7,731 matches
-
2 Corinteni 5,19.20; Psalm 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Geneza 2,15). Întreaga omenire este acum implicată într-o mare luptă între Hristos și Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea Sa și la suveranitatea Sa în univers. Acest conflict a început în ceruri, atunci când o ființă creată, înzestrată cu libertatea de alegere, prin înălțarea de sine a devenit Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu, și a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. El a introdus
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
pe otomani și latini, Andronic și Cantacuzino își vor consolida, datorită noii lor flote, poziția maritimă din Bizanț. În 1329, flota imperială apărea în insula Chios, care se găsea sub dominația familiei genoveze Zaccaria și care, după ce recunoscuse la început suveranitatea imperială, se separase apoi de imperiu. Această insulă importantă era cucerită și rămânea până în 1346 sub puterea imperiului. Împăratul reușea, cu ajutorul eficace al emirilor selgiucizi vecini, să impună recunoașterea suveranității bizantine în Philokrena, care se găsea și ea sub dominația
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
dominația familiei genoveze Zaccaria și care, după ce recunoscuse la început suveranitatea imperială, se separase apoi de imperiu. Această insulă importantă era cucerită și rămânea până în 1346 sub puterea imperiului. Împăratul reușea, cu ajutorul eficace al emirilor selgiucizi vecini, să impună recunoașterea suveranității bizantine în Philokrena, care se găsea și ea sub dominația genoveză și salva Lesbos de tentativele de cucerire ale puterilor occidentale. Cele mai importante succese ale imperiului erau repurtate în Thessalia și în Epir. După moartea celui mai puternic dintre
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
rămânând fidelă împăratului grec. Deoarece în primăvara anului 1340, Andronic al III-lea și Ioan Cantacuzino apăreau cu o mică armată, mișcarea revoluționară era reprimată. Nikephor câștiga titlul de panhypersebastos și se logodea cu o fiică a lui Cantacuzino în schimbul suveranității pierdute. Guvernarea Epirului era acordată lui Ioan Angelos, care se remarcase în represiunea revoltei, acum când Synadenos primea guvernarea Thessalonicului. Una dintre urmările cele mai grave ale catastrofei bizantine din anul 1204 părea acum lichidată. Existau încă multe principate latine
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919. Acest stat a avut o istorie scurtă, deoarece Franța a demobilizat Legiunea Armeană și a recunoscut în 1920 suveranitatea Turciei asupra regiuni .
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
și opusul său federal, confederalismul. În funcție de gradul în care autoritatea este divizată între statele participante se poate face distincție între aceste două niveluri de cooperare. Confederalismul reprezintă un sistem de organizare în care mai multe state își mențin identitatea și suveranitatea națională, dar conferă puteri clar precizate unei autorități centrale, din motive legate de securitate, eficiență. La rândul ei confederația reprezintă o asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat și rezervat numai
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
ai integrării europene consideră că Uniunea Europeană ar trebui să evolueze către o federație a „Statelor Unite ale Europei”, însă pentru a putea atinge un asemenea stadiu, Uniunea Europeană va trebui, mai întâi, să „lupte” împotriva reticențelor statelor membre de a transfera din suveranitatea lor în vederea creării unei Uniuni politice și mai puternice, așa cum și-au imaginat „ părinții săi fondatori”. Cu toate acestea, fiecare evoluție a Uniunii Europene a reprezentat o mișcare graduală spre o entitate mai democratică, mai eficientă și mai transparentă, prin
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
și prin faptul că cele mai multe reforme au fost puse în practică în perioada interbelică, când 16,9% din populația țării era încadrată în armată (față de numai 3% în prezent) . Cele mai importante reforme au permis națiunii turce să-și exercite suveranitatea populară prin intermediul democrației reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
când 16,9% din populația țării era încadrată în armată (față de numai 3% în prezent) . Cele mai importante reforme au permis națiunii turce să-și exercite suveranitatea populară prin intermediul democrației reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
două trepte) a fost desființat. De fapt, Parlamentul otoman încetase să mai funcționeze încă din 1920, după ocuparea Istanbulului de către Aliați și înființarea, în același an, a Marii Adunări Naționale la Ankara. Noul sistem, care acorda prioritate independenței naționale și suveranității poporului, a înființat și funcțiile de prim-ministru și de președinte, plasând puterea în mâinile deputaților parlamentului unicameral, Marea Adunare Națională a Turciei|Marea Adunare Națională]]. Deputații erau aleși prin alegeri directe, utilizând sistemul reprezentării proporționale. Proclamarea republicii nu a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
constituții, conceptului separării puterilor dintr-o democrație reprezentativă, dar, în epocă, a fost explicată prin legitimarea ei de către uriașul sprijin popular de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de alta
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Sovietică, Sri Lanka, Africa de Sud, Siria, Turcia, Regatul Unit, Statele Unite, Uruguay, Venezuela și Vietnam au participat la conferință. Burma, India și Iugoslavia au fost și ele invitate, dar nu au participat; India a considerat că anumite stipulari ale tratatului constituie limitări ale suveranității și independenței naționale japoneze. India a semnat un tratat de pace separat, pentru a-i da Japoniei o poziție mai onorabilă și egală în rândul comunității internaționale, la 9 iunie 1952. Nici Republică Chină din Taiwan nici Republică Populară Chineză
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
că propunerea de tratat încalcă drepturile Chinei asupra Taiwanului și asupra altor insule; că mai multe insule japoneze au fost cedate prin tratat Statelor Unite, desi SUA nu aveau niciun drept legitim asupra lor; că tratatul încalcă acrodul de la Ialta, nerecunoscând suveranitatea Uniunii Sovietice asupra Sahalinului de Sud și asupra Insulelor Kurile. Abia la 19 octombrie 1956, Japonia și URSS au semnat o Declarație Comună prin care au pus capăt războiului și au restabilit relațiile diplomatice. Un jucător important în susținerea unei
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
se efectueze în 1972. În 1972, pe lângă retrocedarea insulelor Ryūkyūs, SUA au cedat Japoniei arhipelagul Senkaku, niște insule nelocuite aflate în apropiere. Atât Republică Populară Chineză cât și Republică Chină, astăzi denumită „Taiwan”, afirmă că acest acord nu a decis suveranitatea finală asupra insulelor Senkaku. Prin articolul 11, Japonia a acceptat deciziile Tribunalului Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat și ale altor tribunale pentru crime de război înființate de aliați în Japonia și în alte țări și s-a angajat să aplice
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
repatrierea prizonierilor de război și a renunțat la agresiunea militară conform Chartei ONU. Documentul a anulat tratatele anterioare și a pus bazele statutului actual al armatei Japoniei de armată de natură pur defensivă. Există ambiguități privind insulele la a caror suveranitate a renunțat Japonia. Această a dus la conflictul privind Insulele Kurile și disputele teritoriale Diaoyutai/Senkaku. Tratatul de la Taipei dintre Japonia și Republică Chină a confirmat termenii tratatului de la Sân Francisco dar a declarat toți locuitorii insulelor Taiwan și Pescadore
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
nu specifică statutul Taiwanului după renunțarea la pretențiile Japoniei. În 1955, secretarul de stat american John Foster Dulles, coautor al tratatului de la Sân Francisco, a afirmat că Taiwanul nu a fost cedat nimănui anume, ca Japonia „doar a renunțat la suveranitatea asupra Taiwanului”. Dulles a spus că America „nu poate, deci să admită că situația Taiwanului ar fi o problemă internă [a Chinei].” Această justificare legală este respinsă de guvernele RPC și RC, ambele bazându-și revendicările asupra Taiwanului pe Instrumentul
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Capitulare al Japoniei, care acceptă declarațiile de la Potsdam și Cairo. În plus, în anii ce au urmat, susținătorii independenței Taiwanului s-au bazat mai des pe argumentele privind dreptul de autodeterminare sugerat de tratatul de la Sân Francisco și pe ideea suveranității populare. Conformă clauzei 14 a tratatului, forțele Aliate au confiscat toate activele guvernului Japonez, precum și ale cetățenilor, organizațiilor și firmelor japoneze din toate țările colonizate sau ocupate cu exceptia Chinei, al cărui statut a fost lămurit de clauză 21. Chină a
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
care s-au auto-numit „reprezentanții poporului din Kosovo” nu erau legați Constituția kosovară (promulgată de UNMIK) sau de Rezoluția 1244 ce este adresată numai Statelor Membre ONU sau organele ONU. Datorită pretențiilor Șerbiei că teritoriul Kosovo face parte din integritatea suveranității, reacția acesteia a inclus și rechemarea ambasadorilor săi din țările care au recunoscut independența Kosovo pentru consultări pentru câteva luni, acuzându-i pe liderii kosovari de înaltă trădare, si anunțându planuri pentru a judeca cazul la Curtea Internațională de Justiție
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
de familia ei și a fost total lipsită de experiență în afacerile politice, s-a opus planului. Una dintre condițiile lui Napoleon a fost ca cei doi tineri să meargă la Paris și să primească de la el investitura noii lor suveranități, înainte de a lua în posesie Etruria. Maria Luisa a fost reticentă în a face o excursie în Franța, unde cu doar șapte ani mai devreme, rudele ei, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoneta, au fost executate. Cu toate acestea
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
murit la scurt timp din cauza rănilor suferite în luptă, prizonier la goți. Avitus s-a dus - conform ordinelor lui Aëtius - la Tolosa și a oferit un tratat de pace, acceptat de Theodoric. Probabil că romanii au recunoscut la acel moment suveranitatea statului vizigot. Una din fiicele lui Theodoric a fost căsătorită cu Huneric, fiu al căpeteniei vandale Geiseric (în 429?), dar Huneric a început să nutrească ambiții de căsătorie cu Eudocia, o fiică a împăratului Valentinian al III-lea. De aceea
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
efemere și de obicei sunt întreținute de o familie sau un grup restrâns. Acest criteriu exclude entități ca de exemplu Transnistria. De asemenea, acestea sunt diferite și de țările imaginare prin faptul că, într-un fel sau altul, își exprimă suveranitatea peste un teritoriu fizic. <br>
Micronațiune () [Corola-website/Science/322385_a_323714]
-
Revoltă Sârbă. Până în 1817 autoritățile otomane au învins armata răsculaților sârbi. Miloš a reușit să negocieze încetarea luptelor cu guvernatorul otoman, Marașlı Ali Pasă. Ca urmare a negocierilor, Șerbia a căpătat un anumit grad de autonomie, dar a rămas sub suveranitatea sultanului otoman. Miloš Obrenović a ajuns la putere și a acționat ca un domnitor absolut. Sultanul a lărgit prin decretele din 1830 și 1833 controlul lui Miloš Obrenović asupra unor noi teritorii și a transformat Șerbia într-un principat suveran
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
bătălie de pe râul Drosa. Gero a participat la campaniile saxone împotriva slavilor din anii 957, 959 și 960, ca și la campania împotriva venzilor și l-a forțat pe regele Mieszko I al Poloniei să plătească tribut și să recunoască suveranitatea germană în timpul plecării regelui Otto I în Italia (962-963). Potrivit cronicarului Widukind de Corvey, Luzacia a fost supusă cu acea ocazie "până la ultimul grad de servitudine." Pe seama lui Gero este pusă și supunerea definitivă a triburilor slave ale liuticilor și
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Din 2009 este consultant în domeniul politicilor publice și managementului public și din 2009 expert al Comitetului Economic și Social European (EESC). Este autor și editor al unor volume de specialitate precum Stat, violență și suveranitate (Bucuresti: Tritonic, 2007) și co-editor împreună cu Paul E. Collins al volumului „Managementul politicilor publice. Transformări și perspective”. A fost președintele Asociației Internaționale a Studenților în Știinte Politice - IAPSS (2002), președinte al Societății Globale a Studenților și Tinerilor Profesioniști Români - GRSPsociety
Claudiu Crăciun () [Corola-website/Science/325408_a_326737]