7,820 matches
-
că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-o nișă goală, fusese așezată o urnă grosolană, din lut, ca acelea din cimitirele pentru săraci. Probabil că stătea acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă în brațe și, evitându-i pe cei care voiau să-l ajute, o porni pe jos - în spatele lui, un soldat ducea de frâu calul lui cel blând - și astfel, în tăcere, coborî în port. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ducea de frâu calul lui cel blând - și astfel, în tăcere, coborî în port. Îl zări pe Helikon care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila devastată de pe insula Pontia rămăsese garnizoana de gardă. Ca și în insula Pandataria, recuperă, închisă într-o urnă sărăcăcioasă, cenușa lui Nero. Greutatea aceea insignifiantă era puternicul, veselul său frate mai mare, mai înalt decât tatăl lor, cel care, când se văzuseră pentru prima oară, îl ridicase repede de la pământ și, râzând tare, îl luase în brațe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el continua să tacă. Vorbea, din vârful buzelor, doar cu tribunul însărcinat cu paza sa; iar tribunul, tot în tăcere, ca și pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îi spuse: Nu avem vreme pentru lacrimi. Iar ea, care visase să ajungă la putere după ce l-ar fi ucis, se înfioră la gândul că trebuia să moară. El însă, printr-o hotărâre ce izvora din adâncul sufletului, îi încredință urna cu cenușa lui Lepidus și o expedie imediat împreună cu escorta, într-o călătorie extenuantă. Nu te voi trimite departe, îi spuse fără s-o privească. Vei sta pe o insulă, ca mama. Nu avea să rămână însă departe de putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vine Tiberius, care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la alta, pe albeața marmurei. Capitolul V Amintirea mamei. Tânărul împărat care a adus în brațe la Roma urna cu cenușa mamei sale a trezit o vie emoție în sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un singur cuvânt: „OASELE“, ceea ce rămâne în urma unei suferințe nemeritate, a morții prin înfometare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un singur cuvânt: „OASELE“, ceea ce rămâne în urma unei suferințe nemeritate, a morții prin înfometare, după cum ne sugerează cuvântul. Viața femeii este evocată prin intermediul tuturor numelor rudelor sale imperiale, inclusiv al fiului care ținuse urna la piept: „...Agrippinei, fiica lui Agrippa, nepoata divinului Augustus, soția lui Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fel de loz din acela pe care scria, „Mai trage odată” și văd că de vreo trei ani, tot trag săracii moldoveni la lozuri și nu mai ajung la un liman. După cei trei ani, de când tot bat drumul la urne, nici măcar nu au reușit să aleagă președintele țării. Grea treabă pentru o țară, așa de mare care are o populație acum cam cât Bucureștiul, într-o zi de duminică în plină vară, când mulți bucureșteni sunt plecați la mare, la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
agață tiranic de ziduri și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de cântece vechi se aud din urnele funerare ascunse în tumulul de la marginea sufletului bătrânul Orfeu împletește o coroană de lauri pentru prințesa care mângâie lyra aproape pictorul Delaunay decupează melancolia și o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
moleculară modificată prin energizare. Ea face parte din tratament și trebuie consumată în cantități pe cât posibil de mari. Cum anume se întâmplă fluidizarea apei rămâne un mister, cu atât mai mult cu cât una din camerele de curenți conține o urnă cu apă "grea", ce purifică mediul sau strânge energiile perverse eliminate în timpul operațiilor sau al consultațiilor. I-am spus "grea", pentru că ea nu este o apă care curge, nu face parte din circuitul energetic, ci una stătută, ce acumulează reziduuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puterilor în stat. Nici unul nu se va mai amesteca în treburile celuilalt, Justiția, Guvernul, Parlamentul trebuie să lucreze pe cont propriu pentru binele public, și nu să abuzeze de puterea cu care sînt învestiți de către cei care vor merge la urne ca să-și exprime votul. Dar cum ni se poate garanta asta? Cum putem fi siguri că noua democrație nu o să fie deturnată din drumul ei de tot felul de forțe oculte? Foarte simplu, cîinele de pază al democrației, sau a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Numai după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are viață personală și nici memorie: e doar o urnă mobilă de spermă. Violența imaginii Îi Îndrepta gândurile spre lucruri mai vesele. Macavei a anunțat-o că a primit de la șogorul Gheo o beretă bordoșă cum se poartă În Legiunea străină unde Îl aștepta și pe el cu drag. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ainger acceptase cu dragă inimă să țină el Însuși o slujbă de Înmormântare, asistat de alți doi preoți din partea locului. Era o zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capătul celălalt al lui Church Row, dat fiind că cel inițial se umpluse cu generații Întregi de morți, care se Întindeau pe secole Întregi. Ainger citi ultimele rugăciuni ale slujbei funerare deasupra mormântului deschis: — Căci eu sunt Învierea și viața... Urna fu coborâtă și mormântul acoperit. Fiicele lui Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pedant și încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluția artistică propăvăduită de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nu se putea abține a nu aproba, năuc, din zece în zece minute: "Da! Da!" Dar pălăria ce a folosit drept urnă, cine i-a dat-o? Foarfeca și dicționarul cine i le-a vârât în brațe? Și pălăria i-a dăruit-o, i-a arătat până și locul de unde era obligatoriu să decupeze. Cu mâinile sale a condus mâinile bineintenționatului domn
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încă. Poți să înțelegi cum mă simt, Vultur-în-Zbor? Ce înseamnă să porți în pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg. Dar există căi... — Nu înțelegi deloc! strigă ea. Este o viață. O ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru că fusese atins de o picătură îbindu) de otravă. Supărătoare îîn fr. în original). Aluzie la poemul lui Shelley Ode to a Grecian Urn, care oferă o abordare romantică a relației dintre viață și artă. Scena pastorală reprezentată pe o urnă grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țară e grădina Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave Sbor gândaci ca pietre scumpe, sboară fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi și oglindă diamantină, Ce reflectă-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Antică și Arheologie. Nu găsea referiri directe la Guttman, așa că activă căutarea pe text, dar și așa abia erau de găsit. Doar numele, scris mic, cu italice, lângă cel al altcuiva la sfârșitul unui articol ce anunța descoperirea unei neobișnuite urne de rugăciune, localizată în cetatea biblică Ninive. Își plimbă ochii peste text, căutând... nici ea nu știa ce. Nu înțelegea nimic din toată vorbăria aia despre „ornamentații“, „incrustații“ și scrieri cuneiforme. Poate că era o fundătură. Își masă fruntea, apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți în engleză? O urnă? Așa că asta a dat forma vasului. — Deci nu e un sân atunci, zise Maggie fără să se adreseze cuiva anume. Dar Mustafa, care mergea lângă ea, zâmbi. —Aici. Uri a fost cel care i-a condus sus, astfel că stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În pericol să se prăbușească În capul enoriașilor descoperă la rădăcina unuia dintre stâlpii de susținere ai altarului o dală neobișnuită, având desenat În relief un cal purtând În șa doi călăreți. Sub respectiva dală, muncitorii mai află și o urnă conținând monede de aur și alte bijuterii. Și pentru ca misterul să fie complet, stâlpul mișcat de la locul lui se dovedește a fi excavat pe dinăuntru și plin cu pergamente scrise Într-o limbă necunoscută. Sunt Întrunite toate condițiile pentru nașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]