11,011 matches
-
un pas prematur, faci cunoscut că io nu sunt ăla care mă ia iei și mă lași În stratosferă. Ie vorba d-un șoz delicat. Vorba dă ordine ie că să merge pe ouă! Imaginea care critica o ridică În slăvi - doctoru Pantoja al tău, d-un paregzamplu - ie tot mai viabelă ca autoru, care abia de-i un primum mobile. Dacă dărâmi poza asta, pă mine mă dărâmi. Sunt om la apă. Mă vedeți d-acu ca pă aedu dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar ne vor lăsa În pace pentru că, din punct de vedere politic, nu vor să se amestece În problemele noastre nucleare. Ei știu că și așa avem necazuri cu Noua Zeelandă. — Ăsta-i motivul acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea, imediat cineva de la Casa Albă s-ar fi simțit dator să anunțe presa. Așa că ne-am ferit de personalul Casei Albe. De fapt, În problema asta am ocolit chiar și JCS-ul. Toate rapoartele ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se interesă Norman, care nu auzise nimic despre formă. — Am fost În camera monitoarelor și am urmărit imaginile transmise de roboți. Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o farfurie zburătoare, continuă Ted. Slavă Domnului! Asta-i va mai potoli probabil pe cei din tabăra celor săriți de pe fix. Zâmbi. — „Cu răbdare și cu vrere, faci din aguridă miere“, nu-i așa? — Cred că da, spuse Norman. Nu știa exact ce voise Fielding să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sânge; pe covor, unul din pantofii ei. Și atât. Din nou o tuse, dintre țevi. — Fletcher? — O clipă... Beth apăru dintre țevi, pătată de ulei. — Bine că te-ai trezit. Cred că am reușit să repun În funcțiune majoritatea instalațiilor. Slavă Domnului că cei de la Marina Militară au tipărit instrucțiuni pe toate carcasele. Oricum, fumul s-a dispersat, valorile de calitate ale aerului sunt bune - nu grozave, dar bune - și toate sistemele vitale par a fi intacte. Avem aer, apă, căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și să-i Îmbarce. Două sau trei minute pentru ascensiune. Totul avea să fie pe muchie de cuțit. Se strecură pe sub pilonii mari de susținere a habitatului. — Așadar, te-ai Întors, Norman, o auzi pe Beth prin intercom. — Da, Beth. — Slavă Domnului, spuse ea și Începu să plângă. Se afla sub Cilindrul A și-i auzea suspinele prin intercom. Găsi capacul tambuchiului și Învârti maneta pentru a-l deschide. Era blocat. — Beth, deschide trapa. Dar ea continua să plângă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
femeile cu profesionalism. Don Juan, dacă vrei să îndepărtezi de tine ceva, fă teoria acelui lucru. Ai să constați că stăpînirea sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat îndată ce, abandonîndu-i rugăciunea și sărutul, ai început să-l demontezi. Slavă Domnului că n-avem aparate de măsură pentru moarte, altfel ne-am și scîrbi să murim și-ar fi o plictiseală eternă. Apropiindu-se încet, tînărul Doctor intuiește în mine pe fratele ascuns și-mi replică, parcă plictisit căi consum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pacient:-Gata! Cască bine ochii și consumă-ți repede nemurirea. Ți-au mai rămas doar două ceasuri de trăit!?” Doctorul își ridică privirea din foi, consternat, în timp ce eu continui: „-În clipa aia se spulberă toate: legi, convingeri, încăpățînări. Vise de slavă. Rămîne, dacă o ai, nădejdea care te salvează. Ca să-ți simți sufletul că-i e aproape Dumnezeu. Ora își pierde sensul, dispare odată cu respirația ta precum un șarpe care, mușcîndu-și coada, se înghite cu totul. Ai urlat? Ai sfidat? Fîs
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vina pe inutilitatea căutării. Distrugîndu-le pe toate, spărgîndu-le ca atinse de tirul unei mitraliere. Amărăciunii mele fără motiv i-am găsit întotdeauna cauza în cei din jur. Cei cu care m-am certat și pe care, în drumul meu spre slavă, am vrut să-i înlătur. Curajul ce l-am arătat fiind doar disperarea fricii, am căutat mereu calea duplicitară. Posibilitatea de a lovi pe la spate mințind, justificîndu-mi actele cele mai paradoxale. Cărțile mele au fost bîte. Am vrut să fiu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Vocea Judecătorului mă întreabă: „-Ai înșelat?”-și mi se pare că toți aceștia din jur, necunoscuții, sînt victimele mele. „-Mult”-îi spun. „-Și în special pe cei iubiți. Mai abitir. să le provoc iubirea. Căci, în mîndria mea, visînd la slavă și neascultînd de nimeni, m-a măcinat cumplit gelozia. Toate-mi păreau a fi menite numai mie. Așa m-am păcălit că trebuie să mă răsplătesc. Ce nu mi se dădea, voiam și luam cu forța. Sau îl furam, să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit. Și întru Duhul Sfînt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată la 40 de zile, adusă de îngerul Slavei... Aproape de anul 900 (n.a.867Ă a debarcat Ioan Colibașul, recunoscut de oameni pentru sfințenia vieții sale. L-au urmat, în scurt timp, mulți oameni hotărâți să ducă o viață prin post și rugăciune, zi și noapte. Așa a fost populat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de spus. Ca din senin, am găsit răspunsul. Ei, poate că nu cel mai bun răspuns, dar era un răspuns. Era ceva cu care puteam să merg înainte pentru moment. Știu ce-o să fac, am anunțat-o pe Judy. —O, slavă Domnului! Mi-am dat seama că asta gândea cu fervoare: slavă Domnului! Și, ca Scarlett O’Hara în ultimele fraze din Pe aripile vântului, am zis foarte simplu: — O să mă duc acasă. O să mă duc acasă, la Dublin. Da, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu cel mai bun răspuns, dar era un răspuns. Era ceva cu care puteam să merg înainte pentru moment. Știu ce-o să fac, am anunțat-o pe Judy. —O, slavă Domnului! Mi-am dat seama că asta gândea cu fervoare: slavă Domnului! Și, ca Scarlett O’Hara în ultimele fraze din Pe aripile vântului, am zis foarte simplu: — O să mă duc acasă. O să mă duc acasă, la Dublin. Da, de acord cu voi. „Dublin“ nu sună la fel de bine ca „Tara“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chelneriță. Și iată-mă acum, la aproape treizeci de ani, căsătorită și cu un copil, iar ei tot trebuiau să-și facă griji din cauza mea. Nu era deloc echitabil pentru ei, nu? Tocmai când răsuflaseră ușurați și se gândiseră că, slavă Domnului, a reușit și ea să-și găsească un bărbat destul de respectabil, așa că poate acum avem dreptul să-l lăsăm pe el să-și facă griji pentru ea, iar noi n-o să ne mai îngrijorăm decât din cauza fiicelor mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
alarmă falsă, m-am întors și de data asta va trebui să vă faceți și mai multe griji decât v-am forțat să vă faceți până acum“. Așa că nu era de mirare că arătau ceva mai încărunțiți și cam înspăimântați. —Slavă Domnului, a zis mama când m-a văzut. Am crezut c-ai pierdut avionul. Îmi pare rău, am spus izbucnind din nou în lacrimi. Ne-am îmbrățișat cu toții, apoi mama și tata au plâns când mi-au văzut copilul: prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia am apucat să deschid ușa vreo doi centrimetri, că aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit. Era limpede că venisem în locul potrivit. Anna stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva ce părea a fi o cutie de Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen, m-am bâlbâit. Dar nu aveam nimic altceva. O să-mi cumpăr haine noi și poți să le împrumuți pe toate. —De asta să fii sigură, m-a asigurat ea pe un ton amenințător. După care n-a mai comentat. Slavă Domnului! Probabil că era în toane bune. Cine e flăcăul ăsta pe care l-ai adus? a întrebat-o mama. —Îl cheamă Adam, i-a răspuns Helen. Iar voi trebuie să fiți drăguțe cu el fiindc-o să-mi scrie eseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum de putusem să emit o asemenea prostie de față cu mama? Eram o idioată. —Ei, a zis mama după o vreme pe un ton ceva mai conciliant. Să nu mai comentăm ce ai spus. —OK, am aprobat eu ușurată. Slavă Domnului! Tocmai voiam să mă apuc să-mi fac bagajele să mă întorc la Londra. —Oricum, a continuat mama. Băiatu’ are douăzeci și patru de ani. De unde știi? am întrebat-o uluită. —Ei, mi-a făcut ea cu ochiul, atingându-și vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi place, a zis el. E materia mea preferată. Dar nu mă văd lucrând în domeniu. Asta dacă nu mă decid să încerc să devin scriitor sau ziarist. Și o persoană din două vrea să facă ori una, ori alta. Slavă Domnului! m-am gândit eu. Mă bucuram că-i plăcea engleza. Numai că n-aș mai fi suportat să mai aud încă o persoană declarându-mi că vrea să scrie o carte. Așa că am continuat să pălăvrăgim într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grozav, i-am spus. — Te bucuri c-ai venit? m-a întrebat el cu o expresie serioasă. Da, i-am răspuns privindu-l în ochi. —Bine, a zis el și a izbucnit în râs. Am început și eu să râd. Slavă Domnului! Eram așa de ușurată că Adam nu mai părea supărat pe mine. Mi-am luat o cafea și m-am așezat lângă el. Eram singurele persoane din cafenea. Era vineri seara și presupun că toți oamenii normali aveau chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de târziu. Când am ajuns, mama era supărată și suspicioasă. Ce oră zici că-i asta? a vrut ea să știe. —Scuze, am gâfâit eu. Am pierdut noțiunea timpului. Am hrănit-o eu pe Kate, mi-a spus ea. (Slavă Domnului! Asta însemna că fetița mea era încă în viață!) —Mulțumesc, mamă. —De cinci ori. —Mulțumesc, mamă. Și am schimbat-o. —Mulțumesc, mamă. —De trei ori. —Mulțumesc, mamă. Sper că-mi ești recunoscătoare. —O, da, îți sunt, mamă. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus absolut nimic de Adam. Iar mie, sincer, mi-era absolut imposibil s-o întreb. Apoi am auzit telefonul sunând. Era prima oară când suna în ziua aia. Am sărit de pe pat și am coborât scările cu viteza sunetului. Slavă Domnului că nu i-am cerut lui Helen numărul de telefon al lui Adam, m-am felicitat singură ușurată. M-aș fi trădat iremediabil, iar acum nu mai era nevoie să fac asta. Alo, am spus încercând să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi împlinit trei luni de când ne cunoaștem sau ceva de genul ăsta? — Da, am recunoscut eu prudentă. De fapt, sunt exact zece zile. — Dar mi se pare că a trecut mult mai mult, a zis el. Mult, mult mai mult. Slavă Domnului! — Sunt așa de fericit că te-am cunoscut, a continuat el. Ești atât de specială. Nu sunt, am protestat. Sunt foarte banală. —Pentru mine ești specială. —Dar de ce? A, nu știu, a zis el. S-a lăsat pe spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen: „Pe partea asta? Sau vine invers?“. Când, într-un final, reușești să-l pui, descoperi că erecția a dispărut. Numai că a lui Adam n-a făcut chestia asta. Adică n-a dispărut. Slavă Domnului! Mă tem că din punctul ăsta o să trebuiască să devin ceva mai vagă. Îmi pare rău că sunt nevoită să vă dezamăgesc, dar n-o să vă dau nici o descriere tehnică a experiențelor sexuale pe care le-am avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
breton avea prinse vreo câteva bigudiuri portocalii. Amândoi erau albi la față și păreau șocați. Ca și cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Ceea ce chiar se întâmplase, dacă așa vreți să considerați mica mea indiscreție cu Adam. —Claire! a zis mama. Slavă Domnului c-ai venit! — Ce e? am sărit eu înfricoșată. Ce s-a întâmplat? —Claire, intră și așază-te, a zis tata preluând controlul. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Se întâmplase ceva îngrozitor. —E vorba de Kate? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]