10,656 matches
-
probleme își au partea lor de interes. Funia în sine e de bună calitate, ușor ceruită și mirosind a rășină. Mi s-a spus că se confecționează în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă învolburată m-a făcut să încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
constituie obiective locale bine cunoscute. Din fericire, ilustratele arată vechi, șifonate, și am cumpărat întregul stoc pe mai puțin de o liră. N-am nevoie de turiști în căutare de „locuri pitorești“! În realitate, „podul“ nu-i cine știe ce, doar o stâncă boltită cu o gaură săpată în mijloc și o surpătură dedesubt. În anumite momente ale fluxului, talazurile dau buzna prin spărtură, cu un clocot puternic, și un răsunet găunos. Nădăjduiesc ca acest lucru să nu atragă atenția asupra locului. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumoase pe care le-am colecționat. Nu m-am hotărât încă dacă arată caraghios sau nu. E o zi noroasă și suflă o briză rece, iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am înecat singur corăbiile? Mi-am iertat dușmanii? Am predat puterea, am sublimat mirajul în spirit? Timpul își va spune cuvântul. S-a întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe pajiște, așezat pe banca mea de stâncă, lângă jgheabul meu cu pietre. Cum soarele dimineții începuse să dogorească, m-am gândit să intru în casă pentru a-mi lua pălăria de pai. Mă încearcă o ușoară migrenă, poate că ar trebui să-mi schimb dioptriile ochelarilor. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fie lăsate întotdeauna acolo. Acest obiect, situat la capătul cărării ce duce spre pistă, îmi fusese indicat de agentul imobiliar ca fiind semnul de hotar al proprietății mele și, desigur, îmi atrăsese atenția, dar nu-l cercetasem niciodată. E o stâncă masivă, și are, într-adevăr, forma unui coteț de câini, dar un coteț care, după părerea mea, ar fi potrivit doar pentru un câine de piatră. Îmi imaginez că inițial a fost folosit pentru alte scopuri, deși nu îmi pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
știu în ce chip și se făcuse nevăzută. Cu toate astea am înotat. Cred că mușchii mi s-au întărit și am devenit mai abil în cățăratul afară din apă. Totuși, de fiecare dată mă aleg cu zgârieturi și tăieturi. Stâncile gălbui, care de la distanță par atât de netede, au o suprafață aspră, zgrunțuroasă, de parcă-ar fi acoperite cu milioane de țăndări de minuscule scoici colțuroase. Ieri am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mușteriilor de la „Leul Negru“, ducându-mă la „scăldătoarea pentru doamne“. Astăzi întreg cerul este acoperit de o ușoară peliculă de ceață, iar marea are o înfățișare argintie, înșelător docilă, de parcă undele compacte și-au pus în gând să lipăie peste stânci fără a scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi spăl rufele și să le usuc pe pajiște. Am înotat zi de zi și mă simt în formă și saturat de sare. Nici un semn din partea lui Lizzie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simt vinovat, și nu faptul că l-am lăsat să mă aștepte ore întregi flămând, în timp ce eu mă ghiftuiam la Connaught Hotel. Sentimentele de culpabilitate încolțesc mai mult din acuzații, decât din greșelile în sine. Azi am cules flori de pe stâncile mele. Am încropit un buchet amestecat din valeriană, limba peștelui și licheni de mare albi. Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă pot opri să nu colecționez în continuare pietre și jgheabul meu a devenit neîncăpător, deși pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mine? M-a înșelat? Sau ce s-a întâmplat? Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută măturătorii de pe stradă au lăsat să cadă gunoaie printre stâncile de dedesubt. A trebuit să cobor, ținându-mă de stânci, și să le culeg. Am curățat bucătăria și dalele negre, uriașe, de pe jos. Sunt demne de o catedrală. Spre surprinderea mea, a venit un om să-mi livreze cilindri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută măturătorii de pe stradă au lăsat să cadă gunoaie printre stâncile de dedesubt. A trebuit să cobor, ținându-mă de stânci, și să le culeg. Am curățat bucătăria și dalele negre, uriașe, de pe jos. Sunt demne de o catedrală. Spre surprinderea mea, a venit un om să-mi livreze cilindri de gaz (am povestit despre descoperirea făcută în prăvălia de echipamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parter, unde sper că se vor usca. Am început să mă obișnuiesc cu mirosul de fum, care a impregnat toată casa. Ploaia s-a oprit și a ieșit soarele, dar peste cuprinsul mării atârnă un cer greu, de culoarea plumbului. Stâncile aurite de soare se profilează pe acest fundal mohorât. Ce paradis, n-am să mă satur niciodată de marea asta, de cerul ăsta! Dac-aș putea căra un scaun și o măsuță peste stânci, în turn, aș putea sta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un cer greu, de culoarea plumbului. Stâncile aurite de soare se profilează pe acest fundal mohorât. Ce paradis, n-am să mă satur niciodată de marea asta, de cerul ăsta! Dac-aș putea căra un scaun și o măsuță peste stânci, în turn, aș putea sta și scrie acolo, cu priveliștea Golfului Raven în față. Trebuie să mă duc să cercetez bălțile dintre stânci, cât mai ține lumina asta intensă. Cred că spiritul de observație mi se ascute tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niciodată de marea asta, de cerul ăsta! Dac-aș putea căra un scaun și o măsuță peste stânci, în turn, aș putea sta și scrie acolo, cu priveliștea Golfului Raven în față. Trebuie să mă duc să cercetez bălțile dintre stânci, cât mai ține lumina asta intensă. Cred că spiritul de observație mi se ascute tot mai mult - ultima oară am remarcat o colonie de crabi minusculi, delicioși, ca niște boabe de struguri galbene, transparente, și o specie de peștișori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-ți deschidă din nou porțile inimii? ISTORIE Capitolul întâi Nu m-am uitat deloc la crabi. A început să mă obsedeze ideea de a transporta un scaun și o masă sus în turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea și am constatat cu enervare că suprafețele netede și povârnite ale stâncilor erau aproape cu neputință de urcat, atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea și am constatat cu enervare că suprafețele netede și povârnite ale stâncilor erau aproape cu neputință de urcat, atâta timp cât țineam masa într-o mână. La un moment dat, am lăsat măsuța să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până la turn. M-am cățărat sus și m-am așezat pe un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa distinct, cu toate detaliile-i arhitectonice, în strania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa distinct, cu toate detaliile-i arhitectonice, în strania strălucire a zilei. Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însă, pe Gilbert Opian nu-l puteam considera drept o figură amenințătoare și-apoi mi-a trăsnit deodată prin minte ideea că poate o adusese pe Lizzie; așa încât am fugit afară și am început să cobor de-a bușilea pe stânci în direcția drumului. Când am ajuns în dreptul pistei, Gilbert m-a zărit și s-a întors spre mine. Ne-am întâmpinat unul pe celălalt zâmbind. Gilbert purta un costum negru din stofă subțire, o cămașă în dungi și o cravată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-i pun capăt. — Charles, n-am putea intra în casa ta bizară ca să luăm o băutură? — Nu. — Bine, sper că n-ai nimic împotrivă dacă mă așez. Gilbert își smuci ușor pantalonii și se așeză cu grijă pe o stâncă. Își lăsă pălăria în iarbă și își examină pantofii bine lustruiți, dar cu o dâră de noroi pe margini. Charles, dragule, urmă el, haide să discutăm cu calm. Îți aduci aminte că, uneori, când atmosfera era încărcată, și tu erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dincolo de ea, la marea care era atât de calmă și de albastră și de senină după stupidele hămăieli ale ciorăvăielii mele cu Gilbert. M-am răsucit pe călcâie, am pornit-o de-a lungul drumului, și apoi am sărit pe stânci, îndreptându-mă, pe cât de repede mi-era cu putință, în direcția turnului. Imediat am auzit zgomotul scrâșnit, tropăit, al pașilor lui Lizzie care venea după mine. Înainta destul de bine, ținând seama că mie stâncile mi-erau familiare și ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
drumului, și apoi am sărit pe stânci, îndreptându-mă, pe cât de repede mi-era cu putință, în direcția turnului. Imediat am auzit zgomotul scrâșnit, tropăit, al pașilor lui Lizzie care venea după mine. Înainta destul de bine, ținând seama că mie stâncile mi-erau familiare și ei nu, și a ajuns în poienița de iarbă de lângă turn foarte curând după mine, gâfâind și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erau familiare și ei nu, și a ajuns în poienița de iarbă de lângă turn foarte curând după mine, gâfâind și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în pantofii lui londonezi, lustruiți. Dintr-o dată a dispărut într-o râpă. Au răsunat câteva cuvinte îndepărtate de văicăreală și blestem. Am intrat, peste pragul de piatră, în interiorul turnului. Lizzie m-a urmat și dintr-o dată ne-am găsit împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam triumfător și încântat; dar arboram o mină încruntată. Lizzie își coborî privirile, se sprijini cu o mână de zid, își scutură din picior sandaua ruptă, și își lăsă piciorul gol în iarbă. Apoi spuse: Știai că acolo, printre stânci, e o masă? — Da, eu am pus-o. — Credeam că poate o fi adus-o marea. Tăceam, privind-o cu intensitate. După o clipă, rosti într-o șoaptă: — Vai, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău... — Deci ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă cazanul lui Minn, am auzit marea clocotind. M-am apropiat de casă pe digul rutier, ținând sticla într-o mână. Firește, în casă era întuneric, dar contururile i se profilau țepene în strălucirea înserării, iar silueta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]