7,855 matches
-
ci doar despre maniera lor, adică despre ceea ce constituie unicitatea lor într-un moment pasager. Nicio identitate determinată și stabilă, niciun reper fix al ființei, numai moduri de a fi, comportamente și aspecte instituite temporar pentru a fi imediat expuse uitării. Ființa se șterge sub stilul mișcării, consistența ei corporală se estompează și se absoarbe în propriul gest: ...și veselia, ochii ce schinteia în toate părțile eclipsea și lustruri și brilianturi! Cine ar mai putea să-și aducă aminte tot farmecul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care își încifrează pierderea așa cum celulele își conțin de la început moartea. Nu e propriu-zis o "teorie" a poeziei, cât o căutare: Bolliac încearcă să gândească o estetică în măsură să opereze cu absența, și cu forțele negative ale pasivității, demobilizării, uitării. În acest context, evocă, prin aluzie, un vers horațian celebru, " Chiar și bunul Homer mai doarme câteodată": "Și apoi celelalte facultăți ale spiritului nostru nu au și ele felul lor de somn, felul lor de trândăvie, felul lor de lene
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a se mai opri și asupra adevăratelor drame, în care a fost vorba de viață și de moarte, ale celor care au avut neșansa de a fi declarați în vremea comunismului drept "dușmani ai poporului". Dacă în cazul fiecărui individ uitarea unor momente dramatice poate fi invocată ca terapie, nu același lucru se poate spune în cazul societăților. În celebrul său eseu despre națiune, Ernest Renan spunea că și națiunile trebuie uneori să uite anumite evenimente din trecutul lor sângeros pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
crime împotriva umanității? În nicio țară fostă comunistă nu s-a tergiversat atâta condamnarea comuniștilor. S-a condamnat comunismul, însă comuniștii au rămas la locurile lor, adică la putere. Și victimele au rămas la locurile lor. Nedreptățite și umilite prin uitare. Un mesaj des repetat de către exponenții vechiului regim convertiți astăzi la democrație este acela prin care cer uitarea și iertarea. "Nu trebuie să ne mai încărcăm cu ceea ce a fost. Ține de trecut, iar noi avem un viitor de construit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
comunismul, însă comuniștii au rămas la locurile lor, adică la putere. Și victimele au rămas la locurile lor. Nedreptățite și umilite prin uitare. Un mesaj des repetat de către exponenții vechiului regim convertiți astăzi la democrație este acela prin care cer uitarea și iertarea. "Nu trebuie să ne mai încărcăm cu ceea ce a fost. Ține de trecut, iar noi avem un viitor de construit". Un viitor tot cu ei, cu cei ale căror crime vor ei să le uităm. De ce nu cer
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pachetul. Așa am aflat că mi s-a născut băiatul. Pachetul era desfăcut, firește, în urma percheziției, dar nu a lipsit nimic și în pasta de dinți am găsit rulată într-un platic etanș fotografia fiului meu. Or, îmi impusesem această uitare voluntară pentru că la începutul detenției mele condițiile de detenție erau dezastruoase. C. I.: Dar pe parcursul celor patru ani executați nu s-a mai ușurat regimul de detenție? S. Ț.: Ba da, pentru că la ONU secretarul organizației era la vremea aceea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nostru plin de frumusețe sufletească din trecut. După ce s-au terminat festivitățile din 1957, cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, noi, fericiți de tot ceea ce s-a petrecut, am dat uitării, adică n-am mai ținut cont de ceea ce a fost. Am terminat facultatea și am plecat la posturile noastre. De la Casa de cultură în arest C. I.: Când s-a produs arestarea? D. V.: După un an de zile am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu-al său braț desmierdător. Umbra ta răcoritoare, adormindă, parfumată. Sta aproape de lumină, prin poene tupilate. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire în frumoasa hună Mai ! - «Mare petrecanie era la Mircești când se spăla grâu. Acest obicei de pe vremuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Crudu și Iulian Ciocan au fost controlați de vameși la sânge și li s-au reținut sandvișurile. Pe scurt - Republica Moldova a devenit cu adevărat „dincolo“ pentru români, cel puțin din punct de vedere administrativ. Mircea Dinescu a făcut apel la uitarea podului de flori și a recomandat celor prezenți să nu mai separe atât de clar culturalul de economic. „Dacă românii erau deștepți și cumpărau tot în Republica Moldova după Revoluție, acum recepționera de la hotel ar fi vorbit românește, nu rusește. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
rețină, fără voia lui, pe oaspetele său, excesul de ospitalitate, constituie obstacole pentru reîntoarcerea în patrie. Și Ulise trebuie să se desprindă cu dibăcie din brațele gazdelor care îl acaparează, inclusiv la Feacieni, unde cunoaște seducția ambiguă, în insula Lotofagilor uitarea de sine, în episodul cu sirenele promisiunea de uitare într-un trai dulce (dar a unei uitări excesive care nu este stăpânită de cultura banchetului ritual) în brațele gazdelor sale care sunt tot atâtea capcane și ispite care îl fac
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalitate, constituie obstacole pentru reîntoarcerea în patrie. Și Ulise trebuie să se desprindă cu dibăcie din brațele gazdelor care îl acaparează, inclusiv la Feacieni, unde cunoaște seducția ambiguă, în insula Lotofagilor uitarea de sine, în episodul cu sirenele promisiunea de uitare într-un trai dulce (dar a unei uitări excesive care nu este stăpânită de cultura banchetului ritual) în brațele gazdelor sale care sunt tot atâtea capcane și ispite care îl fac să întârzie în călătoria sa. Întâlnirea acestor multiple dorințe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ulise trebuie să se desprindă cu dibăcie din brațele gazdelor care îl acaparează, inclusiv la Feacieni, unde cunoaște seducția ambiguă, în insula Lotofagilor uitarea de sine, în episodul cu sirenele promisiunea de uitare într-un trai dulce (dar a unei uitări excesive care nu este stăpânită de cultura banchetului ritual) în brațele gazdelor sale care sunt tot atâtea capcane și ispite care îl fac să întârzie în călătoria sa. Întâlnirea acestor multiple dorințe ne permite să înțelegem că ospitalitatea este o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
magic, el întoarce în favoarea sa raportul sclav-stăpân, obligând-o pe gazdă să rostească marele jurământ al zeilor prin care tovarășii săi să revină la chipul uman. Putem interpreta acest episod în cadrul unei ospitalități vrăjite. Mai întâi băutura care duce la uitare, scoțând din minte chiar și amintirea dorinței de întoarcere, semnalează foarte apăsat, pe tot parcursul povestirii, faptul că petrecerile sunt pricini de întârziere (chiar înainte de plecare eroii noștri se pun pe petrecut încă o zi). Acest lucru poate să însemne
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ritualul xenia. Dar ospitalitatea descrisă îi subliniază aici mai ales perversiunile: mâncarea oferită de Lotofagi îi face pe oameni să uite (9.94-97)82; Circe oferă o masă cu droguri în ea (10.234-236)83*; cântecul sirenelor aduce de asemenea uitarea întoarcerii (12.41- 46)84*; "darul" lui Polifem (să fie mâncat ultimul 9.36985*) este o parodie cinică a darului de ospitalitate; darul lui Eol, sacul plin cu vânturi (10.19-22)86* îl duc pe Ulise departe de casă, etc.
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
multiplele probleme ale propriei sale identități, el care cunoaște morți inițiatice, care este amenințat să-și piardă orice reper prin drog (și chiar de a-și pierde forma umană sub vrăjile lui Circe). Sau și mai rău, este amenințat de uitarea care ar șterge memoria însăși a originii și l-ar condamna la o viață pentru totdeauna fără conștiință. Și țara și Ulise s-au schimbat într-atât încât Ulise este oaspete în propria sa locuință, el nu mai recunoaște Itaca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stessa casa?" Dacă Ulise vrea să mă cucerească, va fi un asediu cu mult mai greu decât cel al Troiei, se gândește Penelopa pentru care se spune că Ulise nu este decât o închipuire, o fantomă, o minciună invadată de uitare 215. Și Penelopa începe să se lamenteze pentru anii pierduți, fiindcă să speri nu înseamnă să trăiești"216. "Il tempo consuma gli uomini e le cose"217. În cele din urmă, Ulise se hotărăște să rămână la Itaca: "Restero a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sunt flușturatici și nestatornici. Au, într-adevăr simțământul pe care ți-l mărturisesc, dar acest simțământ se stinge repede așa cum s-a aprins. Când îți vorbesc sunt plini de tine, dar dacă nu te mai au în fața ochilor, te dau uitării. Nimic nu e permanent în inima lor, totul la ei este opera momentului"281. Ospitalitatea unei națiuni foarte civilizate nu mai este ospitalitatea antică, homerică sau biblică, a cărei idee este prezentă în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îl invită să vină în casă, să le împartă patul. Dar Calipso este etimologic cea care ascunde. Dar ce ascunde ea? Pe fugar? Pe amantul care riscă să-i scape? Pe muritor de timp? Sau încearcă să ascundă amintirea prin uitare în palatul său? Sau poate ea încearcă, prin această imersiune totală în intimitate, să-i ascundă lui Ulise situația lui de oaspete? A intra în casa celuilalt înseamnă a pătrunde în intimitatea lui. Este vorba aici de o problemă de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ritualismul nefiind legat de un conținut precis nu mai are nici sens religios nici chiar sens social, el este cel mult un fenomen estetic. Ritualul, ca structurare a unei compulsii de repetiție, o acoperă și o maschează pe aceasta, în uitarea originilor sale. Ea sfidează ireductibila contingență dând un stil existenței subiective, impunând o raționalitate care conferă seriozitate existenței. Înțelegem de ce America este un spațiu de idealizare și că ea este în ea însăși o structură de idealizare care în același
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această piatră părea să se fărâmițeze...". El nu se remarcă decât prin vechimea și degradarea nonșalante. Desigur, el poate fi, ca structură transcendentă, o imagine a societății moderne care, în anonimat, ordonează viața. Dar el este mai ales imaginea absenței, uitării, neputinței și golului, semnificând dispariția și moartea zeilor. Portretul cu capul aplecat, despre care se crede că îl reprezintă pe Westwest și care ar nu ar fi altul decât portarul (divinitatea scapă ordinii reprezentării), portret înnegrit, atât de întunecat încât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
1966. 170 El întinde o mână asprită de odgoane și de cârmă, iar pielea îi e tăbăcită de vânt, de căldură și de zăpadă/ Ai spune că vrea să ne elibereze de monstruosul ciclop, de sirenele al căror cântec aduce uitarea, de Charybda și de Scylla/ Toți acești monștri atât de stranii încât uităm că el, Ulise a fost un om ca și noi/ Care a luptat pe lumea asta cu trupul și cu sufletul" (Georges Seferis, Sur un vers étranger
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este animată de energia celui care acordă viitorului misiunea sa civi lizatoare. Dimpotrivă; discontinuitatea de menta litate ce rupe lanțul generațiilor și instituie domnia frazeologiei este resimțită ca o traumă. Schimbarea la față a Principatelor, odată cu sincronizarea occidentală, condamnă la uitare un vast patrimoniu al tradiției și accentuează linia de despărțire dintre elită și comunitatea pe care o guvernează, comunitate care este subiectul unui experiment social precipitat de încrederea oarbă în rațiune. Textele lui Rosetti oferă imaginea remarcabilă a întâlnirii dintre
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și importanță și semnificație”. Cu toate acestea, “în privința identității și a caracterului românilor-americani există încă destule nelămuriri și controverse”. Multe dintre ele au fost lansate și întreținute de manevre oculte, specifice politizării istoriei comunității românești din SUA Apoi, „este dat uitării faptul că toți cei care au venit în Lumea Nouă, toți, fără excepție, au fost supuși din primul moment, de la primul pas făcut pe tărâm american, unui proces de transformare extraordinar de complex și covârșitor, la capătul căruia au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
București, 2002, 467 p. Manipularea orwelliană a istoriografiei de către regimul comunist a atins forme îngrijorătoare, extinzându-și aripile asupra multor subiecte cu scopul servirii propriilor intenții politice. Pentru a descrie acest fenomen, cercetătorul Shari J. Cohen a formulat conceptul de „uitare statal-organizată a istoriei” care, în cazul României, a fost perfect aplicat, iar astăzi asistăm la demonstrarea lui. Perioada antonesciană este un astfel de subiect controversat, dezbătut, cu partizani și contestatari. Pentru cinci decenii, cazul Antonescu a reprezentat un subiect tabu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de atâta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz și voi avea din nou despre ce scrie”. Speranța („Dar de ce am început azi să scriu din nou? Fiindcă plecarea noastră acasă a devenit din nou actuală”) și frica de uitare („E un popor minunat care deși își cunoaște greșelile totuși le comite mereu. Are atâta voință de viață, n-a pierit până acum și cred că nici de astă dată vremurile nu-l vor birui. Vor muri încă mulți deși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]