9,252 matches
-
asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș./ La fel s-a ncheiat și aceasta ! La drept vorbind, Alkestis nu este singura operă a lui Euripide cu final fericit : pe lângă tragedia invocată în argument, Orestes, o evoluție similară cunosc, de pildă, Ion sau Ifigenia în Taurida. Cu toate acestea, soluția favorabilă eroilor urmăriți de soarta potrivnică rămâne atipică pentru o tragedie clasică și poate fi resimțită ca o derogare de la legile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este singura operă a lui Euripide cu final fericit : pe lângă tragedia invocată în argument, Orestes, o evoluție similară cunosc, de pildă, Ion sau Ifigenia în Taurida. Cu toate acestea, soluția favorabilă eroilor urmăriți de soarta potrivnică rămâne atipică pentru o tragedie clasică și poate fi resimțită ca o derogare de la legile general admise ale genului. Este interesant cum rezolvă situația un dramaturg modern atras de sursele antice ca Dan Botta. Traducător din Sofocle și Euripide, contemporanul și rivalul lui Blaga se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
admise ale genului. Este interesant cum rezolvă situația un dramaturg modern atras de sursele antice ca Dan Botta. Traducător din Sofocle și Euripide, contemporanul și rivalul lui Blaga se distinge prin preocupările sale de teoretician interesat să demonteze mecanismul constituirii tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul Spiritul dramei din volumul Limite (1936), el descifrează principiile închegării și organizării tragediei : într-un spațiu încărcat de energii latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Blaga se distinge prin preocupările sale de teoretician interesat să demonteze mecanismul constituirii tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul Spiritul dramei din volumul Limite (1936), el descifrează principiile închegării și organizării tragediei : într-un spațiu încărcat de energii latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei care structurează și dinamizează tragicul, accentuează și limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat fiind interesul său constant pentru Antichitate, nu este deloc surprinzător că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Botta urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe Atena când a adus jertfe zeilor la nunta lui, și moartea lui Alkestis, singura care acceptă propria pierire pentru a-și salva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă primele două acte ale piesei lui Dan Botta respectă cu destulă fidelitate tragedia lui Euripide, ultimul act și îndeosebi deznodământul se îndepărtează de acest model. Până la un punct, s-ar putea spune că autorul român se îndreaptă spre altă variantă a legendei decât cea urmată de Phrynicos și Euripide, tragediografii ce i-au
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
profunzimii pierderii suferite. În schimb, la Dan Botta amândoi eroii au aceeași supremă dăruire de sine și se jertfesc din dragostea absolută pentru partener, adevărata iubire presupunând unirea în veșnicie. Într-un anume sens, dramaturgul român pare mai consecvent spiritului tragediei decât maestrul său grec Euripide. Eliminând personajul parțial burlesc al lui Heracles, el reduce oricum elementul comic din piesa înaintașului său. Singurul moment destins al dramei e scena în care Străinul/ Pan și șerbii săi discreditează maieutica, arta de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vizându-i direct pe Camil Petrescu și pe ceilalți autori ai unor romane subtile și psihologice cari fac desfătarea măgarilor (III, p. 235). Dincolo de un astfel de moment de relaxare a tensiunii, piesa lui Dan Botta respectă canonul antic al tragediei. Refuzând deznodământul fericit al lui Euripide, el propune o interpretare coerentă a mitului sacrificiului din dragoste : desăvârșirea iubirii nu poate fi atinsă pe pământ, ci doar în absolut, în lumea esențelor. După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura iubirii e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se sustragă fatalității, iar o intervenție salvatoare ar fi de neconceput, împotriva firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit și folclor Ca și O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Electra), Sartre (Muștele) și Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căprioară utilizată de Euripide și Ovidiu și nici la varianta propusă de Stesichoros și Pausanias și preluată ulterior de Racine a jertfirii unei alte tinere, fiica lui Tezeu și a Elenei. Cu excepția finalului, dramaturgul român urmează îndeaproape un model unic, tragedia lui Euripide Ifigenia în Aulida. În linii mari, desfășurarea intrigii este aceeași. Dând ascultare oracolului ce condiționează plecarea flotei grecești spre Troia de sacrificarea fiicei regelui, Agamemnon o cheamă pe Ifigenia la Aulis sub pretextul căsătoriei ei cu Ahile. Când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Când se dezvăluie adevăratul rost al prezenței ei în tabără, tânăra refuză să fie salvată de prezumtivul mire : conștientă că victoria aheilor depinde de jertfirea ei, fata consimte să moară pentru cauza comună. Desigur, Eliade oferă și unele inovații față de tragedia clasică : el introduce personaje noi, ca Ulise, Chrysis sau șeful muzicanților, și le elimină pe altele, ca micul Oreste - devenit inutil, de vreme ce Ifigenia nu mai caută să-și înduioșeze tatăl prin evocarea tandrei atmosfere familiale din copilărie. De asemenea, el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
murmurul apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie elină și o creație folclorică socotită dintotdeauna ca fiind definitorie pentru spiritualitatea românească. Această analogie evidentă ne permite să recurgem la studiul Mioara năzdrăvană (1962), inclus ulterior în volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han, pentru a afla precizări suplimentare cu privire la semnificațiile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
face dușmani prin trădarea fidelității conjugale (III 10) . Cum arată și titlul piesei, autorul urmărește ce determină acțiunile ulterioare ale celor doi frați și se inspiră mai ales din prima parte a trilogiei lui Eschil, Agamemnon. În liniile generale, intriga tragediei antice este conservată : vestea încheierii războiului troian îi ia prin surprindere pe cei rămași acasă, Clitemnestra și iubitul ei Egist, iar întoarcerea lui Agamemnon însoțit de captiva Casandra determină reacția de autoapărare a celor doi trădători, care își conservă puterea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care altcum ar părea de necrezut), dar în același timp cere implicarea spectatorilor și le adresează obișnuitul apel de a păstra liniștea ca pe un îndemn de a nu precipita declanșarea mecanismului tragic (cât mai multă tăcere ; să nu treziți Tragedia care încă nu se mișcă îndărătul perdelei... își va desface în curând ghearele). Publicului i se solicită simpatia și i se amintește că dincolo de aparența primitivă a eroilor se ascund trăiri etern valabile, că scena e oglindă a vieții : vă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste douăzeci de ani - bătrânețea înseamnă gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste douăzeci de ani - bătrânețea înseamnă gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel ce le-a săvârșit. În schimb, drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice fecioară pentru a-i ușura bătrânețea tatălui urgisit de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul triumfă împotriva destinului, tragedia fiind astfel anulată. Într-o scrisoare din 7 octombrie 1951 către Radu Stanca, Ion Negoițescu contestă concepția despre destin din Oedip salvat, diferită de cea exprimată în altă lucrare a dramaturgului din 1947, comedia tragică Dona Juana . Aidoma lui Schiller
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din 1960, Tra gedia și modalitatea ei scenică în perspectiva actualității , oferă însă o serie de lămuriri referitoare la felul cum înțelegea autorul modernizarea unui gen literar consacrat de antici. Spre deosebire de Tudor Vianu, care, în Estetica sa din 1934, înscria tragedia între speciile desuete, alături de epopee, epistolă didactică sau satiră, Radu Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai putea mulțumi cu dramele psihologice sau cu cele de idei individualiste, care au dominat începutul secolului al XX-lea, ci ar trebui să se orienteze firesc către tragediile de dimensiuni mărețe și cu valori universale : Spectacolul sufletesc al câte unui erou singuratic nu mai interesează decât dacă poate deveni al „tuturor” - adică dacă se poate umple de semnificații sociale. Și spun sociale în înțelesul cel mai cuprinzător al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă poate deveni al „tuturor” - adică dacă se poate umple de semnificații sociale. Și spun sociale în înțelesul cel mai cuprinzător al cuvântului - în înțelesul de „lume întreagă”, de „universal”, de „omenire”. Publicul martor al dramei ar deveni complice al tragediei, implicarea sporită readucând în gustul contemporanilor această formă teatrală în care eroul este angajat total, de vreme ce actele lui sunt definitive și angrenează un univers întreg. Radu Stanca proclamă superioritatea tragediei asupra celorlalte genuri dramatice. Între tragic și comic există, potrivit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de „omenire”. Publicul martor al dramei ar deveni complice al tragediei, implicarea sporită readucând în gustul contemporanilor această formă teatrală în care eroul este angajat total, de vreme ce actele lui sunt definitive și angrenează un univers întreg. Radu Stanca proclamă superioritatea tragediei asupra celorlalte genuri dramatice. Între tragic și comic există, potrivit autorului, o diferență de sferă noțională, prin care tragicul stăpânește un domeniu mult mai larg decât comicul. Tragicul angajează personalitatea umană în întregul ei și devine, astfel, o atitudine față de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]