15,959 matches
-
ACCEPȚII, EXTINDERI ALE TERMENULUI ERGATIV(ITATE) Inițial, termenul ergativ (< gr. ergon 'muncă, datorie', apud Van de Visser 2006: 6) a fost folosit pentru a denumi cazul care marchează subiectul verbelor tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ERGATIV(ITATE) Inițial, termenul ergativ (< gr. ergon 'muncă, datorie', apud Van de Visser 2006: 6) a fost folosit pentru a denumi cazul care marchează subiectul verbelor tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1). Definițiile date acestui fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1). Definițiile date acestui fenomen sunt diferite, în funcție de modelul teoretic la care se raportează. 4.1. Alte definiții ale ergativității În bogata literatură despre ergativitate, acest concept a primit diverse definiții
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1). Definițiile date acestui fenomen sunt diferite, în funcție de modelul teoretic la care se raportează. 4.1. Alte definiții ale ergativității În bogata literatură despre ergativitate, acest concept a primit diverse definiții, unele mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind singura care poate preciza rolul/funcția gramaticală a primului argument. Revenind la opoziția inițială dintre construcția ergativă și construcția obiectivă, autoarea subliniază diferența foarte mare dintre construcția ergativă și pasiv − pasivul intră în opoziție cu activul numai pentru clasa verbelor tranzitive și numai în cazul construcției obiective: CONSTRUCȚIE ERGATIVĂ versus CONSTRUCȚIE OBIECTIVĂ 3 3 VB. INTRANZ. VB. TRANZ. 3 3 ACTIV PASIV Tchekhoff (1979: 74). 4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ După ce propune o definiție foarte clară a ergativității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ în limbile în care acesta există, anume acela de caz specializat pentru marcarea agentului acțiunii, și, pe de altă parte, criticile pe care Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în care acesta există, anume acela de caz specializat pentru marcarea agentului acțiunii, și, pe de altă parte, criticile pe care Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
parte, criticile pe care Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în sistemul cazual bidimensional În limba avar, cazul ergativ (numit instrumental la Dirr și Schiefner) este asemănător cu instrumental-ergativul din tabassaran. În avar, ergativul are valoarea obișnuită a acestui caz din limbile caucaziene: este cazul care exprimă agentul acțiunii, subiectul verbelor tranzitive: 'vacas bos'ila ču 'fratele va cumpăra un cal'. Specific pentru avar este faptul că poziția subiectului nu este rezervată ergativului, ci poate fi ocupată și alte cazuri, superesivul sau dativul. În poziția de subiect, ergativul exprimă mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu este rezervată ergativului, ci poate fi ocupată și alte cazuri, superesivul sau dativul. În poziția de subiect, ergativul exprimă mai ales incoerența, una dintre valorile dimensiunii intimitate. Ergativul mai poate exprima timpul în care are loc procesul redat de verb. În limba hurqili, despre care se știu foarte puține lucruri azi, ergativul este subiectul verbului tranzitiv, la aspectul nondurativ. Ergativul reprezintă instrumentul, implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poziția de subiect, ergativul exprimă mai ales incoerența, una dintre valorile dimensiunii intimitate. Ergativul mai poate exprima timpul în care are loc procesul redat de verb. În limba hurqili, despre care se știu foarte puține lucruri azi, ergativul este subiectul verbului tranzitiv, la aspectul nondurativ. Ergativul reprezintă instrumentul, implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care se știu foarte puține lucruri azi, ergativul este subiectul verbului tranzitiv, la aspectul nondurativ. Ergativul reprezintă instrumentul, implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene, dar, spre deosebire de multe dintre aceste limbi, ergativul intră în opoziție cu un instrumental autentic, ceea ce determină pierderea valorii de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre cazuri și singurul caz obligatoriu (Anderson 1971: 37), apărând în procese nonagentive, cu un singur participant (John died 'John a murit', John sneezed 'John a strănutat'). Ergativul apare în structuri tranzitive, introducând nominalul care reprezintă inițiatorul acțiunii asociate unui verb, ca: Egbert read the book 'Egbert a citit cartea', Egbert killed the duckling 'Egbert a omorât rățușca', dar nu și în: Egbert knew the truth 'Egbert știa adevărul', This bag contained the money ' Geanta conținea bani'. Prezența ergativului este asociată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
the book 'Egbert a citit cartea', Egbert killed the duckling 'Egbert a omorât rățușca', dar nu și în: Egbert knew the truth 'Egbert știa adevărul', This bag contained the money ' Geanta conținea bani'. Prezența ergativului este asociată cu anumite fenomene: ● verbele active care au un subiect ergativ pot apărea în structuri imperative: Read the book! Citește cartea!', Kill the duckling! 'Omoară rățușca!', dar nu și: *Know the truth! 'Cunoaște adevărul!', *Contain the money! 'Conține bani!'; ● verbele active cu subiect ergativ sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este asociată cu anumite fenomene: ● verbele active care au un subiect ergativ pot apărea în structuri imperative: Read the book! Citește cartea!', Kill the duckling! 'Omoară rățușca!', dar nu și: *Know the truth! 'Cunoaște adevărul!', *Contain the money! 'Conține bani!'; ● verbele active cu subiect ergativ sunt compatibile cu aspectul progresiv: Egbert is reading the book 'Egbert citește cartea (câte puțin din carte)', Egbert is killing the duckling 'Egbert omoară rățușca (este pe cale să omoare rățușca)', dar nu și: *Egbert is knowing
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ (Egbert killed the duckling 'Egbert a omorât rățușca'), cât și o structură intranzitivă (Egbert died 'Egbert a murit'), dar nu și o structură tranzitivă cu subiect nonergativ (*Egbert knew the truth 'Egbert știa adevărul'). Anderson (1971: 42) arată că verbele die 'a muri' și kill 'a omorî' au trăsături comune, cu excepția capacității de a apărea în structuri imperative. Această diferență este determinată de cazul (profund) diferit al subiectului: ergativ, pentru kill, și nominativ, pentru die. Într-un anumit punct al
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
transformări pasive originare. Comrie (1973: 250) înregistrează, cu destule rezerve, și asemănările dintre pasiv și ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și asemănările dintre pasiv și ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeași marcă flexionară sau aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
omis în pasivizare (Spreng 2001). Investigațiile făcute de autoare (Spreng 2000) asupra limbii basce (în cazul căreia există numeroase discuții privitoare la existența pasivului) o conduc spre concluzia că această limbă nu are pasiv. Oyharçabal (2000) arată că teoria pasivității verbului în bască, constând în analiza morfologiei verbale și a marcării cazuale ca exprimând o structură sintactică pasivă, de care vorbitorii nu mai sunt conștienți pentru că această structură nu se opune uneia active, a făcut ca, în gramaticile tradiționale ale bascei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
morfologie ergativă, dar cu sintaxă acuzativă. Există structuri pasive și antipasive, dar acestea nu se înscriu în opoziții sistematice de diateză. Coyos (2003) analizează dialectul souletin al limbii basce, în care există exemple de variantă pasivă și antipasivă pentru același verb: construcția antipasivă este rară în discurs, dar naturală în conștiința lingvistică a vorbitorilor, iar construcția pasivă este mult mai frecventă, dar mai puțin naturală. Concluzia autorului − convergentă cu cea a lui Oyharçabal (2000) − este că pasivul există, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziția (situația obișnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine om-INS mușca-ANTIPAS-IND-[tr]-3sg ' Câinele îl mușcă pe om', iar în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcție conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă: Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine-Erg. pers.3sg-D-ANTIPAS om-Dat. mușca-NPST ' Câinele mușcă la om'. În eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este o construcție conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă: Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine-Erg. pers.3sg-D-ANTIPAS om-Dat. mușca-NPST ' Câinele mușcă la om'. În eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]