste cap, ca niște dansatoare la Folies Bergères. Umblam dezinvolt printre tarabe, desfăceam capacele borcanelor de miere și, într-un moment de neatenție al vânzătoarelor, încercam să-mi strecor un deget în esența lor de prun, salcâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai greu. Luasem un premiu și mă pregăteam să încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot la Ateneu, sala fremăta de sacouri, rochii și pipe, nu puteai să arunci un ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pustii și cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din nefericire pentru noi, alături de el se mai afla o pereche de picioare, continuată cu doi pantofi ostășești și-o rochie groasă întinsă între gât și călcâie; dacă ridicai prelata, dădeai de tibiile directoarei Pamfil. Isprava s-a lăsat cu sancțiuni, Cezar a scăpat pentru că maică-sa preda stenodactilografie la noi, eu pentru că ajunsesem „olimpic“ pe țară la engleză. Doar Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În secolul 18, toate cele trei provincii românești fuseseră pierdute, țara dispăruse, ștearsă de pe continent. Dar nu la cărți, vândută de boieri, cum cred naivii. Povești de-astea vezi numai în filmele cu Florin Piersic și Marga Barbu: mai o rochie ridicată, mai o sămânță de floarea-soarelui scuipată-n decolteu, mai niște boieri vicleni, care strecoară patria în buzunarele străinilor. În realitate, avusese loc o tranzacție a Economiștilor. Nu poți să câștigi mereu. Mai ales dacă nu ai ce pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și depuse coala de hârtie. — Deci asta-i Nastasia Filippovna? rosti el, după ce studie atent și curios portretul. E extraordinar de frumoasă! adăugă imediat, cu însuflețire. Portretul înfățișa într-adevăr o femeie de o frumusețe neobișnuită. Era fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Numai o dată mi-am luat vânt, numai așa, ca să-mi iau. Dar și satana și-a băgat nasul aici: femeia în albastru, englezoaica, s-a nimerit să fie guvernanta sau chiar o prietenă de-a prințesei Belokonskaia, iar cea cu rochie neagră era cea mai mare dintre fiicele prințesei, o fată bătrână, de vreo treizeci de ani. Și se știe ce relații are generăleasa Epancina cu casa prințesei Belokonskaia. Toate prințesele leșinate, lacrimi, doliu după cățelușa favorită, bocetele celor șase prințese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din preajma Rinului, într-un vagon cu un francez și o englezoaică: tot așa a fost smulsă țigara de foi, tot așa a fost aruncată cățelușa pe fereastră, în sfârșit, toate s-au terminat ca și în cazul dumneavoastră. Chiar și rochia era de culoare albastru-deschis! Generalul roși teribil. Kolea roși și el și se apucă cu mâinile de cap; Ptițân se întoarse repede cu spatele. Singur Ferdâșcenko mai râdea cu hohote. Ce să mai zicem de Ganea? Stătea în picioare, îndurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru... — Tata a avut într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum? Exact la fel? Aceeași istorie să se petreacă la cele două extremități ale Europei, coincidențele mergând chiar până la rochia de culoare albastru-deschis? insistă nemiloasa Nastasia Filippovna. O să vă trimit Indépendance Belge! — Țineți seama, încă mai insista generalul, că mie mi s-a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să le prezinte personal omagiile și au regretat foarte, foarte mult... În această clipă, pe ușa deschisă își mai făcu apariția încă o față, probabil a menajerei sau a guvernantei, o femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră. Se apropiase curioasă și neîncrezătoare, auzind numele generalului Ivolghin și al prințului Mâșkin. — Maria Alexandrovna nu-i acasă, spuse ea, privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
secunde, fără să-și plece ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare garnitura de dantelă de la splendida rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Așa, zic, nu știu, nu la asta mi-s gândurile acum.“ „Și, mă rog, la ce te gândești?“ „Că o să te ridici, că o să treci pe lângă mine, iar eu mă uit la tine și te urmăresc din ochi; o să foșnească rochia ta, iar inima mea o să se prăbușească; și, dacă o să ieși din cameră, o să-mi amintesc fiecare cuvințel al tău, ce și cu ce ton l-ai spus; iar toată noaptea asta nu m-am gândit la nimic, am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putut spune că e foarte bătrână; dimpotrivă, avea fața destul de sănătoasă, plăcută și rotundă, în schimb părul îi era cu desăvârșire cărunt și (se putea deduce de la prima privire) femeia dăduse cu totul în mintea copiilor. Era îmbrăcată cu o rochie neagră de lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpul se grăbea să-l prevină cu privire la ceva; în general, era stăpânită de o îngrijorare neobișnuită și, deși îl privea cu foarte mult curaj și cu un fel de provocare, poate îi era și puțină frică. Era îmbrăcată cu o rochie de fiecare zi, simplă, care îi stătea foarte bine. Tresărea adeseori, roșea și ședea pe marginea băncii. O miră foarte mult faptul că prințul i-a confirmat că Ippolit a încercat să se împuște numai pentru ca ea să-i citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna venise apoi personal la căpităneasă să se informeze în amănunțime și se calmase cu desăvârșire. În ajunul nunții, prințul o lăsă pe Nastasia Filippovna cuprinsă de o mare însuflețire: de la modista din Petersburg sosiseră toaletele pentru a doua zi, rochia de mireasă, voalul și toate celelalte. Prințul nu se așteptase ca toaletele s-o bucure într-o asemenea măsură; le lăudă pe toate, și laudele lui o făceau și mai fericită. Dar ea lăsă să-i scape ceva: auzise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vag; după felul cum i se reliefa trupul în așternut, nu se vedea decât că acolo doarme, lungit, un om. În dezordine, peste tot, pe pat, la picioare, pe fotoliile de lângă pat, chiar pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot așa, în vârful picioarelor, cum am intrat și adineaori. Pe drum mă gândeam în sinea mea că n-o să vrea să intre pe furiș. Da’ de unde! A vorbit în șoaptă, a intrat în vârful picioarelor, și-a ținut poalele rochiei cu mâna ca să nu foșnească, ba încă mă mai și amenința pe scară cu degetul să nu fac zgomot. De tine se tot temea. În tren parcă înnebunise de-a binelea, tot de frică, și singură a vrut să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ani, într-una din cele mai patetice confesiuni publicate în revista unu, repudierea convenției va constitui, iarăși, tema fundamentală a reflecției: „Arta ș...ț pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției, să-i calce în picioare rochiile de mătase, certificatele de studii. Toate raporturile și gusturile admise date de-a valma peste cap, în locul lor instituite altele (aș voi o perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la început contrare convenției, mai târziu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, “în trup casele suie ca plutele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare în pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în XVIII: „toreador anotimpul prinde în goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sângelui începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gândului / Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei / împletește o beteală din vânturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ în care apare turnat un peisaj, ca în poemul XIII din același volum: „Ploaia - câte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ Când cavalerul cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu există altceva, care să le echivaleze. 4.1.2.1.1. CĂSĂTORIA ESTE O AFACERE Căsătoria este în general o afacere păguboasă pentru femeie. Pentru femeie, căsătoria este o capcană cu intrarea aurită. Pe un canal T.V., sunt prezentate rochii de mireasă și niște tinere care le probează și își exprimă nerăbdarea să ajungă mirese. Așa se implantează dorința de a deveni mireasă, în capul tinerelor fete, prin sugestii cu imagini. Fetele nu se gândesc la ce urmează după ce se
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
și niște tinere care le probează și își exprimă nerăbdarea să ajungă mirese. Așa se implantează dorința de a deveni mireasă, în capul tinerelor fete, prin sugestii cu imagini. Fetele nu se gândesc la ce urmează după ce se dezbracă de rochia de mireasă. După o zi mireasă, urmează o viață de cenușăreasă supusă. Chiar azi, la T.V. a fost prezentat cazul unui bărbat, care și-a lovit femeia, pentru că nu i-a servit masa. Femeia avea mai mulți copii, dintre care
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]