7,539 matches
-
plus, începuse să se cam plictisească de excesele ei sentimentale. Din nou dezamăgită, Emma s-a reorientat spre soțul ei, crezând puternic în celebritatea lui de care voia să fie mândră și să trăiască fericirea în familia ei. L-a sfătuit să se angajeze într-o operație riscantă prin care să-și capete notorietate și respectul comunității, însă operația nu a reușit și a recăzut în mediocritatea vieții casnice. Începe să se gândească intens la felul cum arată, să-și îmbunătățească
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu tocul unui pantof, încât a desfigurat-o. Cele două femei, mamă și fiică, au fost închise în camere separate. Dragomir le-a eliberat și le-a ajutat să fugă. Mama, desfigurată și în pericol să-și piardă ochiul, a sfătuit-o pe Chira: Să nu fii o cinstită fățarnică, să nu faci pe virtuoasa. Nu-ți bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-a lăsat El. Trăiește-ți viața așa cum o simți, fii chiar destrăbălată, dar o destrăbălată cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dragoste. Din portretul pe care i l-a realizat pictorul, Maria și-a văzut cele trei fațete: de fată ingenuă care privește bărbații cu admirație, de femeie fatală care seduce, de mamă înțelegătoare care îi ascultă pe bărbați și îi sfătuiește. Comparativ cu experiențele anterioare, Maria se simțea, în sfârșit, dorită și iubită. Vorbea despre orice cu iubitul ei pictor, despre experiențele ei, despre istoria prostituției, despre legislatorul grec Solon care legalizase stabilimentele în Atena, despre categoriile de prostituate din Grecia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mult, nici mai puțin, este măsura unei piese care se vrea cerută și recitită pe scenă." Chiar dacă este conștient că o acțiune jucată pe scenă produce mai mult efect decât o povestire, Horațiu interzice totuși reprezentarea scenelor sângeroase. El îl sfătuiește pe autorul dramatic să le situeze în afara scenei și să recurgă la povestirea unui martor pentru a informa spectatorul despre asta. Teoreticienii clasicismului se vor baza pe autoritatea lui Horațiu pentru a justifica, în numele bunei cuviințe, refuzul de a reprezenta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie luate drept lucruri neînsemnate." Are și convingerea că lectura unei piese de teatru nu este lucru ușor. Este și punctul de vedere al lui Molière, în Avertisment cititorului la Amorul medic (L'Amour médecin), care merge chiar până la a sfătui lecturarea pieselor de teatru. "Se știe că piesele comice nu sunt făcute decât pentru a fi jucate; și eu nu sfătuiesc lecturarea acestora decât de către persoanele care au ochi pentru a descoperi la lectură întreg jocul teatrului." De aceea este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vedere al lui Molière, în Avertisment cititorului la Amorul medic (L'Amour médecin), care merge chiar până la a sfătui lecturarea pieselor de teatru. "Se știe că piesele comice nu sunt făcute decât pentru a fi jucate; și eu nu sfătuiesc lecturarea acestora decât de către persoanele care au ochi pentru a descoperi la lectură întreg jocul teatrului." De aceea este Corneille convins că didascaliile vor facilita lectura unei piese de teatru. "Astfel aș fi de părere ca poetul să fie foarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca un om singur să strige cu voce tare cum trebuie să facă Histrionii pentru a fi auziți". Un asemenea monolog este și mai greu de făcut legitim decât cel al personajului singur pe scenă. De aceea, d'Aubignac îl sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte încet, iar pe acela ce ascultă să sublinieze, prin jocul său, neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi refuză folosirea: "ea nu mi se pare suportabilă, dacă nu există ocazii foarte juste și foarte importante care-l obligă pe un actor să iasă de pe scenă când aude zgomot. Este o atât de slabă legătură, încât nu aș sfătui niciodată pe nimeni să o utilizeze." Scena clasică nu trebuie să rămână niciodată goală. Spre deosebire de Corneille, Racine nu vorbește decât foarte rar de compoziția pieselor sale, cu excepția debutului său pe scenă, în Prefața la Alexandre, unde, pentru a închide gura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea de oraș" barocă și unitatea de loc impusă de clasicism. Dacă este de acord, împreună cu docții, că locul nu trebuie să se schimbe în cursul unui act, crede că el poate varia de la un act la altul. El îl sfătuiește pe autor să situeze acțiunea în același oraș, fără a desemna un loc precis, pentru ca același decor să poată fi păstrat pe durata întregii piese și pentru ca spectatorul să nu fie sensibil la schimbare. Acest lucru ar ajuta la înșelarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine explică, în A doua prefață, că a reintrodus o distanță între spectatori și personaje prin îndepărtarea în spațiu. Drama se petrece în Turcia, regiune misterioasă prin exotismul său, pentru spectatorii secolului al XVII-lea. "De fapt, nu l-aș sfătui pe vreun autor să ia ca subiect al unei tragedii o acțiune atât de modernă ca aceasta, dacă ea s-ar fi petrecut în țara în care vrea să-și reprezinte tragedia, nici să pună eroi pe scenă care ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca și cunoscătorilor. Acesta este, după părerea lui, specificul autorului dramatic, al cărui talent trebuie să adune spectatori proveniți din medii diferite, în opoziție cu poetul liric, a cărui artă, elitistă, îi impresionează mai ales pe literați. De aceea îi sfătuiește pe dramaturgi să adopte proza 8, după modelul lui Lope de Rueda (1520-1565) pe care îl salută ca fiind părintele comediei moderne. Influența lui Lope de Vega asupra teatrului francez este imensă, atât asupra autorilor dramatici, cât și asupra teoreticienilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată noțiunea de fatalitate care acționează în ea, i-ar plăcea ca la sfârșitul nefericirilor sale să triumfe personajul virtuos. Fénelon (1651-1715), care se situează în tabăra Anticilor, sfătuiește, în Scrisoare către Academie (1714), în numele moralei, ca din tragedie să fie excluse pasiunile. Este o cale experimentată de Voltaire (1694-1778) în prima sa tragedie Oedipe, în 1718, unde se arată mândru de a crea pentru prima dată o tragedie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Noul Eseu despre arta dramatică, în cap.11 ("Desfășurare a celui precedent", la rândul lui, intitulat " Noi subiecte dramatice despre care s-ar putea trata"). Diderot (1713-1784), care condamnă cu tot atâta virulență ca și Mercier valetul de comedie, sfătuiește totuși păstrarea personajului subretei, care este singura ce-i poate servi drept confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze pentru că, în lipsa lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
model de simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar atârna de gât, ca în vechiul teatru englez, pentru cele două scene ecvestre, orice fel de detalii care erau în spiritul piesei, pentru că am vrut să fac un "guignol", îi scrie el lui Lugné-Poe, la 8 ianuarie 1896. Îl sfătuiește, în scrisorile ce retrasează etapele pregătirii spectacolului lui Ubu-Rege, să creeze niște decoruri pe care le califică drept "heraldice". "Am încercat niște decoruri heraldice, adică desemnând într-o tentă unitară și uniformă o scenă sau un act, personajele trecând în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul, care-și împrumută trupul personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o face pentru a crea la spectator iluzia realității celei mai perfecte posibil, făcându-l să creadă în existența personajului pe care îl încarnează. Brecht, în schimb, le interzice actorilor orice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de ofertă de pâine sau apă, nu ne rămâne decât să ne gândim dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ești păstorul lor, fie că aceștia locuiesc deasupra sau sub (pământ)... tu cunoști hotărârile fiecărei țări, deși au limbi atât de diferite, tu le cercetezi atitudinea... Tu vii În ajutorul călătorului, a cărui viață este atât de apăsătoare. Tu Îl sfătuiești pe cel care străbate marea și se teme de talazuri... Tu nimicești puterea celui care plănuiește lucruri rele... Tu Îl pui În butuci pe judecătorul nedrept. Utuxe "Utu"/Șamaș avea două mari centre de cult la Larsa și Sippar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate pansemitică (Astartexe "Astarte" și altele asemenea) și corespondentă a Afroditei grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riv³yat (cf. supra, subcapitolul 1.3). El a fost trimis la Yazd și Kerman de către un laic bogat și influent din Naosari, Changa Asa (Karaka, 1884, I, p. 216; II, pp. 4 sqq.; Boyce, 1979, p. 172), pentru a se sfătui cu Înțelepții din Iran În privința unor probleme liturgice și a unor norme de comportament. Odată instaurate, schimburile dintre cele două comunități au continuat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea (cf. supra) și au fost reluate În forță În a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că toate aceste popoare au fost războinice. Traumatismele craniene și tulburările nervoase consecutive au fost probabil frecvente, iar bolile psihice au fost Întreținute pe această cale. Unele idei privind interpretarea organismului ca un Întreg, ne sunt raportate la Zamolxis, care sfătuia pe medic să nu trateze capul fără a da Îngrijire trupului, având, totodată, grija sufletului. Desigur, ideea avea o circulație generală, nu o putem lega de o filozofie locală. Abia odată cu conturarea elementului național și odată cu apariția unei societăți mai
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într adevăr. Faptul de a sfătui presupune o cunoaștere, o cunoaștere prealabilă, un avans în cunoaștere în raport cu cel pe care-l sfătuiești. Asfătui, spune Heidegger, înseamnă vordenken, „a gândi înaintea altuia“, vorsorgen, „a purta de grijă înaintea altuia“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Numai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într adevăr. Faptul de a sfătui presupune o cunoaștere, o cunoaștere prealabilă, un avans în cunoaștere în raport cu cel pe care-l sfătuiești. Asfătui, spune Heidegger, înseamnă vordenken, „a gândi înaintea altuia“, vorsorgen, „a purta de grijă înaintea altuia“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Numai pentru că ai gândit deja lucrurile în privința cărora ți se cere sfatul poți da un sfat eficace
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la granița cunoștințelor mele teologice". "Ortodoxia", a continuat Iorga, "este reazemul națiunii, nu invers". După care a lăudat Biserica Unită din Transilvania pentru rolul ei naționalist, dar le-a cerut ascultătoarelor lui să aibă grijă numai de Biserica Ortodoxă Română, sfătuindu-și auditoriul să schimbe numele asociației lor în "Asociația Ortodoxă Română a Femeilor." Asemenea afirmații erau considerate drept îndrăznețe. A conchis afirmînd că "pînă cînd ultimul om nu va ajunge la înălțimea unei conștiințe creștine și naționaliste, Biserica Ortodoxă nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]